Cum depasim depresia postnatala?

Cum depasim depresia postnatala? | Autor: Littlebig

Link direct la acest mesaj

Sunt mamica de doar 1 sapt., am 26 ani si in fiecare seara de cand am ajuns cu bebe acasa trebuie sa plang. O avem si pe bunica langa noi sa ne ajute, dar sentimentele coplesitoare tot exista. Ma descurc foarte bine cu bebita la schimbat scutece, alaptat si chiar baita, dar tot ma sperie gandul ca nu voi reusi sa-i ofer tot ce are nevoie si ma simt neputincioasa in fata colicilor.
La fiecare 2 ore trebuie sa alaptez, iar noaptea mai sunt si colicii care nu ne lasa sa adormim dupa masa.
Numaram zilele sa se faca bebita mare si macar sa doarma mai mult noaptea.
Mi-e teama de noua mea viata. Mi se pare necunoscut viitorul si nu ma recunosc. Oare voi mai fi vreodata eu cea care am fost, voi mai face vreodata ce mi-a placut sa fac inainte? Sa ma duc unde imi placea sau sa mai visez ce visam odata.
Cum trecem mai usor? Voi ati patit asa ceva?


Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mamitzica spune:

Stiu sa-ti raspund doar partial la intrebarile tale-eu nu mai visez ce am visat inainte fiindca acum pentru mine copilul e cel mai important asa ca "peste noapte"visele mele au devenit altceva.
E normal ca un copil sa fie o schimbare majora in viata ta;imi amintesc ca primele 3-4 luni eu cel putin eram ca un zombie;dupa 8 saptamini m-am intors la servici si dupa masa pe la 2 stiu ca mi se spunea ca sint palida si arat rau.Am supravietuit cumva,am supravietuit cu totii.
Daca crezi ca prin ceea ce treci tu acum afecteaza profund relatia cu copilul adreseaza-te unui medic.Daca nu,priveste cu optimism fiindca vor veni si zile mai bune,totul e sa ai rabdare.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rhoneea spune:

Asa e daca simti ca totusi nu pti face fata adreseaza-te unui medic specialist.
Experienta mea din primele luni de viata ale lui bebe ...colicile nu ne-au dat pace pana la 4 luni!Ba mai mult si acum uneori are gaze dar numai plange asa cum obisnuia odinioara!A fost o perioada foarte grea,eram slabita,daca apucam sa mananc de 2 ori pe zi eram fericita,am pierdut si laptele....dar timpul trece si el creste.Am avut ajutor si din partea medicului lui si al meu,sotul,si gandul ca intr-o zi el va fi mare si imi va fi dor de aceste momente...
Viitorul intr-adevar este necunoscut,si asa va fi intodeauna.
Ba da intr-o zi vei fi cea de odinioara,mama cumnatei mele este neonatolog si mi-a spus intr-o zi"ai nevoie de 9 luni de zile pentru a aduce pe lume un suflete si 9 luni de zile pentru a-ti reveni".si adevarat a grait.
Nici acum al meu bebe nu sta bine cu somnul dar totusi manac mai bine,chiar daca nu dorm prea mult,atunci cand bebe face nani,fac lucruri care ma relaxeaza nu trebaluiesc prin casa.
Incet,incet ai sa iti reviii,iar bebe va creste!
Nu te mai gandi la lucruri negative,nu e vina nimanu ca bebeii au colici,e ceva normal ce face parte din perioada asta de dupa nastere.
Acum el se trezeste foarte des,si ar trebui ca tu sa te odihnesti o data cu el,nu face lucruri care sa te oboseasca si mai mult...
si sa treci cu bine,"meseria de mamica" e ceva unic

Irina lui Pierre-Sebastien ( 05.06.2007 ora 9:45)




www.onetruemedia.com/my_shared?z=1c2fc1fae729596c5d1d9f&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj sebastien(a crescut Sebastien)
paginuta colorata
pozici sebastien
nasterea cu noroc a lui pierre-sebastien
varsta Sebastien
botez Sebastien



Va uram un Craciun feeric alaturi de cei dragi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rhoneea spune:

Si inca ceva...

Sa numai spui ca te sperie gandul ca poate nu-i poti oferi ceea ce are nevoie,dragostea ta ptr el e neconditionata si asta e de ajuns!

