Cred ca am probleme psihice si emotionale

Nu stiu cum sa va explic problema mea.
Am ;sarit' de 35 de ani, am o fetita de 6 ani absolut perfecta, un sot bun, prieteni vechi si noi. Un serviciu bun. Am fc de conducere.
Dar ma simt foarte rau. De ce? La servicu nu am prieteni si ma simt cumva si inutila (toti din jur apar ca se descurca mai bine fara mine) batrana (am devenit cea mai batrana din departament dupa o migrare masiva. Nu reusesc sa slabesc (aici poate fi buba mare),
Simt ca nu fac lucrurile la capacitatea mea si nu sunt folosita de mai marii institutiei asa cum as dori.
Am iubit mult locul de munca actual der sunt deja de 12 ani aici !
Am, muncit mult si nu am avut pile.Dar oamenii cu care am lucrat in primii 10 ani au cam plecat in alte parti.
Ma vad si cumva ;ultimul ramas'
Imi vine sa plang in fiecare zi in care ies pe usa. Dar castig binisor si nu pot da cu piciorul muncii mele de o viata.
Sunt telefoane de la head hunteri dar parca nu as pleca... Ma vad fara vla si fara forta.
Chiar am inceput sa ma desconsider !
Greu de inteles nu?>??
Sotul meu zice ca am o optica gresita fata de locul de munca... ca ma implic si nu pot vedea ca merg acolo doar pt bani... si ca acolo nu ai prieteni si ca nimeni nu are interes sa te faca sa te simti bun atata vreme cat mor de nerabdare sa ti ia locul.
cum as putea sa ies din starea asta? Nu pot mereg la fiecare sa aflu cat de tare profesional sunt ,,,, nu stiu daca pot face unui serviciu nou, cu 12 ore/zi! aici lucrez doar 8-9 ore si sunt multumita... e aproape de casa...
O fi criza varstei???
o fi depresie??
Voi ati avut perioade asa???
pe mine nu ma hartuieste seful, serviciul e stabil, mi am presiune directa...

Zadi spune:

Buna Adi. Faptul ca ai spus ca ai o problema deja ai inceput sa te vindeci. Te afli intr-o stare emotionala coplesitoare si inca nu gasesti resurse sa te echilibrezi. Nu da vina pe tine si de fapt nu da vina pe nimic. Asa e viata. Nu renunta la job pentru ca acolo vezi cel mai bine realizarile tale personale si profesionale si nu te astepta ca cei din jur sa te vada ca pe o persoana cu mari merite. Sotul tau are dreptate, colegii abia asteapta sa iti ia locul. Asa a fost si cazul meu. Am ajutat multe colege, le-am facut treaba, le-am acoperit desi eram sefa lor si dupa ce am intrat in concediu uitau sa ma sune sa ma intrebe ce mai fac. Nu te baza pe recunostinta nici a sefilor (esti buna atat cat dovedesti), nici a colegilor (toti ar vrea sa ajunga mai sus si poate sa te inlocuiasca). Criterul tau de apreciere este tu insati, sotul tau si copilul tau. Jobul tau e bun pentru ca iti aduce banii meritati. Un job in ziua de azi ramane un job si reprezinta doar banii. In ceea ce priveste satisfactia profesionala este doar o chestiune de orgoliu.Vezi partea plina a paharului, adica faptul ca ai o familie frumoasa si sanatoasa si o situatie materiala multumitoare. Doar atat conteaza, viata ta poate continua si fara jobul actual. Valorile le gasesti acasa si in viata de zi de zi a familiei tale.
Cat despre faptul ca te simti batrana. Chiar esti batrana? Uita-te in oglinda, ce vezi o femeie de 35 de ani, inchide ochii si ce vezi- imaginea sufletului tau, suflet ce nu e batran. Gandeste-te ca nu te afli nici macar la jumatatea varstei si ca mai e mult pana la batranete. Chiar asa este !!! Iar faptul ca nu reusesti sa slabesti, sa stii ca nu esti singura si nu e doar varsta de vina ci sedentarismul, lipsa de timp pentru propria persoana.
Ca sa te simti mai bine incearca sa faci in fiecare zi ceva mic doar pentru tine: tunde-te, coafeaza-te, mergi la un masaj, cumpara-ti ceva nou si admira-te mai mult. Sunt convinsa ce e o faza trecatoare si ca esti foarte puternica, caci altfel nu ai fi reusit atat de multe pana acum. Ai grija de tine si rasfata-te un pic.

