Sarcina molara sau mola hidatiforma.

Dragi viitoare mamicute,
nu am de gand sa va intristez dar eu am trecut printr-o experienta tare nefericita.
Ma aflam la inceputul celei de-a cincea luni de sarcina cand la ecograf mi s-a pus diagnosticul de sarcina intrerupta in evolutie asta dupa ce la prima ecografie(9-10 saptamani) copilul era dezvoltat normal.
Diagnosticul final a fost de sarcina molara partiala (mola hidatiforma). Din placenta s-a format o tumoare rara, care s-a dezvoltat in interiorul uterului lipsind fatul de substante nutritive. Chiar daca copilul a degenerat tumoarea continua sa se dezvolte in locul fatului asa incat organismul meu se comporta ca si cand as fi fost in continuare insarcinata.
Pana la urma Dumnezeu m-a ajutat, dupa ce-am trecut prin multe si inca mai pot spera ca voi avea si eu copii.
Daca ati trecut prin experiente similare sau vreti amanunte astept sa-mi scrieti. Va pup.

angiVa spune:

Si eu am trecut printr-o astfel de experienta: prima mea sarcina (in 2000), a fost sarcina molara partiala. Inca de la inceputul sarcinii m-am simtit extrem de rau, dar ecografic sarcina se dezvolta normal. La ecografia de 13 saptamani totul era ok, bebe se agita in burtica, dimensiunile erau cele normale. In saptamana a 15/16 s-a oprit in evolutie sarcina. A fost ceva cumplit (am avut simptome de eclampsie: convulsii, hipertensiune, edeme generalizate, in 6 zile am retinut 5 kg de lichid). Ultima luna inainte de a se opri in evolutie , nu am putut dormi aproape deloc nici ziua si nici noaptea, din cauza starii permanente de rau. A fost mai mult decat cumplit ceea ce a urmat dupa chiuretaj: cele 3 luni de asteptare ca betaHCG-ul sa revina la normal, si apoi inca 3 luni cu emotii ca nu cumva sa mai aiba pozitivari beta HCG-ul, caci cred ca stii si tu care ar fi fost "tratamentul" intr-o astfel de situatie.
Dumnezeu m-a ajutat si totul a reintrat in normal.Mai putin tiroida mea care a luat-o razna pe timpul sarcinii molare deja.
Dupa 1 an jumate am ramas insarcinata dinnou, dar din cauza unei gripe foarte urate s-a oprit in evolutie si aceasta, la 2 luni. s-au facut analize de laborator si s-a constatat ca sarcina era normala. de fapt, eu urmarisem inca de la 4 saptamani de sarcina betaHCG-ul, care evolua in parametri normali.
Dupa inca 1 an si jumatate, s-a stabilizat si tioida (sub tratament), si acum avem voie sa incercam dinnou sa facem bb. Dar deja varsta mea(30) plus predispozitiile genetice spre pb. de placenta, plus tiroidita autoimuna, prevestesc o noua sarcina cu risc, deci va trebui sa stau mai mult in spital, in cazul in care ne ajuta Dumnezeu sa am parte de o sarcina normala. Va trebui sa fiu continuu sub observatia ginecologului si endocrinologului.
Cam asta este experienta mea de pana acum.
Tu ce fel de simptome ai avut cand s-a oprit in evolutie sarcina??

mariana_flo spune:

M-a trecut un fior rece pe sira spinarii cand am vazut subiectul mesajului postat de tine. Si eu am trecut prin asa ceeva, destul de recent, la inceputul anului. Eu inca sunt innebunita de durere. Nu pot sa vorbesc despre ce mi s-a intamplat. E prea dureros. Sper din tot sufletul sa treci cu bine peste acest hop si peste un an sa ne dai vestea cea mare, ca astepti un bebe sanatos, fara probleme. Cred ca stii ca trebuie sa astepti cel putin un an din momentul in care Beta HCg-ul are valoare zero. Daca vrei mai multe informatii stiintifice pe aceasta tema spune-mi si am sa aduc de-acasa tratatul de medicina. Pana atunci insa.... spune-mi, tu in ce etapa esti acum? Cat timp a trecut de la incident? Ai ramas usor insarcinata? Eu m-am chinuit 2 ani si jumatate ca sa obtin o sarcina. Am facut si instilatii ptr desfundarea trompelor. A fost un proces lung si dureros. Din pacate bucuria a fost de scurta durata.

