Sezatoarea canadiana (78)

nelia spune:

Ba m-ai uitat pe mine, Ira. Desi am zis ca nu vreau sa ma mai leg de vreun cuvint spus de tine ca sa nu zici ca ma victimizez din cauza parerilor tale si a lipsei tale de a intentie de a jigni pe cineva (si legat de asta, ti-ai pus vreodata problema ca poti jigni profund pe cineva chiar daca nu ai nici macar cea mai mica intentie si asta nu te face mai putin vinovat de jignire!?!) nu ma pot abtine sa nu te intreb: conform mesajului tau, eu in care categorie intru dintre cele insirate de tine mai sus? Sincer te intreb si pe bune... si te-as ruga sa-mi raspunzi la fel de sincer si pe bune, ca poate asa inteleg de ce ma victimizez citind postarile tale. Pentru ca dupa felul in care pui tu problema de ce esti atacata cind tu nu ai nici cea mai mica intentie sa faci lumea sa te atace, eu si altele de pe aici trebuie sa intram in una din acele categorii:

- am 7 fetze
- ma ascund dupa deget cand am ceva de spus
- imi inventez realitati virtuale sau imi fac clone sa scot postari inmormantate in forum de ani de zile
- jignesc pe toti sau pe cineva, dar spre deosebire de tine in mod voit (inca o data scuze pentru folosirea expresiei tine de bun simt, nu trebuia sa o folosesc si oricum cred ca e singura jignire adusa tie, desi fara o intentie clara, a fost doar o expresie pe care o folosesc atunci cind spun ca ceva nu tine neaparat de multe lucruri in afara de un elementar bun-simt)
- nu muncesc si stau acasa cu copiii, desi nu sint constrinsa, aici existind gradinite subventionate de stat, la 7 CAD pe zi si servici de garde la scoala la fel
- sint printre cei care sint bagati in seama pentru ca sufar sau am probleme sau situatii limita
- ma plang din orice sau sunt eu de felul meu mai depresiva
- am necazuri, imi pun tarana in cap, inventez povesti lacrimogene pe forum, sint ipohondra, ma bate sotul... si pentru toate acestea astept consiliere pe forum

...

sau cine de aici este asa cum spui tu, bineinteles ca fara sa ai nici cea mai mica intentie de a jigni pe cineva, de nu te intelege nimeni de aici!?!

Ca zau daca mai inteleg ce vrei tu de fapt cind iesi din postarile tale amuzante si binefacatoare intr-o zi in care nu ne-a mers prea bine. Ca ai si din astea destule, pe care le-am savurat la momentul respectiv si inca le mai savurez si datorita carara m-am imprietenit virtual cu tine si apoi si altfel... sau poate ca cea de-a doua imprietenire a fost doar o iluzie. Nu-ti voi raspunde la raspunsul tau si nici alta data la ceva scris de tine, dar, te rog, satisfa-mi si mie curiozitatea si spune-mi in ce categorie ma vezi din cele de mai sus.

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070505&ctime=090808" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070530&ctime=103800" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2007-11-26/18:33:35" target="_blank">LISANDRU

Emilly spune:

Buna fetele,
in primul rind merci mult Dana Podeanu pentru nr, de tel al claunului.

...sincer am citit pe sarite si am cam prins eu ideia de ce va certati...sper sa se linisteaca spiritele cit mai curind.

Nelia esti o curajoasa si o puternica, bravo tie si bafta in toate ce-ti propui.

Donia pupicei Roxanei Cristi ce mai face?a facut anul, e baietel mare deja.A inceput sa mearga?Pupicei si tie.

Laurajr spor la job, eu urasc schimbul 2.
Am multi prieteni in jur ce si-au parenat mama si in general nu au fost probleme, dar ca dureaza mult.Stiu pe cineva insa care a parenat-o pe mama ei intr-un an de zile pe motive umanitare si ii mai da si pensie 1000 de dolari.

Ktrinel ai fetita mare, deja sta toata ziua la gradi...drum bun socrilor si aterizare lina in Ro!

As mai fi vrut eu sa scriu cite ceva dar o sa ma abtin...o mica intrebare la final, ce-i aia frate PINATA si cu ce se maninca?am vazut-o la magazin si pentru mine e o cutie goala de carton frumos colorata, mai are si alta intrebuintare?scuzati-mi ignoranta.