Dana-mami de zana si zan
Ingrid (25.12.2004)
Ian (16.03.2007)

Lore71 spune:

Draga Adi,
mai bine ca Dana nu cred ca ti-as putea raspunde !Si nici mai punctual sau complex.
Faptul ca mai toti colegii s-au schimbat iti poate crea senzatia confuza de aceeasi locatie dar cu alte personaje, si ajungi la situatia paradoxala in care te duci la servici dar nu-ti recunosti colegii:biroul e acelasi, cladirea e aceeasi dar oamenii sunt diferiti; crezi ca daca ti-e greu in aceasta situatie, ti-ar fi mai usor in alt loc de munca, unde, in afara de faptul ca personalul ar fi altul, si cladirea si biroul ar fi altul? Gandeste-te.
Faptul ca suna head-hunterii inseamna ca esti importanta , ca ai realizari remarcabile si valoare profesionala.Huntingul nu face acte de caritate:)

Spui ca ai 35 de ani si o fetita de 6 ani.Felicitari! Uite, eu am 37 de ani si un baietel de nici 4 ani, iar prietena mea are 41 de ani si o fetita de 3 ani.Si amandoua ne-am inscris la doctorat - deci mai avem de invatat vreo 4 ani si tot asa...Si mie mi s-a parut ca sunt batrana, dar pe la 30 de ani, cand a avut loc marea trecere...acum nu m-as schimba cu una de 20 de ani (poate doar celulita as schimba-o).E o varsta frumoasa, implinita, la care stii si sa dai si sa ceri si sa primesti , e varsta la care inca iti fauresti amintiri,dar te poti uita inapoi la cele tocmai randuite in "album" (metaforic vorbind).
Apoi, sa ai 35 de ani si sa ai functie de conducere, nu-i putin lucru! Si inca pe fortele proprii.Inca o data, felicitari!
Colegii de servici au intai statutul de colegi si abia pe urma iti pot deveni prieteni - sau nu. Totusi, tu spui ca ai cercul tau de prieteni , si vechi dar si noi.Nu cauta prieteni si aprecieri la locul de munca - e cheltuiala de energie si apoi, faptul ca ai functie de conducere arata clar aprecierea companiei, a firmei fata de competentele tale profesionale.Nu cere mai mult, ca n-ai sa primesti.Colegilor nu le pasa ca ai nevoie de mai multa empatie;ei vin la servici pentru ca trebuie sa castige un salariu pe care sa-l cheltuiasca apoi cu familia si prietenii.

Cum anume nu reusesti sa slabesti? Poti sa ne spui cam de cate kg ai vrea sa scapi?
Cu drag,

Oliv75 spune:

adi_dalma, cand ai "sarit" de 35 de ani nu cred ca se pune problema de "munca ta de-o viata", asa cum te-ai exprimat.
Gandeste-te cand ai fost ultima oara fericita, ce anume te-a entuziasmat si te-a facut sa simti ca traiesti cu adevarat; sunt mai multe variante:
- maternitatea - nu e tarziu pentru un copil care sa-ti umple fiinta cu o dragoste mare;
- cariera - in cazul acesta trebuie sa schimbi ceva din starea actuala a lucrurilor, trebuie sa tii cont ca acum te cauta head-hunterii, peste 5 ani o sa-i cauti tu pe ei, iar peste inca 10 nu mai cauta nimeni pe nimeni. Daca luam in considerare acest aspect cred ca acum este momentul oportun pentru o schimbare, pentru o noua provocare care sa te faca sa te simti importanta;
- aspectul fizic - schimbarea coafurii nu te face mai slaba, deci daca vrei sa fii in centru atentiei datorita aspectului fizic nu te mai apropia de frigider decat atunci cand faci curatenie in casa si trebuie sa speli magaoaia. Sportul nu-i de neglijat de asemenea.

