s-a intamplat acum un an...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

s-a intamplat acum un an... | Autor: Roxie

Fix acum un an.
Sa va povestesc cum am venit pe lume Mihnea...
Joi, pe 11 ianuarie stabilisem cu dl dr sa ma internez ca sa provocam nasterea. Toata seara dinainte am fost ocupata cu bagaje, ultimele detalii, lasat instructiuni pe acasa, in fine, nu am avut timp sa ma gandesc ce urmeaza si sa mi se faca frica (oricum, frica nu mi-a fost nici o secunda pentru ca am avut incredere in medicul meu si echipa de la Giulesti, aveam doar emotii).
Deeeci, ma internez joi dimineata pe la ora 7.30, mi se fac actele (imi lipsea de la dosar decizia prin care mi se aproba concediul de ingrijire copil, ca de la servici nu aveam cum sa aduc adeverinta ca eram in concediu, si nici nu ma gandisem ), mi se face toaleta (desi venisem cu aparatul meu de ras de acasa, nu l-au putut folosi ca era din acela cu lame protectoare de cauciuc, si spunea infirmiera ca e mai greu sa faca cu alea, in fine, tot la aparatul spitalului am ajuns), am trecut si de asta, urc sus la etajul 2 la sala de travaliu... eu si inca o mamica ce urma sa nasca cu dr Pana. Eram amandoua foarte linistite, in sala de travaliu era o mamica ce tocmai nascuse gemeni amandoi pe cale naturala si acum statea pe targa si facea masaj la burtica, si mai erau doua fete. In rezerva de alaturi (cine a nascut la Giulesti stie ca mai e o sala mica cu doua paturi langa sala de travaliu) mai era cineva. Am stat fara nici o problema pana pe la 10, cand mi-a facut injectia cu calciu pentru declansarea contractiilor. Eu in continuare nu simteam nimic, decat asa catre o contractie rara, pe la 10 minute, si aia abia daca o simteam. Ma plimbam pe hol, stateam cat mai mult in picioare pentru ca stiam ca asta ajuta sa coboare bebele.
Intre timp au venit mai multe gravidute in sala, si era forfota mare pe acolo, plin de asistente tinere si amabile, care veneau mereu sa vada daca avem nevoie de ceva, venea moasa si monitoriza bebele, erau niste tineri cred ca studenti la medicina care ne completau fisa cu datele medicale, in fine, aveau grija sa nu ne plictisim. Eu asteptam sa ajung la dilatatia 4 ca sa imi puna epidurala... vine dl dr, verifica dilatatie, era 3 spre 4, cheama doctorita anestezist si ma pregatesc de epidurala (o tura scurta pe la baie cat mai puteam sa merg singura pe picioare, imi adun toate lucrusoarele la indemana: telefon, sucul, servetele, etc), si intreb daca sa ma asez in pozitie pentru epidurala, dr zice ca da, pe pat. Eu, din experienta de data trecuta ma asez turceste, cu spatele foarte incovoiat. Doctorita rade si ma intreaba cine mi-a facut anestezia la prima nastere, zic Dr. Dantis, si zice ca da, e stilul lui... imi zice apoi sa ma intind pe pat pe partea stanga (cu fata la perete) si sa curbez spatele. Ma conformez, imi da cu o solutie rece pe spate, apoi baga acul, monteaza anestezia si astept sa isi faca efectul... doctorul a hotarat ca dupa ce punem epidurala, sa rupa membranele. Zis si facut, ma sui pe masa, si cum ma asteptam sa fie o operatiune dureroasa bineinteles ca m-am pus pe sabotat ,si ma vaitam la doua secunde. Dupa chinuri indelungate rupe dr membranele, si eu ma intorc inapoi in patutul meu, inca de pe drum ma luasera contractii foarte puternice, si anestezia inca nu-si facuse efectul... ma asez in pat si astept, si astept, si astept... si nimic!! Imi amortise un picior si atat, in rest simteam fiecare contractie ca si cum nici nu as fi avut anestezie... mai intreb inca odata plina de speranta in cat timp isi face anestezicul efect, intr-un sfert de ora mi se spune... ma uit la ceas... mai sa fie, trecuse sfertu' si nimic. Intre doua contractii ridic doua degete "nu va suparati, pe mine tot ma doare burta", vine moasa, verifica tubuletul cu anestezic, n-avea nimic. Imi zic lasa, mai stau o ora si cer urmatoarea doza. Peste nici 10 minute, si dupa dureri de burta de la contractii la aproape doua minute, cer sa mi se faca inca o doza. Mai face o doza, astept din nou sfertu', din nou nici un efect, mai cer o doza, iarasi trece sfertu' iar nici un efect si uite asa de 4 ori in o ora jumatate. SI doctorita anestezist, si moasa, stateau pe langa mine si nu stiau ce sa imi faca, mie deja imi era jena de cat puteam sa ma vait si sa zic ca eu am contractii foarte dese si dureroase (cred ca de tipat nu am tipat, nu mai stiu), a venit si doctorul, ma controleaza si imi zice ca mai e pana nasc, aveam dilatatia abia 5-6. Cand aud ma apuca niste ganduri negre, ca eu