Emilly spune:

Sincer Ira deja e prea mult.
Si chiar vroiam sa-ti spun ca si eu sunt super fericita si ca viata mea e perfecta dar zau frate daca vad vreun sens sa o spun la tot forumul, imi merge bine, suntem sanatosi e problema mea. Oare de ce te crezi mai deosebita ca noi toate de pe acilea.Si eu imi iubesc copila si ne iubim in patutul nostru dar iara nu vad de ce tre sa povestesc la popor cum ne dragalim noi, in fine ideia e ca uneori mesajele tale sunt ca si cum nimeni nu mai e ca tine si cind cineva zice altfel decit tine devii agresiva si ranesti in stinga si dreapta.
Iaca ca m-am descarcat si eu ...

Ira spune:

quote:

---

Originally posted by Emilly

Sincer Ira deja e prea mult.
Si chiar vroiam sa-ti spun ca si eu sunt super fericita si ca viata mea e perfecta dar zau frate daca vad vreun sens sa o spun la tot forumul, imi merge bine, suntem sanatosi e problema mea. Oare de ce te crezi mai deosebita ca noi toate de pe acilea.Si eu imi iubesc copila si ne iubim in patutul nostru dar iara nu vad de ce tre sa povestesc la popor cum ne dragalim noi, in fine ideia e ca uneori mesajele tale sunt ca si cum nimeni nu mai e ca tine si cind cineva zice altfel decit tine devii agresiva si ranesti in stinga si dreapta.
Iaca ca m-am descarcat si eu ...


Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul. (Albert Einstein)

---

Ultima parte a mesajului meu chiar era o gluma, nu exista persoana sau familie pe lumea asta care sa nu aiba mici probleme sau necazuri, exact asta am vrut sa sugerez prin mesajul meu. Nu ca nu ar mai fi nimeni ca mine.

Emilly spune:

io nu mai inteleg nimic, ma duc la ale mele.

maru spune:

fetelor, fetelor, ia incercati sa fiti mai conciliante!
gata, mama ei de politica, ca straneste furtuni si aici
cei ce ne-am ales Ontario au facut-o din motive personale, cu ceva iz de politica sau nu, cei care au mers in Q, au facut-o in acelasi mod...
nimeni nu ne impiedica sa migram dintr-o provincie in alta...
hai ce naiba, doar nu suntem copiii, nu mai dati atentie la toate nimicurile

eu sunt ipohondra, am toate bolile, si pe cele inca nedescoperite inca de medicina, sunt nefericita ca n-am job permanent, am avut deja un interviu si acum m-au chemat la al doilea luni, si tare am nevoie de ajutorul lui Lorelaim, i-am trimis mesaj pe privat, poate ma ajuta si pe mine, planuiam sa iau casa in primavara, ciuciu! sotul a fost laid off, si isi cauta si el ca disperatul, a mai picat si Gfulul de e in doghouse de cateva zile, l-as taia marunt si l-as da cu sare, da e al meu, asa handicapat la soferie cum e, si abia m-am pornit...
in viata sunt multe mult mai serioase pentru care sa ne suparam...eu va admir pe toate: pe nelia cu cele 3 comori si cat e de curajoasa, pe ira cu viata ei furtunoasa, cu faptul ca are copilul perfect (al meu nu e), ca preda vioara, una din regretele copilariei mele, m-am lasat dupa 8 ani...si acum imi pare tare rau, pe Donia cu intelepciunea ei, si tare as vrea sa o intalnesc in vara asta, ca vorba aia, nu sta f departe si noi suntem tare plimbarosi, pe mqqm am iubit-o de cand am vazut-o, pe simona cea efervescenta, pe laura vecina pe care tare as vrea sa o cunosc, da se pare ca nu a primit mesajul meu, pe toate fetele intalnite la sezatoare, belutza nu te-am uitat, a, ana cu tudor cel mai nastrusnic copil, mi-a facut reala placere sa iau masa cu ei si cu familia Doniei, si multe alte fete pe care daca nu le insir aici asta nu inseamna ca nu le admir...
va rog, sezatoarea e sanatatoriul meu, sa nu-l falimentam, please!

Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/

try spune:

Nelia, la fel si eu, realizez ca s-a oprit banda la doi copii si nu-mi vine sa cred ca, gata, nu o sa mai am parte de prunci si ca urmatoarea data cand ma voi mai delecta cu asa ceva o sa fie peste vreo 30 de ani cand s-or indura flacaii mei sa-mi aduca nepoti. Si ca si tine disperarea asta (exagerat spus bine-nteles) ma face sa fiu mai constienta de ce pierd de acum incolo si sa ma focusez mai tare pe clipele cu baietii mei.

