Ce am primit in galosi de la Mosh Nicolae!?

Povestea nasterii celei de-a doua mea minuni (trebuie sa o scriu si pe prima...)

Cap. I. Dimineata de Mos Nicolae, 06.12.2007
Am programare la o ecografie Doppler si apoi consult la doctora mea ginecolog. Plec din timp ca nu cumva sa intarzii din cauza traficului si apoi sa nu ajung la timp. In masina realizez ca imi este foame si ca nu am mancat absolut nimic. Norocul meu, aveam in geanta o ciocolata Twix pe care o pregatisem pt Luca. Mananc un baton si ma declar satisfacuta. Acum pot merge linistita sa vad ce mai face Ana.
Ajung la Polizu, intru in sala de asteptare si ma asez la vorba cu cele doua paciente care erau deja acolo. Daaaa....linistea si pace. Nimic care sa ma puna pe ganduri ca ceva ar fi in neregula. In sfarsit vine doctora si intru la ecograf. Ma asez pe masa, doctora incepe sa plimbe sonda pe burtica si...vad o figura ingrijorata...mai trece putin si iar o crispare... Aveam deja inima cat un purece. Nu aveam curaj sa intreb ce se intampla. Doctora dicteaza asistentei: "bigeminism atat ombilical cat si cerebral". Inghet! Habar nu am ce inseamna dar sigur nu suna bine! Doamne!!! Ma rugam in gand sa nu fie ceva grav. Nu mai auzeam ce imi spunea doctora. Ca prin vis aud ca trebuie sa fiu f atenta la miscarile fatului. Ies pe hol si ma asez. Aveam picioarele moi si inima imi batea rau de tot dar cel mai enervant era ca nu mai auzeam nimic in jur. Il sun pe sot si ii spun. Nici lui nu-i era bine dar incerca sa para tare. Ma incurajeaza; ce ar putea face cand eu boceam la telefon. Reuseste sa ma calmeze putin. Raman sa o astept pe doctora mea.

In sfarsit apare si intru in cabinet. Ii arat diagnosticul de la eco si vad aceiasi figura ingrijorata. Si ma anunta ca asta poate insemna o suferinta fetala sau poate sa nu fie nimic. Dar ca ea ar vrea sa o scoata pe Ana din burtica; cat mai repede; azi!
Azi! Azi! Azi! O scoatem din burtica! Azi??? Dar nu am nimic la mine. Bagajul meu, kitul pentru celule stem, banii...sunt acasa. Traficul este infernal iar eu trebuie sa intru in operatie in maxim o ora. Tremuram deja. Doctora ma trimite la garderoba si apoi ma lasa in grija unei infirmiere care imi face toaleta. Inainte de asta apuc sa o sun pe soacra sa vina sa-mi aduce bagajul de acasa (sotul este la serviciu si fiind in ISU nu poate sa se invoiasca).
Revin la garderoba. Apuc sa scriu un mesaj catre Creata si primesc inapoi un raspuns rapid care ma mai incurajeaza. Doamne ajuta!

Capitolul I, continuare:

Nu v-am spus cum a fost cu infirmiera care mi-a facut toaleta: clisma si …frezat. Ma gandeam cu groaza la povestile citite de multe ori chiar aici pe DC despre “teribila” clisma si despre macelaresele care fac freze la budunici. Nu a fost nici pe departe asa. Nu a fost chiar nimic special, doar niste manevre absolut necesare si fara a crea cine stie ce disconfort.

Asaaaaa….ajung si la garderoba. Pluteam si parca habar nu aveam ce mi se intampla (chiar nu aveam #61514;)). Tipa de acolo, de o dulceata de mi-a facut gura punga, mi-a dat o camasa de noapte si o pereche de papuci. “Cum, nu aveti o punga sa va puneti pantofii????” Ce chestie! Trebuia sa fiu pregatita in permanenta cu o punga in care sa-mi pun pantofii la garderoba in caz ca ajungeam sa nasc (asta apropos de bagajul de spital ;) ). In fine…ma imbrac si revin in tinuta sexy la cabinetul de internari de unde ma preia doctora mea. In drum catre salile de travaliu, vorbeam cu doctora si ea incerca sa ma linisteasca (insa fara sa ma menajeze si asta am apreciat fff mult la ea). Am intrebat-o daca exista vreo posibilitate ca Ana sa aiba vreo malformatie la inimioara si mi-a spus ca in cel mai rau caz …da. Nu exista nici o certitudine pana nu vezi bebelul afara (in cazul nostrum, pentru ca iesise asa Dopllerul).

