Ziua in care te iei la tranta cu Dumnezeu

giulia71 spune:

Nu te dezamagi cu toate ca ai toate motivele azi, dar maine vei vedea lucrurile altfel.
Probabil ai mai auzit asta de sute de ori, cand Dumnezeu ne inchide usile ne deschide o fereastra!
E adevarat!
Crede-ma si nu-ti pierde speranta!
Incearca sa contactezi pe dr de mai sus si apoi roaga sa deschizi un subiect la umanitare, poate asa ne ajuta Dumnezeu sa te putem ajuta cu puiul tau!
Sanatate multa!

...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!

ema10 spune:

Va propun, voua, prietenele Doinei, sa ne rugam seara pentru ea si baietelul ei. Cred ca ei ii este greu sa se roage in asemenea momente, dar noi putem face asta. Cu siguranta, Dumnezeu ne va asculta ruga!

idoina spune:

OOOOOOOOOfffffffff,fetelor!Tare mi-as dori ca problema copilului meu sa se rezolve cu bani....din pacate s-ar zice ca nu avem solutii.
Tuturor celor care sunt alaturi de mine cu un gand bun le multumesc,Ema10,si tie iti multumesc,am citit aici parerile voastre,chiar as vrea sa pot sa nu disper,inca nu am iesit din starea de soc...De felul meu sunt o razboinica,dar acum...probabil ca va dura mai mult pana imi voi reveni si voi vedea viata in alte culori...m-am saturat de cenusiul asta.Si tot suparata pe Dumnezeu sunt,chiar daca mi-ati spus sa nu o fac.Nu pot altfel.Cel putin acum...Nu ma doare ca ma incearca pe mine,poate sa-mi faca ce vrea,dar copilul...nu se poate lupta si nu mai pot sa sper ca va fi bine.Gata,sunt din nou confuza in simtiri,gandurile mi se amesteca,de aceea pierd din coerenta.Va las pana maine,si din nou,va multumesc.

idoina

dutzica spune:

Draga Doina,

Eu nu prea raspund, dar la mesajul tau nu ma pot abtine.
Am incercat si eu de multe ori sa-mi explic suferinta oamenilor nevinovati, a copiilor in special. Ceea ce am citit (si cred) este ca scopul vietii este evoluarea spirituala. Pe scurt, orice avem de tras este pentru binele sufletului nostru, pentru evolutia si purificarea lui. Deci, chiar daca suferim fizic si sufleteste aici, pe pamint, prin suferinta ne purificam (deci Dumnezeu lasa suferinta pentru binele nostru, binele spiritual...) Sunt exemple de sfinti care au dus o viata pura, fara pacate si totusi au murit in chinuri mari si au avut multe greutati si neajunsuri in timpul vietii. Convingerea mea este ca cei nevinovati care sufera sunt suflete foarte evoluate, care mai au putin pentru a fi desavirsite, si prin suferinta asta cumplita reusesc sa spele si utima urma de pacat. Am mai citit ca suferinta poate fi ''aici'' sau ''acolo'', asa cum si rasplata poate fi ''aici'' sau ''acolo''...deci nu in amble parti. Cu alte cuvinte, daca suferim aici, nu mai suferim dincolo.

Mama mea este o fiinta deosebita...buna, n-ar face rau nimanui, nu poarta ranchiuna nimanui, orice i-ar face, ce sa spun..o fiinta cum rar intilnesti, si totusi a suferit foarte mult in viata. M-am intrebat si eu de ce..si am gasit explicatia asta, altfel nu vad cum.

Stiu ca e usor de dat explicatii cind nu esti implicat, nu stiu daca in locul tau as putea accepta explicatiile mele...Nu stiu ce sa mai spun...dar sunt sigura ca si tu esti speciala, si puiul tau la fel. Iti doresc tot binele din lume Doina, si puiului tau sa se faca cit mai repede sanatos. Exista minuni, si Dumnezeu sa faca o minune si cu el, cu Edi, pui mic si drag...

alia_ro spune:

quote:

---

Originally posted by dutzica

Draga Doina,

Dumnezeu lasa suferinta pentru binele nostru, binele spiritual

---

eu nu sunt de acord cu aceasta afirmatie, pentru ca asa cum il acceptam pe Dumnezeu ca Tatal nostru, el nu ne vrea raul, deci nu ne da el suferinta ca noi sa ne dam seama ca am pacatuit si sa ne indreptam. Ce parinte ar dori ca copilul lui sa sufere? Dumnezeu este fiinta/forta perfecta, este plin de iubire, este superlativul binelui si nu face rau... noi oamenii avem impresia ca raul care ni se intampla este pt asa vrea El, pt ca ii atribuim defecte omenesti. Eu personal nu cred asa ceva, ci faptul ca totul functioneaza dupa principiul cauza si efect. Deci Doina, nu este cazul sa te iei 'la tranta' cu nimeni pentru ca nu este nimeni raspunzator. Asa a fost sa fie. In voi sta puterea sa treceti peste asta. Ca si copii ai lui D-zeu avem in noi o parte din divinitate, din puterea de a face ceea ce dorim. Nu o sa expun aici despre puterea infinita a subconstientului, daca te intereseaza, poti afla si singura. Iti spun doar ca poti sa treci peste asta, numai cu puterea mintii, insa daca iti doresti din tot sufletul si treci peste gandurile negative. La fel este si cu rugaciunea. Noi ne dorim atat de mult un lucru, incat suntem incredintati ca D-zeu ne va indeplini ruga, pentru ca o spunem din tot sufletul si cu inima curata. De fapt ne autoconvingem ca Dumnezeu ne va ajuta si daca in mintea/sufletul/ inima noastra nu exista indoiala, asa se va intampla. Asa cum scrie si in biblie, daca avem credinta putem muta si muntii din loc. Pe scurt, ceea ce gandesti va deveni realitate. Imagineaza-ti o stare de bine, ca puiul tau e sanatos si fericit si o sa vezi ca incet-incet lucrurile se vor indrepta. Cu multa rabdare si incredere!
Iti doresc numai bine!