Laurajr, mergi pe recomandare cu chinezii aia. Ce-a iesit din mana chinezilor pana acum e cea mai buna dovada daca lucreaza bine sau nu. Asa ca i-ati prietenii la puricat legat de cum isi fac treaba. Acuma depinde si ce fel de pretentii ai in general. Unii oameni sunt foarte pretentiosi si ii intereseaza ca la fiecare etapa de lucru sa fie totul conform normelor, altii sunt mai putin interesati de detalii si vor sa vada ca la final arata totul bine. Daca te uiti un pic peste o carte in domeniu (vezi ca la home depot e cartea aia a lor clasica 1-2-3 nu mai stiu cum – e doar 30 de dolari si e o buna sursa de informare) o sa iti faci idee de ce trebuie facut si o sa stii pe ici pe colo sa te uiti daca ei fac ce trebuie si cum trebuie. Important e sa nu iti sara etape (de ex. sa te lase fara vapor barrier) sau sa mearga cu chestii mai ieftine care sunt importante pt voi (ex. tipul de isolatie pe care sa-l puneti pe peretii dinspre exterior) sau sa pluseze sa va bage pe gat chestii care nu-s neaparat necesare (sa va puna 40 de spoturi de lumina pe 1000 sf – e doar un ex.).
Daca sotul e indemanatic si nu va prisosesc banii puteti sa puneti voi izolatia, vapor barrier, sa va trageti toate cablurile pe unde aveti nevoie, sa va montati spoturile de lumina, sa varuiti etc. Dar cereti-le prima data un estimate pt tot, defalcat pe fiecare operatie in parte, si apoi excludeti ce credeti ca puteti face singuri. E un mod de a va salva banii, desi e posibil sa constatati ca la 15.000, un saving de 2000 nu e prea mult si sa considerati ca mai mare-i daraua decat ocaua.

Nelia, cum spui tu de tudora asa au fost baietii mei amandoi, cel putin pana la o varsta. Alex insa dupa 7,5 luni a inceput sa-si manifeste independenta si la 9 luni s-a intarcat singur (sufeream eu si el de-aia nu mai putea). Cu praslea asta vad ca nici acu’ nu vrea sa se lase de ea. Desi nu mai e lapte, el tot ma foloseste ca suzeta noaptea cand se trezeste si plange (daca doarme continuu noaptea nu primeste nimci in 24h). Si cauta de multe ori si ziua, dar nu mai pot sa-i fac pe plac. As vrea sa stiu cum sa-l trec prin rehab ca deja mi se pare exagerata dependenta lui si sincer, fara lapte curgand ma simt tare aiurea sa-i mai dau. Mi-e mila cand il vad oarecum suferind si cersind si incerc sa-i gasesc alte canale pe care sa-i transmit dragostea si atasamentul, nu neaparat prin tzitzi, dar el parca nu cedeaza deloc. Nu vreau pe de alta parte nici sa-l fac sa sufere pe tema asta, as vrea sa renunte fara urme, cum s-ar spune (desi cine naiba sa mai stie ce le ramane lor pe creier si ce nu).
Dar amandoi baietii mei au stat ancorati in brate si la tzitzi mult cat au fost bebelusi. La fel, solutia la toate era tzitzi. Si la sfert de ora ajungeam uneori sa-i dau lui alex (nu ca de foame, normal).

Laura, hai mey, cum sa fie vina ta ca se incing discutiile? Daca e asa cea mai de vina e cea mai batrana dintre noi si vina ce-o poarta e ca s-a nascut. Nu originea fiecarui lucru e si cauza problemelor! Eu in timp am deprins cum sa ma detasez de discutii si sa nu mi se ingroase vena pe gat cand citesc sau sa-mi mai clocoteasca sangele-n cap. Desi de felu-mi pun mult suflet i nce fac, mai ales daca fac cu placere, dar am invatat ceva tare bun de la societatea asta canadiana si asta se numeste toleranta. Poate si faptul ca am avut parte in viata de cateva persoane rigide si cu putina flexibilitate in gandire si mentalitate si poate asta m-a facut sa pretuiesc si mai tare toleranta asta pe care am descoperit-o in toata splendoarea aici. Cred ca e lucrul care mi-a dat cel mai mult sentimental ca sunt “acasa” din tot ce insemna Canada, toleranta asta fata de cei din jur, fata de ideile lor. Romanii ca mentalitate au mari deficiente la capitolul asta, desi stiu ca putin dintre noi sunt capabili s-o recunoasca. Numai cand mi-o aduc aminte pe soacra-mea cata ura poate sa stranga in suflet fatza de homosexuali, cat de tare ii poate incrimina desi in viata ei n-a stat de vorba cu unul.