Ajung si in una din salile de travaliu unde mi se monitorizeaza inimioara Anei (in asteptare sa se elibereze sala de travaliu). Monitorul ala…m-a bagat in toate bolile lumii (alea mai nasoale, zau!). Ba arata 180, 175 160, 153…etc, ba arata liniuta ca si cum s-ar fi oprit inima. Abia mai respiram. Tot miscam centura aia pe burta, doar doar o sa se auda iar. Iar se auzea…iar inceta. Am murit si am inviat de nu stiu cate ori. Eram singura in sala aceea. La un moment dat aud un plans de bebe din sala de langa. Doamne!!! E divin! Ma rugam la Dumnezeu sa apuc sa o aud si eu pe Anita mea plangand asa la nastere. Intra o asistenta sa caute nu stiu ce prin dulap si prind si eu curaj sa o intreb ce se intampla cu monitorul. Zic: “Liniutele acelea apar din cauza ca se misca centura pe burta sau se opreste inimioara lui bebe?” Raspuns: “Mmmmda!” Ma uitam consternata la ea. Cat sictir!!! I-am tras cateva injuraturi de toate cele sfinte in gand si m-am incurajat singura. Nu stiu cum si de ce dar acela a fost momentul in care mi-a disparut frica si am inceput sa ma incurajez singura. Probabil pentru ca am realizat ca daca nu fac eu asta, nimeni nu o va face in locul meu. Si a fost buna tactica asta!

Apare doctora mea. “Hai iubita! Mergem la sala de la 1 pentru ca aici intra alta cezariana.” Ok! Carevasazica gataaaaa…. Mergem coane Fanica, mergem. Oricum noi avem coraj, dom’ne. Avem si de dat: unu’ la primarie….unu’ la scoala de fete…unu’ la primarie… Ajung in holul de la sala de operatii. Vine si soacra mea (mai speriata decat mine desi nu vroia sa-mi arate), ma linistesc ca acum am kitul de cellule stem. Apare si anestezista. O tipa absolut minunata care m-a ajutat fff mult in timpul operatiei si chiar si inainte. Cu o figura f senina si zambitoare mi-a explicat ca urmeaza sa-mi faca rahianestezie pentru ca am mancat (nici nu as fi vrut generala; eu abia asteptam sa o vad pe Ana, nu sa dorm).

Capitolul II. Cezariana

Intram in sala de operatii. Ce chestie…nici nu arata asa de inspaimantatoare pe cat as fi crezut! Este doar un cabinet medical cu o masa mai mare cu niste reflectoare deasupra si….nu ma intrebati ce mai era acolo ca nu stiu #61514;)) Oricum nu m-a speriat cum arata…
Urc pe masa ajutata, mi se instaleaza perfuzia (aici a durut un pic dar nu de speriat), aflu ca sonda urinara va fi pusa dupa efectuarea anesteziei (Doamne ajuta!) si apoi anestezia. O intepatura in coloana, dureroasa cam cat o intepatura in popou. Serios! Eu ma asteptam sa fie groaznica si strangeam din dinti impunandu-mi sa nu scot nici un zgomot de durere. Nici nu am avut de ce. M-a durut insa la fel…nimic de speriat.

Ma intend repede (cat inca imi mai simt picioarele) si apoi incep sa simt ca….nu mai simt. Mi se spune ca voi fi amortita de la sani in jos si ca nu voi simti nici un fel de durere. Asa a fost. Intra si soacra mea in sala. Anestezista ma tinea de vorbe, apare si neonatoloaga si atunci realizez ca se apropie momentul. Vad ca se aduce si un incubator (cica limuzina, asa ii spuneau asistentele). Ooooffff…Doamne sa nu fie nevoie de limuzina asta pt Ana mea!