Irina lui Pierre-Sebastien ( 05.06.2007 ora 9:45)




www.onetruemedia.com/my_shared?z=1c2fc1fae729596c5d1d9f&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj sebastien(a crescut Sebastien)
paginuta colorata
pozici sebastien
nasterea cu noroc a lui pierre-sebastien
varsta Sebastien
botez Sebastien



Va uram un Craciun feeric alaturi de cei dragi!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Roxana Claudia spune:

Draga mamica - eu am nascut anul trecut iar in februarie 2008 voi fi mamica pt a 2-a oara. Marile mele temeri sunt: cum voi infrunta durerile epiziotomiei (au fost 2 sapt crunte) si cat de repede voi trece peste afurisita de depresie postnatala, care la mine a durat inspre 5 luni de zile si a fost severa. Regret acum ca nu m-am adresat medicului, pt ca se putea termina rau. Am plans mult si am trecut prin momente grele accentuate si de prietenele, cunostintele care dadeau mii de sfaturi, fiecare dupa propria experienta, desi chiar nu era cazul. Tu stii cel mai bine ce are nevoie copilul tau! Al meu a avut colici 3,5 luni; daca inainte de nastere luasem 28 kile, dupa perioada de colici slabisem 20!!! A mai fost si soacra care ma stresa...tot cu sfaturile ei babesti, de acum 30 ani stiute Ma certam cu sotul, cu toata lumea..simteam ca-s sngura impotriva tuturor. Am pierdut laptele dar imediat dupa mi-am luat inima-n dinti si mi-am zis ca trebuie sa ies din asta, ca pierd tot ce mi-e mai drag.. Si m-a ajutat Dzeu.
Trebuie sa ai rabdare si sa crezi ca vei trece prin asta! Vei face lucrurile care inainte te pasionau, vei face sex si te vei simti iar femeie. Si, daca vei amesteca putin inconstienta cu putin curaj, cine stie, ii vei mai face un fratior in scurt timp

Va doresc sanatate la amandoi si refacere cat mai rapida tie.

Roxana 31 sapt cu si Catalin (5 iunie 2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danis spune:

ajuta sa-ti faci un mic program "impus" cu lucruri care iti fac placere - de la a nu uita sa te dai cu crema si sa te rasfeti cu un gel de dus aromat, pana la a citi - daca iti place - eu am citit in primele sase saptamani vreo 22 de carti din seria de la cotidianul - alaptam culcata, cu o mana tineam sanul si cu una cartea

incearca sa te odihnesti cand doarme bebe, ajuta si asta foarte mult, sa te hranesti bine si variat si nu ezita sa-i rogi pe cei din jur sa te ajute... daca sotul nu poate/nu vrea, trebuie sa mai existe si alte persoane

nu te teme, vei putea sa-i oferi copilului tot ce e mai bun, altfel nu ti-l dadea dumnezeu :)

povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=104532

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zadi spune:

Draga mea nu trebuie sa te sperie ceea ce simti acum . E normal. Ceea ce ti se intampla tie li se intampla multor mamici.
Trebuie sa ai incredere in tine pentru ca vei vedea ca esti foarte puternica desi acum nu crezi asta despre tine. Odihneste-te cat poti de mult, iar despre noptile nedormite te vei obisnui si cu asta.
Important este sa-ti iubesti copilul si restul vine de la sine. Nu te condamna pentru ceea ce simti acum, va trece.

Eu am nascut de doua ori. Dupa prima nastere nu am cunoscut depresia postpartum insa dupa cea de-a doua la 4-5 luni dupa nastere m-a cuprins depresia. Mi-a fost foarte greu mai bine de o luna insa incdet, incet am inceput sa imi revin.Sunt inca frustrata de unele aspecte insa pot sa mi le asum mult mai bine, mai detasata emotional.

Ai grija de tine pentru ca bebe are mare nevoie de o mamica care sa-l iubeasca, sa-l ingrijeasca, sa-l ocroteasca. Faptul ca iti alaptezi puiul e foarte bine inseamna ca legatura emotionala e foarte stransa.