Ktrinel, Julia ta e mai mica decat fi-miu (Adrian – nascut in august 2006) si tot nu zice nic. Adica zice si el u ntata si papapapapa referindu-se la mancare, in rest… nimic. O pornise pri nsept si-l striga pe frate-su, mai zicea un aide, dar s-a lasat si de-astea.

Daca tot merge la vara in Ro, incurajeaz-o pe bunica sa iasa cu ea in parc in fiecare zi si sa petreaca acolo cu copiii la locurile de joaca. Sa o stimuleze si s-o incurajeze sa interactioneze cu copii, sa mearga cu ea in vizite etc.

Nelia, ei uite, desii ai mei au fost agatati de mine in primele luni de viata, nici unul nu mi-a manifestat reticenta fata de straini. Copii mei se duc la oricine in brate. Alex se lipeste de oricine ii arata din inima admiratia (adica daca e un sentiment real, nu fabricat sau de complezenta), iar Adrian te trage de nas, iti baga degetele-n gura, te studiaza pe toate gaurile daca-l iei in brate. A avut doar o perioada de 2 luni (cu 3 intamplari) in care mi s-a speriat de oameni si mi-a plans de nu-l puteam calma si juma de seara a fost compromisa, dar apoi s-a dat drumul si nu mai are nici o sovaiala. Alex a inceput acum, de curand cu rusinea si-si acopera ochii cu mainile, dar dupa ceva minute de contact, imediat intra in elementul lui, ba e pe dos, se cam da in barci cateodata. Imi place cand ii vad asa deschisi si fara retineri.

Emily, in piniata pui bomboane, o agati in pom, legi sarbatoritul la ochi si-l pui sad ea cu o bata in piñata. Fiind din carton se sparte repede daca o nimeresti din plin (bine, nu pui pitici de 2 an isa sparga piniate). Eu cand i-am luat motzu’ lu’ Adrian am facut piñata pt restul copiilor ca erau pana la 13 ani copii sit re s-au ma idistrat au dat cu totii in ea (incepand cu cei mai mcii si apoi terminand cu cel mai amre) si in final a spart-o ultimul.


"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II

try spune:

Sofronica, specialistii declara ca varsta optima pt socializarea copilului e dupa 3 ani, adica nu mai devreme (desi eu nu-s asa convinsa ca e gresit sa-i socializezi si mai devreme – exceptand cazul cand est ifortat de imprejurari sa faci asta). Dar sa stii ca si alex al meu acum ,de vreo 2 luni a inceput faza cu rusinea fata de strainii la care mergem sau care ne calca pragul. M-am mandrit intotdeauna cu baieti tare neinhibati cand venea vorba de mers la cineva sau intrat in contact cu oamenii mari. Acuma manifestarile lui ultime tind sa le pun si pe seama varstei, are 3 ani, a devenit constient de foarte multe in jurul lui si banueisc ca e un curs oarecum firesc pe care-l iau mai toti copiii care inca nu au avut sansa sa intre in colectivitate si sa scape de acest fel de sfiosenie. Unii ramas mai sfiosi si dupa ce intra in colectivitate, altii sunt sfiosi prin natura personalitatii lor. Sa stii ca nu asta e ceea ce ma face pe mine sa regret ca nu-l pot da la gradi, ci faptul ca el pierde niste oportunitati de acumulare pe care eu acasa nu i le pot oferi. Orice experienta conteaza si gradinita/colectivitatea e genul de experienta pe care eu nu i-o pot suplini/inlocui acasa indiferent ce as face. Relationarea interumana (acasa cumulate cu colectivizarile etc.) ramane dupa mine sursa principala de acumulari in viata unui om. Nu scoala (adica acumularile de informatie), nu banii, nu inteligenta (native sau dobandita) ne fac mai buni si mai puternici ca oameni, ci relationarile interumane.
Ideea e sa nu faci niciodata o problema din comportamentul fetitei tale, adica nu in fatza ei . Daca repeti ca ea e rusinoasa, ca e timida, ca e mai n usti ucum in dorinta de a te scuza fata de prieteni, rude, cunsocuti, oameni de pe strada, ea va creste tot timpul cu acest sentiment si stii cum e, daca-ti spun 5 oameni ca esti beat, te duci acasa si te culci. Va trebui sa gasesti caile s-o incurajezi pt fiecare lucrusor in parte, trebuie sa castigi zilnic mici batalii care in final s-o faca pe ea sa ajunga la acel nivel de confort in preajma celor din afara casei. Tu ca mama (pt ca toti copiii se raporteaza in tot ce fac in cea mai mare masura la mama, ea e stalpul lor de sustinere morala, de incredere etc) esti cea mai in masura sa o ajuti sa inlature aceste timiditati (nu stiu daca asa a fost ea de la inceput sau acum in ultimul timp). Tu trebuie sa-i oferi explicit sau nu modelul cum sa reactioneze la contactul cu ceilalti. Daca si tu prin natura ta esti o persoana sfioasa, timida, retinuta tot ce e posibil ca tu sa-i fi transmis acest mod de comportament si asta iti va face misiunea si mai grea. Daca din contra, esti la polul opus, atunci iti va fi usor s-o inveti cum sa reactioneze.
Iar legat de adaptarea la gradi, cred ca cea mai recomandata metoda cu redusul timpului treptat pe care-l petreci cu ea acolo. Eu as recomanda asta tuturor mamicilor, dar din pacate nu toate mamicile isi permit acest lux. Unii copii au nevoie doar de cateva zile de compania mamei/tatalui la gradi si se adapteaza imediat, alti iau nevoie de ma imutl timp, reduce timpul in functie de cu mvezi ca reactioneaza copilul de la zi la zi.