Si…..aud glasciorul mai intai incetisor…pana apuc sa o vad si apoi….tare nene!!! Sa auda toata lumea ca am aparut in lumea voastra, oameni buni!!! Sunt Ana Antonia si sunt sanatoasa tun sin u-mi place ca m-ati deranjat de la caldurica unde dormeam asa de bine si m-ati scos aici unde ma controlati pe toate partile. Uffff!!! Este bine Ana mea. Plange tare tare si are o figura tare furioasa. A fost deranjata de la cadurica unde ii era tare bine. Ma uit cu ochii iesiti din orbite si ma intind cat pot (totusi sunt legata de masa aia…au stiut ei de ce ma leaga). Vreau sa ma asigur ca este bine. Mama nebuna…mi se pare ca are urechile turtite, strambe. Ei si ce? (ma gandesc) E fata si isi lasa parul lung. Macar sa fie doar asta…inca mi-e teama. Neonatoloaga rade de mine cand ii spun ca mi se pare prea mica. Mica???? Are 3250g. Si uite la ea ca are cute la manute si picioare. Si ce suparata e!!! Gogosica lu’ mama!!! Doctora intreaba ce nume ii vom pune. Si soacra ma salveaza: Ana Antonia (sotul meu nu era de accord cu Antonia insa pentru ca s-a decretat chiar la nastere ca asa va fi…nu a mai avut incotro ;) ) Asadar…salvata de soacra ;) Si aud ca se spune sa fie pusa in patut. Asadar nu are nevoie de limuzina… Doamne ajuta!

Raman sa se lucreze la mine. Anestezista ma intreaba daca nu vreau sa dorm. Cum sa dorm??? Sunt atat de fericita! Trebuie sa savurez momentele astea, nu am cum sa dorm, nu vreau sa dorm. Si totusi mai am inca urme de ingrijorare. Mi se spune ca ramane sub supraveghere in ziua aceea si in noaptea care urmeaza. Ma rog sa fie bine.
Operatia mai dureaza maxim 30 min. Tot personalul medical se declara absolut fericit ca totul a decurs extreme de bine si repede. Sunt felicitata si apoi plimbata cu patul pana in sala de reanimare unde va trebui sa raman pana a doua zi cand aveam sa o vad iar pe Ana mea iubita. Ce noapte lunga va fi…..


Am fost “cazata” impreuna cu o alta proaspata mamica ce a nascut prin cezariana. Am stat la taclale toata ziua si toata seara pana au venit asistentele si ne-au amenintat cu sedarea daca nu dormim. Durerile au fost surprinzator de mici (ma asteptam la ceva mult mai rau). A doua zi am reusit sa ma ridic singura si imediat ce am ajuns in rezerva in care am stat cu Ana, am si mers. La inceput mai greu si apoi…mai aveam putin si alergam pe holuri.
Mi-au adus ingerasa si am uitat de orice durere. Asta pana au inceput sa apara ragadele. Astea ma omoara si acum. Am momente in care alaptez si plang. Dar stiu ca pentru iubita mea este foarte importanta sap ape laptele meu, asa ca trebuie sa resist. Ma rog la Doamne Doamne sa nu mai dureze mult ragadele si apoi….totul va fi perfect.

Ultima parte a povestii am scris-o expeditiv pentru ca altfel as fi postat-o cine stie cand. Si-asa am scris la ea de luni…si azi e sambata. Noroc ca am scris-o in word si am salvat imediat ce am mai scris cate ceva.