Iris 72 spune:

Bine v-am gasit!!!
Imi cer mii de scuze pentru ca raspund cu o atat de mare intarziere. De fapt eu v-am scris dar am avut ghinionul sa ma scoata afara din retea exact cand sa va trimit raspunsul dupa care n-am mai reusit sa intru. Apoi am tot amanat pe azi pe maine si uite asa a trecut timpul.
Promit solemn ca altadata raspunsurile vor veni mai repede.
Eu, inainte de a mi se intampla toata povestea asta, n-am avut nici un fel de simptome. Eram bine merci. In afara faptului ca eram mai tot timpul somnoroasa, si ma intrebam de ce nu misca copilul, totul parea a fi OK. Din pacate insa n-a fost sa fie asa.
Totul s-a petrecut la sfarsitul anului trecut. Cand am fost la cea de-a doua ecografie si mi s-a spus ca am sarcina oprita in evolutie. Se pare draga Angi ca, la fel ca si in cazul tau, tot in ce-a de-a 16-zecea saptamana. Pentru a sti acest lucru D-na dr. a masurat lungimea femurului fatului. Spre deosebire de tine insa eu m-am simtit bine tot timpul. Ajunsesem sa am aproape 5 luni de sarcina si eram intr-o forma excelenta, nu greturi, nu ameteli, nu sangerari, nimic. Pana la ecografie nici nu mi-am dat seama ca ar fi ceva in neregula.
Dupa chiuretaj insa am avut o hemoragie foarte puternica care a tinut ore bune. In puls nu-mi ieseau bine nici analizele de coagulare a sangelui. Am fost cam de 5 ori pe masa de operatie si la un pas sa-mi pierd uterul. Nemaiavand copii va dati seama ce ar fi insemnat pentru mine asta.
Norocul meu a fost ca la Filantropia sant cadre medicale, foarte bine pregatite, care si-au dat tot interesul. Am numai cuvinte de lauda pentru D-na dr. Turculet. Pentru asistentele Bella si Brandusa de asemenea. Mi-au dovedit ca exista totusi asistente care se dedica trup si suflet, care le acorda pacientilor o ingrijire plina de tandrete si sensibilitate. Compasiunea pe care mi-au aratat-o, mangaierile si strangerea de mana, au fost pentru mine un medicament cu adevarat eficient, nici nu pot sa exprim prin cuvinte cat bine mi-au facut.
Dupa toate astea au urmat analizele pentru urmarirea HCG-ului.
Evolutia a fost buna asa incat pin luna martie a ajuns la zero.
Acum incerc sa privesc partea buna a lucrurilor. La urma urmei putea fi si mai rau. Stiti ca in 5% din cazuri mola se transforma intr-un cancer cu crestere rapida care se raspandeste prin sange la alte organe ca plamanul si creierul.
Sant convinsa ca Dumnezeu a fost langa mine si m-a intarit in acele momente cumplite prin care am trecut. Poate asa a vrut El sa nu se nasca copilul, poate l-a iubit mai mult dacat noi, poate astfel, suferind, ne platim pacatele, poate...Dincolo de toate astea, Dumnezeu, asa cum imi spunea cineva, stie el ce face. La urma urmei putea fi si mai rau.
Asa ca nu va descurajati. Va doresc din suflet sa aveti parte de un copil frumos si sanatos asa cum vi-l doriti si sa-mi vorbiti despre cat e de dragalas, cate nazbatii a mai facut si de ce nu, eventual si despre viitorii lui fratiori.
Va pup si mai astept vesti de la voi. Sanatate multa!

mariana_flo spune:

Iris, poti sa-mi spui cee recomandari ai primit de la doctor? Cat timp trebuie sa astepti pana la o noua incercare de a avea un bebe? Ce analize ti-au fost recomandate pe viitor?