SOCIOFOBIE SI AGORAFOBIE
Raspunsuri - Pagina 2
Lemoni spune:
Nici mie nu mie se pare o problema grava asta cu vomitatul , vomiti , vomiti asta e nu esti prima nici ultima care faci asta eu as baga o pungutza in buzunar numai asa ca sa ma simt in sigurantza si as incerca sa ies mai des in magazine pe strada ca un exercitiu, in fiecare zi un pas si cine stie poate cu timpul trece.
Mult succes.
Val_ spune:
Vad ca persoana care a deschis topicul nu a mai scris nimic. Fie si-a rezolvat problema fie pur si simplu nu o mai intereseaza subiectul.
Oricum, dat fiind ca discutia s-a indreptat catre alt gen de fobie poate ar fi de ajutor si altora, cu o problema similara, sa deschideti un topic despre Emetofobie (Fobia de a vomita).
Alina26lol spune:
imi cer scuze ca nu am mai postat.de revenit nu mi-am revenit sunt tot singura in casa cu stari groaznice ca nu pot iesi afara.nu am mai postat deoarece mai am un site unde sunt logata si acolo sunt mereu online si primesc zilnic mesaje diferite iar aici sunt incepatoare nu prea stiu cum e treaba aici.nu mai stiam nici cum sa ma intorc in pagina cu subiectul postat ca bagam parola si se deschidea altceva.am sa scriu aici un link dintr un jurnal al meu.http://mundodistindo.livejournal.com/
nu stiu daca ceea ce am eu mai are cineva desi am vazut ca sunt persoane care au ca si mine situatii asemanatoare desi f putine ce e drept.
aici veti vedea ce stari jenante mi se intampla atunci cand fac pe breaza si ies singura din casa si ma vad asa de viteaza cu AUTOCONTROLUL pe care ma chinui sa mi l fac dar care va rog sa intelegeti odata si pt totdeauna;nu mai dispun de autocontrol.in mintea mea si am ajuns chiar si sa vorbesc singura...alina poti nu ai de ce sa te pierzi...corpul nu mai ma asculta si mi se declansaza tremuratul si amortesc si ametesc si am obosit...citeste ce am scris te rog in linkul acesta sa vezi ca vreau dar ceva ma impiedica sa pot
mai am si in netlog o pagina pentru cei care vor sa vada ca am ajuns un om care isi etaleaza suferinta in public.pentru ca un doctor a spus ca e bine sa spui si sa recunosti fobia in fata oamenilor caci ascunzand o mai rau te face sa ti o insusesti ca pe un lucru al tau.
http://ro.netlog.com/Alina26lol
giulia71 spune:
Da' ceva tratament iei?
Tii legatura cu vre-un psihiatru?
Accepti lucrul asta?
...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!
Val_ spune:
Alina iti inteleg perfect suferinta si crede-ma, nu esti singura care trece sau a trecut la un moment dat prin asa ceva. Si foarte important, exista remedii pentru tulburarea de care suferi.
Eu am avut perioade in care aveam stari foarte asemanatoare cu cele pe care le descrii tu. Mai mult, eu nu putea iesi cu nimeni in afara de sotul meu si nici nu se punea problema de a merge la un restaurant sau in vizita. Daca se intampla sa vina cineva in vizita faceam atac de panica dupa atac de panica, la mine in casa. Era ingrozitor asa ca stiu exact ce simti.
Oricum atat cat am citit din linkul pe care l-ai dat nu am inteles daca locuiesti cu familia sau singura. Ai nevoie in acest moment de sustinere, de fapt de cineva care sa te duca la terapeut pana o sa poti face asta singura.
De asemenea ar trebui sa mergi la un psihiatru care sa iti recomande medicatie astfel incat sa poti iesi din casa si sa ai in general o stare mai pozitiva si mai relaxata.
Nu dispera, se poate face ceva. Si eu mai am mult pana sa ajung la o stare de echilibru dar sunt departe, in bine, de persoana careia i se facea rau daca suna un vecin la usa.