deja aveam contracii la doua minute, care durau cate 20-30 de secunde. Ma gandeam ca va trebui sa stau asa cateva ore, pana ajung la 10 cm . Ma ajuta infirmiera sa ma intorc in pat, dupa care din cate am inteles eu din discutia dintre moasa si dr anestezist, hotarasc sa imi monteze din nou acul, si sa imi administreze alta solutie, direct prin ac, nu prin tubuletul acela lung de langa gat. Din ce discutau ele am inteles ca substanta de anesteziat pe care mi-o administrasera prima data era un amestec diluat (asa era pachetul), si era "apa de ploaie" am incheiat citatul. Ma intind din nou pe pat cu fata la perete si spatele incovoiat, pune din nou acul in alt loc, si baga anestezic direct in ac, o solutie concentrata. Intre timp, contractii la doua minute, luuungi si dureroase raaauuu. Pe masura ce intra solutia de anestezic, simteam cum capul lui bebe coboara si se dilata colul, asa incat in cateva minute bebe a ajuns la iesire. Bineinteles ca aveam grija sa anunt ca simt ca bebe iese, si ma miram de unde asa de repede, si tot ziceam ca stati ca eu nu pot sa nasc, ca adineaori aveam abia dilatatie 5-6. Inca nu isi facuse anestezicul efectul, insa aveam eu un feeling ca de data asta urma sa fie ok. Dupa ce i-am mai anuntat inca odata ca simt ca bebe scoate capu afara, mi-au zis ca gata, mergem pe masa. Eu: pai de asa repede, cand m-am dilatat? Cand intru in sala de nasteri ma uit in jur... "dar unde-i domnul doctor?" "- Las' ca vine! Nu-ti fa tu griji!" Intr-adevar, pana m-am suit eu pe masa a aparut si isi punea halatul. Intre timp incepea si anestezicul sa isi faca efectul si deja treceam spre o stare de bine general, inca ma mai dureau contractiile, dar macar aparuse o raza de speranta. Intreb daca pot sa imping, sau il astept pe dl dr, imi spune moasa ca pot sa imping daca imi vine, dar numai putin, nu tare. Ma conformez, oricum nu as fi avut forta sa imping tare. Vine si dl dr, intreb daca mi s-a facut epiziotomie (ce griji aveam eu ), si incepe impinsul. Inca mai simteam contractiile, asa ca stiam cand sa imping, singura problema era ca nu mai aveam forta, asa ca si moasa si doctorita anestezist s-au pus pe burta sa impinga bebele afara, ca eu eram ineficienta. Pana la urma tot din trei contractii a iesit bebe, la fel ca si Denisa (desi la Denisa nu a fost nevoie decat de o singura persoana sa impinga cu coatele deci am fost mai cooperanta). M-a mai durut jos cand a iesit bebe, simteam cu mi se intinde muschiul la maxim si presiune pe perineu, dupa care l-am si vazut pe bebe (nici nu iesise de tot). Scuipa niste lichid si tusea un pic, dupa ce a iesit de tot a inceput si sa tipe. L-au dus la spalat si ferchezuit, eu deja nu mai aveam nici o treaba, anestezicul functiona din plin, si discutam cu domnul doctor in timp ce cosea. Mi l-au mai adus pe bebe sa-l vad, dupa care l-au dus la bebei. Dupa cusut, cu greu ma muta infirmiera pe targa, eu eram amortita de tot si deja usor euforica. Ma scot direct afara pe hol, unde ma astepta sotul, care il vazuse deja pe ala mic, ii facuse si poze... Cele doua ore de dupa nastere dinainte sa ma duca la salon le-am petrecut afara cu sotul. Nascusem prima dintre fetele care mai erau acolo. Doza concentrata de anestezic eu zic ca a facut minuni. Dupa aceea m-au dus la salon, care spre marea mea bucurie era cu baie proprie , eu aveam cosmaruri despre cum o sa merg eu pana in capatul culoarului la unica baie de pe etaj! Am fost super fericita sa vad salon cu baie, e alta treaba o baie la 10 persoane, decat o baie la un etaj intreg. Am nascut la ora 15.50, la 18 eram in salon, iar la 21 eram la salonul de bebei, chiar daca inca mai aveam piciorul drept amortit de tot, macar sa-l vad si sa-i duc un pampers. La 12 noaptea am fost la primul alaptat.
Pe ansamblu mi s-a parut un pic mai greu decat la prima nastere, dar pana la urma recuperarea a fost mult mai rapida, intr-o saptamana nici nu mai stiam ca aveam taietura, nu am avut probleme cu mersul la toaleta (m-am mobilizat repede, cand inca nu trecuse efectul anestezicului si nu ma durea nimic), joi am nascut si sambata eram acasa cu bebele mic.
Pentru personalul de la Giulesti nota 10 , de la primul pana la ultimul om. Asistentele de la bebei au fost extraordinar de amabile, infirmierele de la toaleta la fel, iar personalul de la sala de nasteri - cred ca 10 e prea putin, merita nota 20.

Asa s-a nascut Mihnea, puiutul meu cel mic, care azi face un an.
Va multumim ca ne-ati citit.

Roxie, bubulutza Denisa (23 decembrie 2005)si bebe Mihnea Sebastian (11 ianuarie 2007)