Recompensarea copiilor mici cind devin cei maimari

laurajr spune:

Si eu ma gandesc cum sa o impulsionez pe Ioana sa fie mai responsabila si cum sa o fac sa inteleaga sensul banilor, fara a o traumatiza .
Mi-a placut ideea bulinelor si as vrea si eu sa o incerc, dar nu stiu unde gasesc un Responsability Chart ...nu-mi amintesc sa fi vazut asa ceva pe la vreun magazin .
De Craciunul asta, disperata de cate jucarii are Ioana ma gandeam sa rog pe toata lumea sa-i dea bani pt contul ei de educatie, dar m-am gandit si la dezamagirea ei, ca nu va primi jucarii...si am renuntat.

Nelia, eu zic ca procedezi bine, asa fetita va intelege ca sunt responsabilitati in viata, mai ales ca suma pe care i-o dai nu e mare .Copiii nasului meu aveau la 8 ani mai multi bani de cheltuiala lunar decat aveam eu salar...asa e la unii .

filofteia spune:

Adi are 7 ani si mi-a pus problema de recompense materiale pentru ajutorul oferit (ex. curatenia). Asa ca i-am raspuns ca daca el doreste bani pentru ca face curat sau alt ajutor oferit, atunci si eu merit bani de la el pentru ca fac de mancare, pentru ca spal, etc.. Suntem o familie si trebuie fiecare sa participe la treburile casei, indiferent de care sunt acelea.

mihaela_s spune:

Nelia in primul rand La Multi Ani !!!
Si multe felicitari pentru noul intrat in familie, Lisandru e un nume minunat, ca de altfel si numele celor 2 fetite ale tale.

Noi am incercat cu Diana, care acum are 11 ani, aceasta recompensa pentru ajutorul oferit in casa. In ce sens? Isi facea in camera ei/a lor de fapt, curatenie...asta fara nici o recompensa, am considerat ca e datoria ei. Era camera unde ea statea mai mult, Silvia fiind mai micutza statea in camera mare cu jucariile, nu-i placea sa stea singurica sa se joace. Iar pentru ca spala vase, matura in bucatarie si pe hol(unde era linoleum) primea cativa banuti. Nu mai tin minte cati, dar nu cred ca are importanta. Apoi a inceput sa devina insistenta, adica spala chiar si 2-3 farfurii si imi cerea sa i le las ei la spalat si sa ceara ca numai ea sa mature si o facea zilnic numai ca sa primeasca bani. Pur si simplu se certa cu mine ca ea spala vasele, numai pentru banii aceia, desi ii spusesem la inceput ca atunci cand am eu nevoie de ajutor am sa o solicit. Asa ca mi-am dat repede seama ca am gresit, nu asta fusese scopul si am renuntat. Acum ma ajuta singura, fara nici o recompensa, ceea ce vrea sa faca, face de bunavoie. Si e chiar harnicuta, nu ma pot plange. Bine, e mai mare decat Agata, la varsta aceea nici Diana mea nu facea prea multe...

Parerea mea este ca nu e rau sa incerci, vezi cum merge cu Agata, fiecare copil se manifesta in felul sau, poate ca pe ea compensarea materiala sa o implice mai mult, dar vezi sa nu o impulsioneze ca pe Diana mea, sa faca numai pentru bani. Traseaza de la inceput limite si poate ai sa reusesti mai bine decat mine. Mult succes si sa ne tii la curent!

Mihaela si familia mea

Hobby

Donia spune:

Eu dintotdeauna am incercat sa educ fara pedepse sau recompense si pe cat posibil am cautat sa ma descurc fara ele. Am preferat sa responsabilizez, sa simta care e efectul actiunilor ei, sa inteleaga ca faptele ei au consecinte. Participi la curatenie punandu-ti lucrurile in ordine, asta inseamna ca terminam mai repede si avem timp pe care il petrecem impreuna. Nu iti strangi jucariile dupa ce te joci cu ele? Asta face sa se imputineze spatiul tau si ma face sa nu iti mai cumpar si alte jucarii, ca nu mai avem loc de ele. Si asa mai departe.
M-a intrebat si pe mine la un moment dat de ce trebuie sa ma ajute... i-am spus ca suntem o familie si ca ne pasa unii de altii, iar daca unul dintre noi are nevoie de ajutor, celalalt ajuta. Am facut in asa fel incat familia noastra sa fie un fel de club exclusivist, noi avem obiceiuri speciale, avem intimitati, avem incredere unii in altii, nu ne mintim, ne respectam, deci e ceva special sa faci parte din familie, cu toate drepturile si obligatiile care ne revin fiecaruia.
Cand am fost inghesuita cu timpul si mai stresata din cauza asta si din altele am apelat si eu la pedepse si recompense, dar am vazut ca desi regleaza lucrurile pe termen scurt, pe termen lung nu aduc nici o imbunatatire. Nu ajuta la schimbarea sau imbunatatirea atitudinii, ci doar creeaza un mecanism, o conditionare. Asa ca mi-am facut timp sa reiau explicatiile si discutiile... si zic eu ca ne descurcam binisor... visul fetitei mele acum e sa avem o mie de servitori care sa faca treaba in locul nostru... dar visam la asta amandoua, in timp ce ne facem treburile
Iar in privinta banilor, Nelia, de ceva timp ma gandesc si eu la asta, dar i-as oferi o suma de bai nu ca recompensa, ci ca bani de buzunar... explicatia pentru ea ar fi ca recunoastem faptul ca a crescut si ca are si alte nevoi... Inca ma mai gandesc.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

corinadana spune:

Bani de buzunar- cu totul altceva. Bani de buzunar ii dau si eu Ralucai (am avut si eu copil fiind - 3 lei/zi ha ha!) dar NU o platesc ca ajuta in casa.

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

principe spune:

Baiatul meu este inca mic,dar sigur nu am sa-l recompensez cu bani.eu cred ca el trebuie sa invete notiunea de a colabora, de a aporta pe masura puterilor lui.cineva spunea :"casa este a mea si a sotului" ,eu cred ca,casa este a familiei si este placut ca toti membri, de la mare la mic sa aiba responsabilitati.daca un copil face un anumit lucru doar din impulsul de a castiga bani, ce se va intampla cand nimeni nu o sa-l mai plateasca ca sa-si spele farfuria sau ca a strans lucrurile impastiate?eu cred ca acesta este un cerc vicios care se bazeaza pe,fac daca platesti,si nu are scopul de a responsabiliza ci mai mult de ai inocula simtul de a negocia de a nu da nimic de la el... decat daca este remunerat.


editez ca sa va urez LA MULTI ANI CU SANATATE SI TOT CE VA DORITI!

monica mami de print
http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?instanceid=77828117

Andrada spune:

Ii dau stelutze cind se poarta bine si gaurile negre maninca stelele cind face prostii. Recordul a fost 12 gauri negre. La 4 gauri negre i se ia o jucarie.
La 18 stelutze primeste 10 dolari.
Mai primeste virsta lui in dolari pe zi cind sintem in vacanta mare (il ajuta sa si transforme in banii tarii respective si sa compare preturile, etc).
Mai primeste la Sorcova, etc in situatii deosebite.
Odata i-am dat 5 dolari ca mi-a prins o musca, de atunci cred ca le baga intentionat in casa doar-doar...
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

mathilda spune:

fetelor,
mi-am adus aminte de ceva ce am auzit cu ceva timp in urma la tv. e o pilda(desi unii il numesc banc)
copilul vine la mama si zice: mama ca sa strang masa imi dai 10 lei
mama ii raspunde: pt ca am avut grija de tine, am stat la capul tau cand ai fost bolnav, ti-am schimbat pampers, te-am hranit, spalat etc eu nu ti cer nimic
si atunci copilul a inteles ca altfel e o relatie de familie. a mea e inca mica, are ~ 2 ani. bani ca recompensa nici nu ma gandesc, ca o sa punem in pusculita pt vacanta sau pt altceva e ok. dar ceea ce nu inteleg eu(am vazut la multe mame) e cum copilul in magazin vede multe chestii le pune in carucior ca le vrea si mama nu zice nimic. si a mea pune tot felul de lucruri in carucior dar nu ajungem cu ele la casa sa platim. le punem inapoi. asa si cu jucariile. se joaca cu ele in magazin si apoi zicem pa pa( ca doar n-o sa fac muzeu de jucarii acasa). tb sa fii un pic mai strict cand sunt mici ca ei inteleg (sunt m isteti decat credem noi).

