Soacra mea, dar... bunica copilului?
Raspunsuri - Pagina 5
anca_vlad spune:
Nu te astepta sa zica ceva fiisu pentru ca nu o va face!
Incearca sa te pui tu la adapost fata de rautatile ei, vorbeste cu el si fa-l sa inteleaga ca nu ai nika pesonal cu mamasa si nu o mai baga in seama!
face asa pentru ca vede ca te supara, cand nu sa vada ca nu te intereseaza ai sa vezi ca va inceta!
si nu ai sa vezi vreodata iubire mare intre mama si nora poate doar in mod exceptional!
si cred ca sti de ce?
exista o zicala!
ca pe unde a pupat mama, nora da pe la fund!
....Si vom fi si noi soacre, sper sa nu citesc peste 25 de ani pe DC despre ce crede nora despre mine, ca eu ma straduiesc sa nu ii dau motive inca de pe acum si fac exercitii!
POZE VLADUT
"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca
filofteia spune:
SEPHORA, nu as dori sa te supar, dar daca problemele, rautatile sunt doar astea, poti fi si tu mai indulgenta.
Eu am o soacra asemanatoare, dar o consider o soacra buna.
Adica mi s-a reprosat ca "daca stiam ca neglijati copilul mai bine nu-l faceati", ca ii dau apa in loc de lapte, (asta pe la un an cand bea un litru jumatate de lapte pe zi si cica era prea putin), ca nu-i dau sa manance si de aceea este slab, ca de ce obosesc copilul la canto si engleza, de ce nu l-am invatat sa scrie si sa citeasca inainte de scoala (n-am fost de acord, o sa tot invete), de ce l-am dat la 6 ani si 9 luni si nu la 7 ani si noua luni la scoala, ca de ce nu-i pun si dresuri pe sub izmene, ca ea asa le punea, ca de ce nu-i pun fular la gura, ca de ce il scot afara cand este frig, si cate si mai cate...
Cand vine pe la noi, mereu are probleme proprii de discutat si se feresc de mine (ea si barbatul meu).
Pana acum un an avea baiatul cumnatei (fata ei) sa-l cresca, noi bona...avem si acum bona, desi ea este libera si pensionara. Dar a spus ca vrea libertate.
Atitudinea... la inceput imi tot faceam tot felul de probleme si ganduri rele, acum imi dau seama ce fraiera am fost... Acum ii spun in fata ce nu-mi convine. Civilizat, dar ei. Nu te astepta sa-i spuna fiisu.
SEPH0RA spune:
Nu ma supar ba din contra orice parere, sugestie e bine venita si va multumesc. Stiu ca se poate si mai rau dar nu intotdeauna te poate alina gandul asta...si cred ca mai depinde de persoana...eu sunt foooarte sensibila si pun la suflet orice...si daca imi zice un necunoscut pe strada ca sunt urata ma "tulbura"...am devenit foarte labila psihic...si crede-ma nu eram asa...dar toate acumulate in toti acesti ani si intrebari fara raspuns "de ce daca nu i-am facut nimic" acum culmineaza cu schimbarea sotului...ce am gresit? ... 
sorana spune:
N-am mai intrat la subiectul asta de ceva vreme ...
Martie - copilul nu intreaba deloc de bunica-sa. Cand vine de acolo (merge cu sotul cam de 2 ori pe an, cand e si bunica-sa in Bucuresti) o intreb ce-a facut, ce fac bunicii, etc. Raspunsul ei este ivariabil "Am fost la BUNICUL, m-am jucat cu BUNICUL, etc. Si daca o intreb in mod specific "Si bunica ce mai face" raspunsul e de genul pauza mai lunga si apoi "Da' stii, Bunicul are ....."
Ori am un copil foarte diplomat ori o doare in cot de bunica-sa!
Eu tind sa cred varianta 2.
Cand era mica (1-2 ani) fugea de bunica-sa (pe vremea aia inca vorbeam cu soacra-mea). Daca ii spuneai ceva gen "hai, du-te la bunica" se baga in spatele tau aproape plangand ....
Sorana si Monica (5 ani)
sorana spune:
Sefora solutia nu e divortul. Incearca sa ai o discutie pasnica cu sotul tau despre mama lui. Cine stie ce va iesi?