Pe DC nu am mai intrat. Ziua dorm si eu de cate ori doarme Ana sau stau cu Luca.
Ma intrebau fetele cum a reactionat Luca. Minunat! Asa cum ma asteptam. Este un iubaret si o iubeste mult pe Ana. Prima data cand a vazut-o s-a intamplat sa fie si ea treaza si se uitau unul la celalalt de parca erau doi amorezi. Luca era fascinate iar Ana…nu stiu …cred ca i-a recunoscut vocea pt ca se uita in directia lui…nu stiu cat vedea ea in a doua zi de viata.
La urmatoarea vizita la maternitate mama mea tragea de Luca sa plece iar el racnea pe holul spitalului: “Mamaaaaa….sa ai grija, daca ii iese vreun dintisor Anei sa ii dais a pape mancarica!!!” (eu i-am spus ca Ana papa numai lapte pentru ca nu are dinti).
Sau alta perla… Vorbeam cu el la telefon si Ana a inceput sa planga iar el ma intreaba de ce plange. I-am spus ca de foame. “Mama, te rog sa ii dai surioarei mele sa pape chiar in clipa asta!” “Ii dau imediat ce vorbesc cu tine la telefon” “Aaaaa….bine! Nu mai vorbim la telefon!”.
Cam asa este Luca. Nu cred ca este nevoie sa va spun cat de mult isi doreste sa o pupe. Il mai las insa nu prea mult pt ca mi-e teama de cine stie ce microbi ar aduce Luca de la gradi.


Aaaa...dimensiunile Anei la nastere: 3250 g, 52 cm, apgar 9.


Va pupacim si va dorim nasteri usoare si bebei sanatosi!


Alina mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

poze Luca nazdravan

poze Ana mica in burtica


poze Ana mica in primele zile in lumea asta

aime spune:

Sa-ti traiasca copiii, nascuti in zile deosebite, unul de Ziua indragostitilor si unul de Mosu care deschide sezonul sarbatorilor de iarna, sa fiti fericiti alaturi de ei.

aime

redai spune:

sa-ti traiasca micuta perlutza si mucul printisor.sa fie sanatosi

Lore, mamicutza de print David
Poze David Vlad

monalac spune:

alina,am citit cu sufletul la gura povestea si m am bucurat f mult ca ana e sanatoasa...sa dea dumnezeu sa fie asa si in continuare si ea impreuna cu fratiorul ei sa va aduca numai bucurii!
15+

Mami de Cris

Poze Cris

Ioana75 spune:

Frumoasa povestea. Mi-a placut si ajutorul dat de soacra cu numele. Sa fiti sanatosi cu totii!

Ioana, mama Mirunei si a Smarandei

alina023 spune:

Va multumesc din suflet pentru urari.
Sa va traiasca si voua comorile si sa va aduca numai bucurii!

Sunt foarte fericita si multumesc lui Dumnezeu pentru minunile pe care mi le-a trimis. Chiar simt ca sunt doia copii absolut speciali veniti pe lume in zile speciale. Dar sunt sigura ca asta simte fiecare mamica despre puii ei.

Sa aveti sarbatori fericite, linistite si pline de caldura!!!

Alina mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

poze Luca nazdravan

poze Ana mica in burtica


poze Ana mica in primele zile in lumea asta

mav spune:

M-a emotionat tare povestea voastra! Sa-ti traiasca minunile si sa se iubeasca si sa aibe grija unul de celalalt toata viata!


Mami de Sebi (04.02.2004)


www.youtube.com/watch?v=RYMC822iT4I" target="_blank">CITY OF ANGELS
"Iubirea ne face sa plonjam in necunoscut si apoi ne da curajul de a rezista!" (Pam Brown)

ginnette spune:

Ciao fetelor,

Sunt o mamica de la "mamici de ian-feb" care a nascut pe data de 9 decembrie, o fetita minunata.

Chiar dak este cam tarziu, as vrea sa va impartasesc povestea nasterii minunii mele Adela.

Duminica (09.12) dimineata, pe la 6:00am , m-am trezit din somn uda toata si cu tzunami curgand peste mine; bineinteles c-am inceput sa plang pt ca mi-am dat seama ca s-a "rupt apa" si eu n-aveam decat 36 sapt.
Eram disperata, ca sotul meu nu stia ce sa fac mai intai: sa ma linisteasca pe mine sau sa se adune el (ca nici el nu prea era "stabil" emotional).

Am plecat la spital, la camera de garda l-au sunat pe dr - cum stiti, dr Ion nu da mobilul, in schimb vine imediat cand este sunat de la spital. - si m-au internat.
De la 7 pana la 11 am stat in sala de nasteri (unde m-a controlat dr de garda - a constatat ca dilatatia este 0 la fel ca si contractiile - si mi-au facut o injectie sa-mi declanseze nasterea).