adi_dalma spune:

Intai varsta :38 (am sarit bine de 35 haha). Greutatea e mare ( 30 kg de dat jos|).
Imi este putin teama de varsta mea.
Eu in general sunt o persoana fericita dar cel mai fericita am fost
1. cand eram buricul targului la serviciu (pe la 30 de ani) - inainte de bebe. Toti ma recunosteau si ma tratau ca atare;
2. pe timpul sarcinii -
3. cand reusesc sa mai tin dieta (ATENTIE cand tin dieta si fac sport nu numai cand slabesc. La mine e importanta lupta deh.

Cred ca ati punctat bine mai sus... am senzatia ca vin la serviciu intr un loc nou ! parca ar fi twilight zone. Colegii care imi erau dri au plecat.in firma mai sunt doar cativa cu care ma consideram 'marea familie'
Eu am ramas atat de multa vreme aici de drul oamenilor. Cei care au plecat in alte firma ma cheama la ei bineinteles dar sunt multe lucruri care imi sunt comode si bune aici.
Dar sincer simt ca mor zilnic. Imi vine rau la gandul ac vin la serviciu!
Castig bine, e curatenie, e aproape de casa am multe avantaje. Dar ma doare ca deja cumva nu mai sunt ce am fost.
E greu sa explic . Multi nu m ar intelege.

Si intra adevar mie imi trebuie sa fiu entuziasmata. Si asta imi lipseste atat de mult! Sunt un om de moral 100%. Si cersesc simpatie! Nu ma inteleg de ce trebuie sa raportez la parerile altora acum, cand ar trebui sa fiu matura inteleapta si stapana pe mine.
Am momente in care nici eu nu m as da pe nimeni dar si cand cad cad nenicutza.

Lore71 spune:

quote:

---

Originally posted by adi_dalma

Si intra adevar mie imi trebuie sa fiu entuziasmata. Si asta imi lipseste atat de mult! Sunt un om de moral 100%. Si cersesc simpatie! Nu ma inteleg de ce trebuie sa raportez la parerile altora acum, cand ar trebui sa fiu matura inteleapta si stapana pe mine.
Am momente in care nici eu nu m as da pe nimeni dar si cand cad cad nenicutza.

---

Ce anume te opreste sa fii entuziasta? Cand simti mai acut lipsa entuzistei Adi? Eu ti-as propune, relativ la "raportarea la parerile altora", sa-ti oferi permisiunea ,inca de dimineata ca "azi NU ma raportez la parerea lui X. Uite-asa - nu vreau eu !" Vezi ca n-ai sa reusesti din prima, dar nici sa -ti propui sa nu-ti mai pese chiar de toti- nu e tocmai eficient.
Incepe cu un personaj, iar apoi , treptat, prelungeste lista.Fa-ti un orar: luni ,marti si miercuri am voie sa nu-mi pese de opinia lui X, joi- vineri nu-mi pasa nici de X ,nici de W.
Daca crezi ca se pliaza modelul de mai sus pe personalitatea ta, incearca, daca nu - da-mi de stire.
In ce priveste cele 30 kg "de pierdut", cred ca cel mai greu de indepartat sunt primele 5 - asa ca ce-ar fi sa incepi sa te gandesti la cat de simplu e pentru tine sa dai jos 5 kg.Doar ai mai facut-o, nu?