Eu am inceput sa refuz sa mai vorbesc cu soacra-mea in urma unei discutii cu sotul meu, in care eu povestit tot ce mi-a facut maica-sa, lui nu prea ii venea sa creada, pana la urma zice - auzi tu iti toci nervii asa ... mai bine nu mai veni deloc la ei, nici ei la noi si aia e - decat sa va urati asa, mai bine nu va vedeti deloc. Si din ziua aia eu nu mai vorbesc cu soacra-mea! Cea mai buna solutie de la cel mai inteligent sot!
Mie soacra-mea mi-a zis ca-s "mama denaturata" cand Monica avea 5 zile!!!! Abia iesisem din spital si ea stia deja ca-s mama denaturata! Nu pot scrie pe forum ce raspuns i-am dat :)) Si stii care-i culmea? Am stat botoasa vreo 2 luni si apoi, la insistentele familiei, ca e Craciunul, ca suntem o familie, etc - am acceptat sa ne vedem. Maaare greseala. Pentru ca mi-am mai facut nervi vreo 2 ani dupa aia cu nebuna.
Iar pretentii de la ea nu am de nici un fel. Nici pe fi-su nu l-a crescut ea - l-a lasat ba la soacra-sa, ba la o matusa ... l-a luat pe la 5 ani! Dar "mama denaturata" sunt eu, nu ea!
Dar asta nu are legatura cu dragul meu sot - singurul merit al scorpiei fiind ca a nascut asa baiat! Cu sotul ma inteleg super si singurele dati cand ne-am certat (cu multi ani in urma) a fost din cauza mamei lui - nu ca-i tinea el apararea - asa a fost situatia!
Sorana si Monica (5 ani)
Stefanna spune:
Sephora... eu m-am transformat exact in ceea ce socara mea vedea in mine, si asa cum ma descriau ea si fata ei.Prin urmare nici la basca nu ma doare de ce se intampla mai departe de usa mea,de vb nu mai vb cu ea decat daca se intmpla sa dam nas in nas, cand prin educatie am deprins obiceiul de a saluta.Nu ma mai afecteaza nici ca nu ii place cum ii ingrijesc baiatul, nici ca o plange pe fii-mea ca o fac indop cu mancare, nici ca-s grasa, nici ca m-a hranit ea cand ma duceam in vizita pe la ei.Sa o fac sa ma vada asa cum sint, de n-am facut-o pana acum, nu o sa faca nici o mie de ani incoace... si uite asa ma ingrijesc eu de soarta ei, de ce sa spuna lumea ca e nedrepeta... mai bine ma "sacrific" eu si ma fac cum ma vede ea
Dupa ce asta vara mi-am blestemat zilele cand am auzit ce poate iesi din gura unei mame, si toate "inaltaoarele" ei aprecieri la adresa mea si a parintilor mei, am zis ca totusi eu am o singura viata, copilul meu are o singura coplilarie si nu m-oi nevroza pt cineva care face doar atat cat poate si cat o lasa inima.Ignorarea este cea mai buna arma, si intr-o anume masura si doare tare.I-a scris fii-mii cand a implinit un numar de lunite la multi ani, si apoi l-a intrebat pe fii-su de a primit urarile.Ce se poate astepta acuma de la mine, sa ma duc si sa imi ridic entuziasmata copilul in slavi, vai ti-a scris bunica?! Niciodata.Si tot niciodata nu voi spune nici altele din istoriile care le-a scris bunica ei in sufeltul meu.Fetita sa o vada asa cum bunica o sti sa isi construiasca imaginea, fara insa sa imi strice regulile ca sa capete "credite", sau sa ma denigreze in fata copilului.Exemplu: fetita de vreun 1 si 3 luni, atrasa de pantofii de la usa, ii spun la aia mica nu, pleaca, dar ca orice copil se intoarce la locul faptei sa ma verifice daca sint convinsa de ceea ce am zis.Bunica-sa era cu ea, si desi am auzise ce am zis a lasat-o.Am zis iarasi nu.Replica bunicii: las-o, ca macar la mine sa faca ce vrea... mie copii imi reproseaza ca le-am ingardit sa faca una sau alta.Si insista sa o lase sa faca cea vrea ea.Ei bun, asta nu e problema mea, eu nu reprosez ingradelile care mi le-au facut parintii, si cred ca inainte de toate copilul trebuie educat.Asta de fapt ma inebuneste pe mine la ea, ca eu zic una, si desi zic