Pe la 11:30 au inceput niste dureri, "subtiri" pe sub burta, care m-au tinut - la diferite intervale de intensitate si durata - cam pana la 3 pm.

Intre timp, a venit si dr meu, m-a controlat si mi-a spus "ne vedem la drum de seara".
Si pe la 3:30 au inceput contractiile de 10 secunde si din ce in ce mai dureroase, cam la 4 min, apoi la 2.

Bineinteles, ca m-am plimbat pe hol, pt ca erau gravide care tipau, in sala "de asteptare" si eu eram cu nervii varza.

A fost suportabil pana la ora 5 fara un sfert, cand am ajuns la dilatatie 3, moment din care au inceput acele contractii criminale (nu vreau sa sperii pe nimeni, dar simti intr-adevar ca te rupi in doua); erau la interval de mai putin de 1 min ca nu reuseam sa-mi revin din una ca incepea alta.
Moasa m-a intrebat dak vreau peridurala, dar mi-a explicat ca aveam un bebe mic si ca eu aveam deja tensiunea mica. Dak mai fac si anestezie... Si cred ca atunci s-a declansat sentimentul matern (serios vorvind) pt ca am spus ca eu nu-mi risc copilul. Si a ramas sa nasc "pe viu".

De la 5 pana la 6, pe langa ca m-am dilatat la max (10) mi-am revazut intreaga viata .

La 6 a venit dr si mi-a zis "ti-am zis ca ne revedem la drum de seara?! hai, ca terminam repede".

Si intr-o jumatate de ora am nascut; nu intru in detalii, las fiecare viitoare mamica sa traiasca propria-i experienta; vreau doar sa va spun ca am auzit-o imediat cum " a scos capul" si am stiut c-o s-o iubesc neconditionat. Tot corpul mi-a fost invadat de o caldura, cand i-am auzit tipatul.

Echipa a fost super; dr Ion, moasa, cele doua asistente - profesionisti !!!.

Dupa aceea, totul s-a derulat repede (eliminarea placentei, broderia) si la 7:30 am putut sa-i vad pe sotul meu si pe mama (ei au venit).

Totul a meritat; este un copil extraordinar - chiar dak mai plange noaptea si eu nu stiu de ce, si ma plimb cu ea prin camera cam 3-4 ore - si ne minunam la fiecare miscare a ei.

Asta a fost (in rezumat) venirea pe lume a minunii mele Adela.

Sper ca nu v-am plictisit, dar am vrut sa va impartasesc din bucuria mea.



Va pup si aveti grija de voi.

Roxana si Adela !

laura_dimitris spune:

Alina, am recitit povestea nasterii micutei Ana si sunt la fel de emotionata ca prima data (atunci nu am apucat sa postez niciun cuvant...)

Aventura celor 9 luni de sarcina s-a incheiat minunat pentru tine !!!
Ana este perfecta, este o papusica vie pe care-ti vine sa o mananci!!!
Luca este extraordinar cum poate sa o iubeasca si sa aiba grija de ea desi si el este un omulet micut de la care te asteptai sa nu inteleaga orice...
Sa aveti o viata minunata impreuna !!!


Laura 36+ Eleni si mami de Dimitrakis 25.04.2003

laura_dimitris spune:

Ginnette, sa-ti traiasca micuta Adela, sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea!
Imi dau seama cat de speriata ai fost sa nasti la 36 de saptamani dar important este ca totul s-a sfarsit cu bine si ai acasa o fetita sanatoasa!!!

Off topic...Cred ca ar fi mult mai bine sa faci un subiect separat cu nasterea micutei adela...asa vor putea stii si fetele de povestea nasterii tale

Laura 36+ Eleni si mami de Dimitrakis 25.04.2003

emabucuresti spune:

Ce cadou minunat ai primit Alina de Mos Nicolae! Anul acesta mosul vine cu o aniversare minunata, primul clopotel de la zuze care face anisorul! Sa iti traiasca frumosii copilasi si sa aveti parte cu totii de multa dragoste, sa daruiti si sa primiti!

Ema cu bebe Milan(07.02.2008)