nelia spune:

La multi ani, mamici, tatici si pitici! Sa va aduca noul an numai bucurii!
Am citit ce s-a mai scris si m-am mai gindit si eu. Da, inca nu stiu cum e mai bine. Inainte de toate, vreau sa va spun ca m-am gindit mai bine la motivul penru care am deschis acest subiect si cred ca nu banii sint neaparat problema mea, ci recompensa in sine pentru copilul mic care devine mare atunci cind are frati mai mici. Asa ca, sper ca nu va suparati, voi schimba inca o data titlul subiectului, ca sa fie mai clar ce raspunsuri caut. Precizez ca primeste acei bani, pina la un dolar, daca ma ajuta pe mine, nu daca isi face la ea in camera sau isi stringe jucariile ei. Si asta in conditiile in care nu pot sa-i cer decit ei sa ma ajute, de ceilalti doi nu se pune problema, pentru ca unul e bebelus, iar Tudorei in afara de faptul ca trebuie sa-si stringa o parte din jucarii, cu ajutorul meu, nu am cum sa-i cer sa faca altceva. Agata e un copil foarte saritor si e destul de harnicuta, ii place sa ma ajute, mai ales in bucatarie. Dar citeodata e prea mult pentru ea, e un copil mic si ea, are doar 6 ani si jumatate. De aceea a aparut aceasta recompensa, limitata clar de la inceput: in afara camerei ei si a sarcinilor ei clare, pentru virsta ei, eu trebuie sa suplinesc in casa pe cei doi mici si pe tati care lucreaza foarte mult, munca la care nu am de la cine sa cer ajutor decit de la ea. Deci nu se pune problema de ceva la care participam toata familia, cind facem curatenie impreuna e cu totul si cu totul altceva. E vorba de acele strinsuri de jucarii, dat cu o cirpa de praf si alte mici sarcini de genul acesta, facute in timpul ei liber cum ar veni, dupa ce-si face la ea, lectiile, dupa ce vine de la activitati si, pe care clar ar trebui sa am putere sa le fac eu. Si inca nu s-a ajuns la spalat de vase, e prea micuta, sarcina lor e doar sa le ia pe masa si sa le duca in bucatarie. Deci ma ajuta pe mine, personal, e sarcina mea asa cum are si ea multe, dar pentru ca am trei copii si scoala, nu mai fac fata. Dar nici asa nu sint sigura ca fac bine, de aceea am intrebat. Ma mai gindesc, mie nu-mi suna prea bine cuvintul bani in relatiile de familie, dar si o jucarie cumparata tot recompensa materiala este, nu pot sa-i spun ca daca facem impreuna avem mai mult timp sa stam in parc sau sa facem altceva, pentru ca noi oricum facem treburile domestice in afara timpului petrecut cu copiii, acela e sfint, activitatile lor la fel, parcurile si alte distractii de asemenea, lectura de seara la fel. In concluzie, daca banii nu sint buni, cadouri nu vreau, am trecut de faza bilelor, stelutelor, broscutelor etc., acum e Tudora la rind, atunci trebuie sa gasesc un stimulent, un lucru care ar rasplati-o ca ma ajuta mai mult decit ar fi cazul, pentru ca e un copil bun si acultator, am nevoie de ceva care sa o ridice deasupra celor doi mici, sa inteleaga ca a fi mare nu inseamna numai a ajuta pe mami, ci poate sa insemne si ceva placut si util pentru ea. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar tare mi-ar placea sa gasesc un inlocuitor banilor, dar nu ceva ce se cumpara tot cu bani... ca tot acolo iesim. De vreo citeva zile nu am marunt ca nu am mai ajuns la banca si i-a intrat in obicei sa stringa si sa ma ajute, ca am vazut ca o face si fara. Dar tot simt nevoia sa o recompensez cumva, dragoste si timp primeste destul de la noi spun eu, dar e cea mai mare si cea care are nevoie cel mai putin de ajutorul nostru, dimpotriva, avem noi de-al ei. Citeodata o vad ca e mindra ca e cea mai mare si ca poate sa ajute, dar mi s-a intimplat sa o simt si ca-si doreste sa nu fi fost cea mai mare, e greu sa fii cea mai mare tot timpul. Poate ca asa ar fi trebuit sa pun problema, pentru ca de fapt asta e problema mea: am nevoie de un stimulent pentru fetita cea mare, ca sa ma ajute cit poate in casa, dar sa obtina si ea ceva din acest ajutor, pentru ca, de multe ori, devine dificil si neplacut sa fii solicitat mereu, dar fara nici o satisfactie. Cind ceilalti doi vor creste si vor ajunge la virsta ei, aceasta problema va disparea, pentru ca fiecare va avea nevoie in felul lui de noi si vom face tot posibilul, ca si acum, sa fim alaturi de toti trei. Dar acum este o problema, pentru ca ea are nevoie de noi pentru lucruri diferite de cei mici, mai grei observabile in primul moment. Fac si pentru ea multe, dar copilul e copil, degeaba o ajut la lectii, petrec minute in sir raspunzindu-i la intrebarile inteligente si incuietoare pentru adulti, daca pe cei mici ii spal, ii imbrac, ii hranesc, si pe ea nu, dar ea trebuie sa stringa prin casa dupa ei, pentru ca eu sa am timp sa ma ocup de ei... si asa mai departe.