Oliv75 spune:

Observand lista pe care ai facut-o tu cu momentele kodak si mai ales ordinea lor, sfatul meu e sa-ti schimbi job-ul cat inca ai o cota de piata. N-ai nici un motiv sa ramai cantonata la actualul job:
- dpdv al salariului, in mod cert si logic cei ce te curteaza iti vor oferi mai mult decat ai in prezent;
- dpdv al colegilor, oricum iti sunt ca niste straini cei de acum deci de ce sa nu cunosti niste straini nou-nouti, mai interesanti chiar si numai din perspectiva asta;
- dpdv al distantei job-home, ce pot sa zic, mersul pe jos face glezna frumoasa, acu' ca nu sunt 10 minute, ci poate 20-30, e atat de important acest criteriu incat sa te impiedice sa te regasesti??
- dpdv al programului de munca, ce rost are sa muncesti 9 ore/zi daca mai stai inca 2-3 sa te gandesti ca ai "probleme psihice si emotionale"(cum e titlul subiectului), nu mai bine prestezi 11-12 ore si nu mai ai asemenea nelinisti?

Mmmaria spune:

adi_dalma, daca tu "crezi ca ai probleme psihice si emotionale", atunci si eu cred ca sunt in aceeasi galeata cu tine. Situatia ta e identica cu a mea. Cu deosebirea ca eu tocmai am implinit patruzeci. Si crede-ma ca numai pronuntarea propozitiei "am patruzeci de ani" te arunca in depresie.
Acum vreo cativa ani ti-as fi dat aceleasi sfaturi ca Oliv75. Acum pot sa iti spun doar ca sunt sigura ca Oliv e muuult mai tanara decat noi. Vine o vreme in care o teama de o schimbare, fie ea si una fericita, e mai mare decat posibilele avantaje obtinute.
Eu (repet, in absolut aceeasi situatie ca a ta) am ales sa raman. In primul rand, am vazut ca 90% din cei care au plecat nu au obtinut tocmai ceea ce isi doreau. Cum spunea o fosta colega de-a mea, iertata sa-mi fie expresia, "sh.t is everywhere". Da, obtii un salariu mai bun, o pozitie mai buna, alte avantaje. Dar rareori gasesti un colectiv OK si sef OK. Lucru care, in opinia mea, atarna fooooarte mult.
Head hunterii nu or sa-ti prezinte niciodata situatia exacta a jobului pentru care te intervieveaza, in primul rand fiindca nu au nici ei o imagine exacta, in al doilea rand fiindca (si in cunostinta de cauza sa fie) nu risca sa piarda o finalizare cu succes a unui contract si comisionul incasat. Pe de alta parte, nu te costa nimic sa mergi la cateva interviuri, nu neaparat sa-ti vezi "cota de piata", desi pana la urma asta ar fi scopul, cat sa vezi despre ce este vorba si daca te-ar tenta vreo propunere. Un nou job, mai ales la experienta pe care spui ca o ai, nu inseamna neaparat sa te intorci la munca de 12 - 13 ore. Piata muncii a evoluat si nu toata lumea este pusa in situatia de a accepta orice se ofera. Si apoi, daca nici o oferta nu ti se va parea tentanta, ramai bine mersi acolo unde esti...
Si sotul tau are dreptate intr-un fel. Poate ar fi mai bine sa te implici mai putin (daca poti!).
Una peste alta, ca sa te imbarbatez pe tine (si implicit pe mine) scutura-te de sentimentele astea de sfarsit de iarna, du-te in oras si cumpara-ti ceva care sa te prinda bine si revino-ti, femeie! Mai ai pe putin cincizecideani de aici inainte!
Cat despre kilogramele in plus, daca poti, fa ceva. Daca nu (eu nu pot, spre exemplu, din motive de afectiune cronica) poti sa fii dragutza si sa arati chic chiar si cu ceva kilograme in plus. Profa mea de fizica din liceu, care avea foooarte multe kilograme in plus, avea cele mai asteptate aparitii la ora. Niste haine si niste accesorii grozave, pe care toate pustoaicele era invidioase.
Hai, sa vad ce faci, ridica-mi si mie moralul!

mariamunteanu spune:

Sa dai un serviciu de 8 ore pe zi pt. unul de 11 ore cand esti multumita de salariu si ajungi in 10 minute ? N-as face asta. Pune la socoteala timpul pe care l-ai petrecere cu transportul. Pt. ce, doar pt ca toti cei cunoscuti au plecat in alte parti ? A ajuns de bon ton sa schimbi n servicii doar in cautarea, a ce ?