Sofronica, mai e si un alt element pe care ti-as sugera sa-l iei in calcul avand in vedere ca fetita ta are 3 ani deja si nu a inceput gradi. Eu am fost nevoita sa-l duc pe alex la daycare ocazional cand mergeam cu Adrian al controale medicale. In total a fost de vreo 15 ori – daycarei nengleza sip e atunc iavea intre 2-2,5 ani. Partea cea mai mare de vian pe care a avut-o in adaptare (de fapt nici nu pot spune ca s-a adaptat caci n-a avut cand) a reprezentat-o blocajul de limba. La 3 ani un copil se bazeaza din ce in ce mai putin pe limbajul non-verbal si va tinde sa nu intelaga nimci din jurul lu idaca nu i se vorbeste, deci are nevoie de instructiuni verbale pt a se integra. La 1,5 ani, un copil n use bazeaza pe limbajul vorbit decat in mica masura, el se bazeaza mult de pargiile non-verbale pt a se integra/acomoda. Deci incearca sa faci un pci si de engleza cu ea i ncaz ca nu ai inceput pt ca asta ii va usura situatia in primele zile acolo. Da, e adevarat ca ei invata imediat si prind repede, dar de ce sa nu le facem tranzitia mai usoara. Alex, cand vorbeau educatoarele cu el (ti-am zis, avea pana in 2,5 ani) incepea sa planga. De ce? Pt ca nu intelega nimic si el saracu’ se simtea debusolat si confuz, nu stia nimic ce trebuie sa faca (mi-aduc acum aminte de amaratu’ ala polonez ce a murit pe aeroport in Vancouver si drama lui pt ca nu a fost capabil in definitiv sa se inteleaga cu nimeni de acolo). Si asta a fost un alt clue pt mine sa-m idau seama ct de mult a contat pt fi-miu ca nu stia deloc engleza la acea vreme.


"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex (3 ani) si Adrian (1.5 ani) ..... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II

Lorelai spune:

ok, sint offended oficial ca nu ma admira maru si pe mine. on the other hand ii dau dreptate. motivele astea de riciiala sint asa de nesemnificative ca ar trebui sa ne fie rusine. mie imi e. anyway, maru, sorry pt sot. am observat ca barbatii reactioneaza mult mai nasol la evenimente de genul asta decit femeile. am si eu acasa una bucata care cind e depressed imi vine sa il iau la palme, pe bune. ce job cauti tu? pe ce domeniu? daca vrei sa ne zici. poate pot fi de ajutor in ce priveste interviul. nu sint recruiter dar fac hiring la mine la servici si mai stiu una-alta.

vreti sa stiti care a fost primul meu job in canada? am vindut cirese si caise pe marginea drumului pt un arab pe $8 pe ora. la negru, of course. ma instala dimineata cu cutiile de fructe, niste pungi si un scaun cu umbrela si eu vindeam la masinile care opreau. avem semne mari pe linga mine. singurele instructiuni pe care le-am primit erau: "daca vine politia spui ca nu vorbesti engleza". politia venea de 2-3 ori pe zi, imi spuneau sa string semnele, eu le stringeam si le puneal la loc dupa ce plecau. vremuri taica.

maru spune:

cu jobul meu e o pveste stranie, Lorelai,
a, si pe tine de admir si iti citesc cu placere mesajele, zic eu ca nu ne-am intalnit la insule
anyway, pot sa iti trimit mesaj pe privat?


PS:trimis email, please help me
Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/