eu una, ea face ce crede ea ca e bine...probabil ca avand acelasi nume de familie ca si ea, crede ca este al ei cu acte in regula. Alt exemplu.Pleaca cu fata si sottu la plimbare.Ies si eu, verific cum e vremea, decid sa nu i se puna gluga, sa ramana numai cu caciulita.Tace ca nu are ce face, si nu fac ei bine 10 pasi mai departe de usa ca ii si pune gluga pe cap!!!!!!!!!!!!!! Am stat sa ma calmez si apoi mi-am sunat sotul si i-am zis sa ii scoata gluga copilului ca mi-l transpira si mi-l raceste.Nu pricepe ca pe langa faptul ca ceea ce li s-a potrivit copiilor ei nu i se potriveste si copilului meu, eu nu vreau sa imi cresc copilul un clocit, cu vata in urechi vara cand bate vantu si cu sosete seara la culcare.Nu ma intereseaza deciziile ei, nu i le contest, insa sa ma lase sa fac eu ce cred ca e potrivit copilului meu.De dat cu parerea, cum zicea Filofteia, poate sa o faca dupa pofta inimii
Sotului nici nu-i mai spun nic.Ma protejez singura.E mama lui, il pun intr-o situatie in care nici nu stie cum sa reactioneze.Atata timp cat nu avem discutii de genul " mama zice sa faci asa si tu nu faci... vreau ca tu sa ii povestesti mereu la copil de mama mea...stii, nu ii spune nimic lui mama , chiar daca greseste", consider ca il pot lasa inafara conflictului vesnic dintre soacra si nora.Pt mine in mod absolut va ramane soacra, eu voi fi nora care se inacadreaza perfect in descrierile ei,iar ea va fi bunica fetitei, iubita in masura in care va sti sa se faca iubita.Nici nu o voi ajuta, dar nici nu ii voi lega bolovan de picioare.
Va doresc putere , rabdare si tiutiun.... soacrele nu se schimba! Noi trebuie sa ne aparam pielea si sa ne bucuram in familiile pe care le avem.
Imbratisari la toate cele suferinde din cauza de ... soacra.
martie spune:
sorana, parca as fi scris eu, parca nu-mi vine sa cred ce mult pot sa semene povestile... incredibil.
Sephora, si eu am amenintat cu divortul, faza e ca atunci nu aveam copii, dar nici 100 de copii nu m-ar fi retinut sa fac asta. Nu stiu daca e bine sau rau sa ameninti cu divortl, dar deja depasisem orice stadiu al suportabilitatii. Mai mult, i-am trimis un SMS soacrei in care ii spuneam sa nu mai manance k cu polonicul ca .... puncte puncte. Cert e ca a venit la mine acasa la 12 noaptea cu barba-su (al doilea), a sunat la vecini la ora aia la interfon sa-i deschida, au batut cu pumnii in usa sa dechid, nu stiu daca realizezi ce inseamna asta, in blocul in care au trait parintii mei o viata si in apartamentul pe care parintii mei mi-l lasasera mie si sotului, adica baiatul ei. Doamne, si acum cand imi aduc aminte... si eu stateam in casa si tremuram (de situatie, nu de altceva, si de rusine, rusinea lor) si ma infundam cu extraveral... iti dai seama ce fraiera lumii. Si-l amenintam pe al meu ca divortez.
Cert e ca de la acel moment ea nu a mai vorbit cu mine 2 ani, doar mi-a mai lasat niste mesaje pe robot in care ma facea nebuna, bolnava psihic (aici cred ca deja incepea sa aiba si dreptate) si de multe ori tiganca.
Sa nu va ganditi ca e vreo birjareasa, dupa limbaj, e medic, are cabinetul ei, sotul ei e director financiar la o mare banca, ma rog...
Te rog sa ma crezi ca au fost cei mai linistiti ani ai mei. Am ramas gravida si cica sa ne reconciliem, cand eram eu in 4 luni, asta fiind ideea ei... si a inceput si mai in forta. E de o javrenie (na, ca am inventat si un cuvant) de neinchipuit, am scris la Cap. cu soacre ce mi-a zis cand am nascut, cand a venit la spital, execrabil, poate vei citi sa te sochezi.
Eu zic sa pui tunurile pe ea si daca e sa divortezi, asta e, pana la urma orice ai face, lucrurile se aleg.
