Gravide sub tratament antidepresiv?

Va salut pe toate si va doresc tuturor sanatate multa ! Am facut azi cunostinta cu acest site si ma bucur enorm de lucrul acesta pentru ca sper ca voi gasi si eu ceea ce cautam majoritatea:pe cineva care a trecut prin "asa ceva" . Acest "asa ceva" reprezinta o poveste lunga pe care sper sa o pot scurta cat mai mult ca sa nu plictisesc pe nimeni dar sa gasesc totusi un raspuns. De vreo 8 ani ma lupt cu o depresie severa cu anxietate cronica ; au fost si perioade bune dar nu rezistam "sus" prea multe luni si cadeam iar . Poate cu asta ma obisnuisem pentru ca aveam mare incredere in medicamente si stiam ca ori de cate ori cad ma voi sprijinii pe medicatie. Problema cea mai mare acum este alta. Sunt insarcinata in 16 saptamani dar am aflat cand eram in 4 saptamani ; atunci am intrerupt si medicatia antidepresiva si anxioitica brusc . Vreau acest copilas enorm de mult iar medicul psihiatru care ma trata mi-a spus ca daca intrerup la momentul acela tratamentul, copilul nu va fi afectat, insa ginecologii la care am fost sunt de alta parere. Asadar acum ma lupt si cu teama de a nu avea un copil afectat de medicatie (desi la ecografii si primul bitest totul a iesit perfect normal) dar si cu anxietatea ( care e mai redusa ca intensitate dar are si momente destul de "rele"). Mai exista mamici care au trecut prin asa ceva?
Sper ca nu v-am plictisit si va multumesc!

mariamunteanu spune:

Eu am o amica in situatia ta, de fapt are un baiat de 1 an si 3 luni perfect sanatos. Iar ea n-a mai facut nici o depresie de atunci. Deci se poate.

Iti doresc multa sanatate !

Maria

corinag spune:

Buna,

la sarcina nr 2, in 25 saptamni,in urma unei cazaturi mi-am facut praf glezna dreapta:tripla fractura cu deplasare. A urmat o operatie cu anestezie epidurala prin care am devenit osesora unei gramezide suruburi, tot felul de sarme etc.
Am avut dureri groaznice o perioada maricica de timp(colegelor de la reanimare li se administra morfina- mie nu ), apoi nu m-am dat jos din pat vreo trei-patru saptamani, apoi m-am tarsait pe carje fiindca aveam deja vreo 32 saptamani iar piciorul cu pricina nu-l puneam jos.
Plangeam in fiecare zi, credeam ca nu voi mai fi in stare sa merg niciodata... ma uitam ca un catelus 2-3 minute pe geam (nu rezistam mai mult in ''picioare' de fapt sprijinita in carje din cauza sarcinii si a hipotoniei musculare) la crengutele inmugurite apoi la pomii in floare .....oricum a fost ff greu. nu luam nici un medicament aditional fata de nospa.
uitasem de minunea din burtica (chiar gandeam ca mai bine nu-l faceam)si nici nu mai comunicam nici cu celalta comoara :printesa mea de aproape 3 ani.

minunea din burtica are acum aproape 2 ani, a fost .....mai sensibil, mai multa nevoie de afectiune, a plans mai mult cand era bb (fata de surioara lui)DAR e absolut minunat, multumesc lui Dumnezeu ca il am, ca ii am de fapt imi schimba fiecare zi, ma uit la ei cand dorm si nu-mi mai trebuie altceva.


acum nu stiu ce intelegi tu prin anxietate...dar nu cred ca sunt probleme

bird70 spune:

Depinde de medicatia care ti-a fost recomandata. In general nu este nici o problema cu medicatia antidepresiva pe timpul sarcinii. Unele medicamente nu au efecte asupra sarcinii altele au efecte minore. La noi se incepe tratament antidepresiv in sarcina la mame care au istoric de depresie post-natala tocmai pentru a preveni aceasta problema. Se merge pe ideea ca daca nu ai grija de mama nu ai grija de copil. Evident ca ideal ar fi ca mama sa nu ia medicatie de nici un fel in sarcina. Pe de alta parte exista studii care arata ca depresia in timpul sarcinii predispune copilul la depresie mai tarziu in viata. Cu alte cuvinte si depresia mamei este toxica pentru copil. Faptul ca tu ai o depresie severa cu care te lupti de 8 ani si faptul ca psihiatrul ti-a recomandat continuarea tratamentului ma face sa cred ca ai nevoie de tratament. La capitolul medicatie antidepresiva si efectele ei as merge pe mana psihiatrului mai degraba decat pe cea am obstetricianului. Cum am spus, la noi nu se recomanda intreruperea tratamentului decat la femei care pot sa suporte aceasta intrerupere si se ia in calcul ca sarcina cu o mama depresiva are si ea efecte foarte negative asupra copilului.