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070505&ctime=090808" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/day.php?userid=132493&cdate=20070530&ctime=103800" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/aurice#date/2007-11-26/18:33:35" target="_blank">LISANDRU

Donia spune:

Nelia, dar pentru ea ce inseamna "a fi mare"? Ma refer la avantajele pe care le vede in a fi mare... Ca poate daca tu ai accepta unele din lucrurile pe care si le doreste ea, i-ai arata ca ii recunosti statutul de copil mai mare... dar in acelasi timp acest statut, pe langa drepturi in plus, aduce cu el si obligatii.
Spuneam si in mesajul meu precedent... eu i-as da bani de buzunar... (un exemplu, il poti inlocui cu orice altceva care inseamna pentru ea "a fi mare"), gest prin care i-as arata ca accept faptul ca a crescut, i-as si spune asta, deci as intari ideea ca a crescut. Iar ea, incantata de statutul de copil mare ar accepta ca pe un drept si privilegiul special de a sterge praful cu carpa... chestie pe care numai ea si mama o pot face, dar Agata si Lisandru nu...
Si daca s-ar plange la un moment dat ca s-a saturat sa fie copil mare, i-as spune ca uite, a fi copil mare inseamna, pe langa sters praful, si a avea bani de buzunar pe care ii cheltuiesti la scoala... Si as intreba-o "ce ai alege?"... sa fii mare cu bani de buzunar si sters praful? Sau sa fii mica, fara bani si fara treaba?
Insa s-ar putea ca tu sa iti faci probleme prea multe, pentru ca sunteti si voi la inceput in situatia de a avea trei copii, poate tu te simti un pic vinovata ca nu poti sa jonglezi cu trei copii si cu toate treburile casei si cu scoala... si poate ca lucrurile se vor regla in timp, fiecare isi va accepta noul rol... Ce spun eu poate? Sigur! Eu am simtit tot un fel de haos cand l-am nascut pe bebe nr. 2, dar odata ce si-a reglat el programul am simtit cum intram cu totii intr-o rutina si am reusit sa stapanesc haosul. Poate ar trebui sa ai mai multa rabdare cu tine si cu voi toti.
Si sincer sa spun, mi-a trecut prin cap si gandul ca poate ii ceri prea mult Agatei... nu stiu, probabil ca spun asta din pozitia unui fost copil care nu facea mai nimic prin casa... Nu o lua ca pe o critica, ci mai mult ca pe o intrebare pe care mi-o pun eu, pentru ca avem fetite de aceeasi varsta, si presupun ca aceeasi intrebare ti-o pui si tu...

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.