Dar nu pot sa cred ca dupa atata amar de vreme tot te mai intrebi cu ce gresesti, eu m-am convins... orice ai face, orice, orice, tot nu e bine, e rau si tot mai rau. OK atunci! Sunt rea, tiganca, bolnava psihic?? Aaaaaa, bine ca am aflat de la ea, ca nu stiam... Asa ca m-am transpus in rol.
Crede-ma ca va manca jar, jar condimentat chiar.
Cand mai ai contacte cu ea, gandeste-te si tu la ce vei scrie pe forum, sa ai cu ce sa te lauzi, noi te asteptam si vrem sa-ti dam nota 10!
SEPH0RA spune:
offf...ce greu e.....fetelor soacra ca soacra...dar ce faci cand simti ca sotul nu te maiiubeste...ca se comporta cu ea mai bine...daca plange ea "vai gata gata"...daca plang eu "iar i s-a parut lui asta ceva" si se duce la culcare....daca ea jigneste nu zice nimic...daca eu ii reprosez ceva..."hai gata gata"...offff in seara asta ne-am certat urat tare de tot...si intr-un final mi-a zis ca sa ne despartim sa imi gasesc pe altul ca el nu face nimic nu e bun...mi-am iesit din minti si am sarit la el cu mainile cu unghiile tipand: "mi-am sacrificat toata tineretea, am tras de el tot timpul, am fost langa el tot timpul cand ai lui il ponegreau si il faceau in toate felurile, ca nu e bun la nimic...si ce primesc...mi-e ciuda...am senzatia ca am tras de el sa ma iubeasca...el s-a enervat a vrut sa plece...nu l-am lasat am tras de el...a vrut sa sara pe balcon (stam la 1)...am tras de el...si copilul plangea speriat saracu...pana la urma a plecat a luat cheile de la masina, actele si cel de-al doilea rand de chei(oare de ce) si a plecat.... sa imi gasesc pe altcineva mai bun...acum stau cu inima stransa...alta data cand ne-am certat tot asa rau ...am amenintat ca ma duc naibii eu ca ma arunc de pe bloc si scapa de mine...m-am imbracat si am plecat si el nu a miscat un deget...ce sa mai cred....offfffff
Stefanna spune:
Sephora.... poate schimbarea sotului tau e indusa tocmai de starea tatalui sau.Nu exista nici o solutie sa va separati complet de soacra?!Sau cel putin sa nu mai aiba nici un contact cu tine? Sa stabiliti sa il sune numai pe el pe mobil cand vrea cate ceva si pe tine sa te lase in plata ta.Ar fi pacat, daca e o casnicie pe are o pretuiesti, sa o pierzi din cauza unei nenorocite de soacra.
Plus, ca tu stii la fel de bine, ca orice mami ca tensiunea voastra face rau celui mai de pret sufletel pe care il aveti in viata.POate ca ar trebui sa te calmezi, si cu tactul unei femei intelepte, sa iti aborzei sotul cu calm si sa faceti reguli noi pt o viata noua.Ideea mortii schimba oamenii, si cine stie daca nu asta il sperie pe sotul tau si se gandeste sa "oroteasca" mai mult ceea ce a mai ramas din viata mamei lui.Nu e drept insa fata de tine,dar capul sus, pana nu epuizezi toate caile pacii, batalia nu e pierduta. Te imbratisez.
SEPH0RA spune:
Iti multumesc martie, iti multumesc Stefanna iti multumesc sorana, va multumesc fetelor...dar problema asta era si inainte sa se imbolnaveasca sotul...sunt multe chestii si nu are rost sa va innebunesc cu ele...aveti si voi destule probleme...stiti cumva unde poat sa merg sa ma "descarc" si eu?...ma gandeam sa ma internez intr-un spital de boli nervoase..dar, daca va fi vreun divort probabil mi-as pierde copilul si asta nu as suporta...eu traiesc pentru altii....unde sa ma duc...sunt DISPERATA...unde sa ma duc....sa stai atatia ani cu un om si sa iti zica "daca pleci eu nu vin dupa tine"...sau "sa nu astepti ziua cand voi reactiona in apararea familiei mele"....doamne ce mult l-am iubit...nu imi vine sa cred....la el e mai presus orgoliul, mandria decat sa ii arate persoanei de langa el ca o iubeste...si daca nu iti arata ce faci...sunt terminata...unde sa maduc...
Imi cer iertare nu vreau sa va plictisesc cu problema mea...offf