Si daca altii pleaca, nu inseamna ca trebuie sa pleci si tu. Si daca altii prefera sa-si petreaca 12 ore/zi inchisi intr-un birou doar pt mai multi bani, cat timp tu esti multumita de salariul actual, nu-i invidiez deloc. Nu uita: sedentarismul nu numai ca nu te va ajuta sa slabesti, ba iti vei adauga kg in plus.

Daca iti doresti schimbare, profita de acest program rezonabil si organizeaza-ti timpul liber intr-un mod placut. Fa lucruri noi, fa sport ca sa slabesti, calatoreste fie si pt un sfarsit de saptamana. Sunt atatea lucruri interesante de facut, de ce sa te cramponezi doar de schimbarea de la serviciu ? Jobul nu este sau nu ar trebui sa fie centrul vietii noastre. Daca multumirea consta numai in asta, este o falsa multumire.

Stabileste-ti clar ce vrei: daca vrei salariu mai mare, avansare, incerca sa pleci.

Daca vrei doar schimbare, incearca sa schimbi alte lucruri in viata ta - ai putea incepe cu stilul de viata, timpul liber etc.

Mult succes,
Maria

Oliv75 spune:

Mmmaria, am 33 de ani impliniti. Nu-s o persoana naiva si de obicei dau sfaturi pe care eu insami le-as urma in conditii similare. Din ce am observat de la un alt subiect, cred ca adi_dalma lucreaza in domeniul bancar, un domeniu foarte dinamic dpdv al fluctuatiei fortei de munca, oferind totodata oportunitati nebanuite unei persoane calificate. Din aceasta cauza mi-am permis s-o indemn sa fie mai "revolutionara", probabilitatea sa reuseasca pe termen scurt si mediu fiind foarte mare. Cat despre perspectivele indepartate cine poate sa garanteze ce-o sa fie peste n ani? Ce anume poate conserva o stare de bine? Poate criogenia

Edit : adi_dalma a spus ca sefii actuali nu-i exploateaza potentialul la maxim, de aceea cred ca merita sa incerce sa descopere noi orizonturi pentru a-si satisface dorinta de afirmare. Se pare ca tocmai comoditatea a adus-o in situatia asta de incertitudine care o domina in prezent.

Adrianaa spune:

Eu nu cred ca are legatura nici cu varsta, nici cu aspectul fizic in mod real. Aceste lucruri sunt numai in mintea ta, in personalitatea ta. Tind sa impartasesc mai mult punctul de vedere al sotului tau.

Fata de colegii tai mai tineri, cred ca varsta ta reprzinta un atuu, in sensul experientei profesionale. Faptul ca nu te apreciaza, cred ca sunt si cu ochii pe functia ta, pe care ai castigat-o in timp prin munca si rezultate. Cred ca n-ar trebui sa te lasi cuprinsa de emotii negative si sa-ti impui punctul de vedere profesional si in fata colegilor si in fata sefilor. Este bine sa-ti reevaluezi totusi si sistemul tau de lucru, care poate este depasit, nu mai face fata dinamicii prezentului. Poate aici trebuie sa lucrezi. :) Sa tii pasul cu schimbarile profesionale si sa-ti readaptezi modul de lucru.

Altfel vin cei tineri cu metode noi si forte proaspete. Si mi se pare corect.Daca n-ai mijloace sa lupti pentru asa ceva, atunci este bine sa te retragi.