Dana-mami de zana si zan
Ingrid (25.12.2004)
Ian (16.03.2007)

http://community.webshots.com/user/danazaharia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns chiquitita spune:

Subiect dificil dupa parerea mea...Si eu am avut o super depresie dupa nastere, cauzata de ...cei din jur...cred...soacra, care se intepa cu mama, prieteni care veneau gramand, nereusita alaptarii, doua infectii...s-a dus si laptele...a fost oribil...am trecut singura peste, cam pe la 5 luni am simtit eu ca e mai bine, adica am inceput sa imi doresc inca un bebe, dar lucrurile ar fi total altfel atunci, ca nu asa mai lasa pe niemni sa ma supere. Poate e un evenimet unic in viata si regret ca atunci nu m-am bucurat cum trebuie de el...

Mami de Livia (08.06.2007)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luxe spune:

ce amintiri !!! si eu am fost tare deprimata dupa nastere,doua sapt.dupa nastere de-abia ma miscam(am avut o nastere foarte grea)...noroc ca a fost sora mea la mine..dar care dupa cele 2 sapt.a trebuit sa plece acasa!! Plangeam in fiecare zi..;ma gandeam oare ce, nu stateam eu bine inainte?!!Imi era frica de viitor si de marea,imensa responsabilitate care a aparut in viata mea !! Si faptul ca eram singura printre straini !!! Am avut mare noroc cu sotul care reusea sa ma calmeze...si am avut un mare noroc cu bebe,ca a fost un bebe cuminte si frumos...eram indragostita de bebe meu....o priveam si imi ziceam:o sa fie bine,o sa fie bine !!!! Dar e adevarat..mi-a trebuit aproape un an sa-mi revin complet! Dar nu am uitat...offff !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Littlebig spune:

Va multumesc din suflet pentru sfaturi. Imi sunt de un real folos si este bine sa stiu ca nu sunt singura care a trecut prin asta si ca va TRECE!
Imi iubesc nespus de mult copilasul si as vrea sa-i ofer tot ce e mai bun pe lumea asta, de aceea ma doare sufletul sa-l vad cum se chinuie noaptea si nu poate sa doarma iar eu sunt neputincioasa. Numar zilele care trec ca el sa creasca si sa nu mai aiba colici, totodata numar zilele care trec pentru ca sa-l pot scoate la plimbare, pentru ca si statul asta in casa ma deprima si mai tare, eu fiind o persoana foarte activa inainte.
Ma bucur nespus de mult ca existati si va multumesc de ajutor. Cred ca nici celei mai bune prietene nu as avea curajul sa-i impartasesc toate aceste ganduri de teama sa nu creada ca o iau pe "aratura".

Cu speranta in viitor, va transmit cele mai calde urari de Sarbatori Fericite alaturi de bebeii vostri.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

quote:
Originally posted by Littlebig

Va multumesc din suflet pentru sfaturi. Imi sunt de un real folos si este bine sa stiu ca nu sunt singura care a trecut prin asta si ca va TRECE!
Imi iubesc nespus de mult copilasul si as vrea sa-i ofer tot ce e mai bun pe lumea asta, de aceea ma doare sufletul sa-l vad cum se chinuie noaptea si nu poate sa doarma iar eu sunt neputincioasa. Numar zilele care trec ca el sa creasca si sa nu mai aiba colici, totodata numar zilele care trec pentru ca sa-l pot scoate la plimbare, pentru ca si statul asta in casa ma deprima si mai tare, eu fiind o persoana foarte activa inainte.
Ma bucur nespus de mult ca existati si va multumesc de ajutor. Cred ca nici celei mai bune prietene nu as avea curajul sa-i impartasesc toate aceste ganduri de teama sa nu creada ca o iau pe "aratura".

Cu speranta in viitor, va transmit cele mai calde urari de Sarbatori Fericite alaturi de bebeii vostri.

Mamica de Simon Sebastian din 20.12.2007



Sigur ca o sa fie bine si o sa te descurci, mamico!
Imi amintesc si eu ce haotice au fost primele saptamini cu bb. Colici, alaptat incorect, ragade, 2 mastite, plansete.. simteam ca nu se mai termina si ca nu o sa ma bucur niciodata de alaptat si de bb. Colicile vor trece si bb se va linisti, ai sa vezi.

Cu iesitul din casa - daca nu poti sa iesi cu bb din cauza frigului, incearca sa iesi macar tu singura cite o jumatate de ora pe zi(dupa ce ai alaptat). Si lasi bb cu soacra sau sotul in timpul asta. O sa vezi ca te vei intoarce cu alta atitudine inapoi.

Multa sanatate si sarbatori fericite tie si celor dragi!

Mergi la inceput