Alia, puiul Alexis si argintul-viu Vladut

leistra spune:

idoina



http://s243.photobucket.com/albums/ff152/adinaleistra/

mamica de balenica Elena

roxanal spune:

Doina, din moment ce nu dai si alte amanunte legate de Edy, trebuie sa te credem pe cuvant ca problemele lui de sanatate nu se pot rezolva..nu ca vreau sa am indoiesc cumva de capacitatea ta de a accepta asta..insa poate ca nu este totul atat de negru..indiscutabil, tu stii cel mai bine care este problema, insa poate daca ne-ai da sansa sa te ajutam, cine stie...
cat despre Dumnezeu, eu am o parere personala...nu-l vad pe Dumnezeu ca pe o entitate anume, separata, mai presus de toti si de toate..eu pe DD il vad in mine, in tine, in vecinul, in cainele blocului, in copii, in orice...si cred ca toata povestea asta cum ca El ne da sau ne ia, nu are un fundament spiritual...cred ca mai degraba, UNIVERSUL(care este tot atotcuprinzator) este cel care face/nu face ceva..adica chiar noi..acum sigur ca tu o sa-mi spui ca esti un om bun, ca n-ai facut nimic rau, etc..si te cred..insa dupa indelungi reflectii mi-am dat seama ca de fapt, ceea ce noi consideram "bun" poate Universul nu-l considera la fel...
te rog sa ma ierti daca consideri ca sunt deplasata..asta este ceea ce cred eu, personal...te rugam sa ne spui daca te putem ajuta cu ceva, in afara faptului ca suntem alaturi de voi, cu gandul

idoina spune:

Buna!
S-ar putea spune ca am reusit sa ies din pasa aceea ciudata,azi sunt in stare sa spun ca indiferent de ce se va intampla de acum inainte,Edi va fi la fel de iubit de mine,iar faptul ca are aceste probleme,nu va face decat sa ma faca sa-mi doresc si mai mult sa- ajut.E puiul meu scump,doar!
In privinta lui Dumnezeu,cateva din voi aveti dreptate:stie el de ce se intampla toate,iar daca eu nu pricep,e vina mea.Deci,nu ma mai chinui sa inteleg.
Pentru cele care m-au intrebat de problemele lui Edi,exista un topic la Parintii intreaba,parintii raspund,numit Epilepsie copii.Acolo am dat mai multe detalii...de fapt inca nu stim ce anume a declansat boala lui si nici care este aceea cu certitudine.
Va multumesc din nou pentru explicatii,pentru interpretari si,mai ales,pentru disponibilitatea voastra.
Pupici!!!!

idoina

marius spune:

Am sa-ti scriu o povestioara.

Au fost odata doi copii un baiat si o fata. Erau de aceeasi varsta, erau gemeni. De la bun inceput au trait unul cu celalalt, nedespartiti fara griji. Intr-o buna zi viata a facut in asa fel incat unul din parinti s-a imbolnavit. Doctorul era mai departe decat a fost vreodata oricare dintre copii si unul, doar unul trebuia sa plece insa care? Nu stiau ce sa faca, amandoi erau la fel cu aceeasi dragoste, cu aceeasi teama, ce sa faca? Cine sa plece, cine sa ramana? S-au rugat pentru un semn, s-au rugat pentru un bine, s-au rugat entru orice... si nici unul dintre ei, nimic...nimic.
Au avut un vis ciudat. Parintele bolnav era luminos, cald si duios, zambea enigmatic si nu zicea nimic...nimic acel nimic dureros stiut si incercat de ei in fiecare zi clipa de clipa, ora de ora. La urma le-a luat mainile si le-a impreunat. Atunci a simtit o caldura imensa si visul s-a sfarsit. Trezindu-se si-au gasit amandoi frate si sora manile impreunate iar in fata lor linistit parintele zambea cu o fata luminoasa insa dureros de tacuta. Nu au plans. Nu s-au certat. Au mers mai departe cu lumina tacuta si misterioasa a fetei parintelui lor.

Asa incat Doina aceasta-i povestioara am scris-o pentru voi, doi amandoi. Nu te grabi, nu renunta, nu dispera... mergi inainte pe drumul tau si nu fi niciodata furioasa. Drumul e dincolo de noi.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

betiana spune:

Draga Doina, in fiecare om exista o supapa pe unde dam drumul durerii si tot pe acolo ne reincarcam bateriile.In lume este multa durere si asa cum spuneai si tu, poate Dumnezeu ne incearca. Cat putem duce ? Cat timp ? Azi a fost pentru mine o zi neagra.Am aflat cum o fata tanara, colega cu mine, cu un copilas de un an, a primit diagnosticul cel mai urat : cancer.Ma gandeam la ea, dar si la copilasul ei. E usor sa dai sfaturi, sa incurajezi.Si totusi ... Fiecare om traieste cu temerile sale, cu spaimele sale.Epilepsia este o forma urata, dar poate fi tinuta in frau medicamentos.Sunt oameni care au trait o viata cu aceasta boala.Problema este boala ta pe care trebuie sa o pacalesti, sa o invingi.Pentru ca Edi are nevoie de tine cat mai mult timp.Tu esti suportul afectiv si moral pentru sufletul lui.In tine este nadejdea.