Multa sanatate
sabine spune:
am revenit si eu.am fost plecata acasa pt o saptamana si m-am intors de abea aseara.
am citit mesajele si cred ca asta am sa fac.am sa umblu cu pungute dupa mine ca sa-mi dea cat de cat siguranta ca nu ma fac de rusine in public.dar nu stiu cum sa rezolv problema fricii de a vomita.mi-e teama ca ma sufoc si intru in panica in momentul respectiv.am stat si m-am gandit de multe ori, de unde mi se trage, ce anume imi provoaca teama asta sau si mai mult ce anume imi provoaca starea de panica si rau la intrarea in locuri publice sau locuri unde exista multa lume....nu am gasit raspuns.
sunt o persoana credinciosa, spun si rugaciuni dar in momentele de panica nu reusesc.incerc, am incercat de nenumarate ori dar sunt atat de panicata si inspaimantata incat nu reusesc.de fapt, ieri venind cu masina....nu conduceam eu, m-a apucat din nou.prietenul meu se uita la mine si la un moment dat mi-a spus.nu se poate sa-ti fie asa de frica incat sa respiri atat de neregulat si sacadat.de abea atunci mi-am dat seama ca asta si fac.am incercat sa citesc, sa ascult muzica, nimic nu a dat rezultate.i-am spus sa opreasca de cateva ori fara sa-i mai spun ca mi-e rau ca m-a apucat iar panica, motivand doar ca am acid la stomac si trebuie sa iau.....bicarbonat, dar nu-l pot lua decat daca opreste.asta e.acum am mai gasit o tactica, dar ma inspaimanta ce-mi poate nascoci creierul ca sa incerc macar sa maschez `=nebunia=mea.
acum trebuie sa ma duc la cumparaturi din nou si deja tremur.sper sa ma descurc rezonabil in sensul ca, macar sa nu ma fac de minune.va spun asta pt ca ultima data cand am fost, tipa de la casa se uita interzisa la mine pt ca aveam atacul insotit de binecunoscutele mele gesturi scurte din maini.cand m-a privit mi-am dat seama cat de absurda si jalnica pot sa fiu.
sabine
Alina26lol spune:
VAL multumesc pt postare.asa incerc sa cred ca va fii bine din nou candva.locuiesc singura zi de zi si de cand m am imbolnavit nu am mai iesit singura din casa.doar cu sotzul meu dar f rar de vreo doua ori pe luna ca el nu are timp de mine .nu mai am nici comunicare caci nu am cu cine.el vine doar la 3 dimineatza de la chefuri si nu ne vorbim.sunt in japonia si inca nu pot merge la medic in tzara caci nu pot lua avionul singura.astept sa vad daca pot sa o aduc pe sora mea si sa mergem impreuna acasa
Val_ spune:
Alina cred ca ai evidentiat deja posibile cauze care iti intretin tulburarea. Relatia cu sotul tau, singuratatea si starea de nesiguranta care decurg din asta.
Intr-adevar cel mai bine ar fi sa te intorci acasa, alaturi de cei care te iubesc, si sa beneficiezi de ajutor profesionist. Sper ca sora ta sa te aduca in Romania cat mai repede pentru ca pot doar sa imi imaginez prin ce treci.
Voiam sa iti mai spun ca faptul ca vorbesti cu tine si incerci sa te incurajezi singura nu numai ca nu este un semn de nebunie ci dimpotriva este o strategie recomandata de catre psihoterapeuti. La fel si faptul ca incerci sa iesi din casa incercand practic sa te desensibilizezi de teama. Ai un instinct bun, bazeaza-te pe el.
Sa stii ca exista cazuri de agorafobie si mai serioase care au fost tratate. Un terapeut spunea ca a avut un pacient care nu putea iesi din dormitor neinsotit si totusi a reusit sa isi depaseasca aceasta fobie.
Mult curaj