soacra noastra "cea de toate zilele" - 2
Raspunsuri - Pagina 13
ipearina spune:
Sephora, nu o scoti la capat cu sotzul tau daca ii tot reprosezi ca o aude numai pe mama lui! Iti spun din proprie experienta. Niciodata nu a fost de partea mea, iar eu tot incercam sa-i povestesc ce mi-a zis muma-sa sau ce mi-a facut etc. Ba din contra, numai daca pomeneam numele mama-sii se schimba la fata, nici gand sa ma asculte 
. Acum incerc sa ma schimb eu, adica sa nu-i mai povestesc nimic de muma-sa, dar nu mai am nici de gand sa tac in fata ei si apoi sa plang si sa ma enervez ca o fraiera. Vreau sa-mi schimb atitudinea fata de ei doi, pt ca nu sint o marioneta si am dreptul la pareri si replici. Eu am tot tacut si pt ca m-am simtit complexata (cred ca ei mi-au transmis aceasta stare) de faptul ca eu am intrat in casnicie doar cu camesa de pe mine, iar acum, dupa cativa ani de casnicie, simt ca mi-am pierdut..... statutul de om.
SEPH0RA spune:
cred ca difera totusi datele problemei...sau sunt eu de vina....dar ea e o femeie foarte complexata (chiar ea a spus-o) ca e urata si "au casatorit-o altii" (cu toate ca nu cred...eu cred ca nu a placut-o nimeni)...e foarte pornita impotriva femeilor...imediat le face curve...daca un barbat inseala cica tot sotia e de vina...ma rog...am incercat sa nu fiu subiectiva si v-am dat exemple din discutiile mele cu ea...am incercat sa o inteleg...dar am senzatia ca ea vrea sa ma copieze sau sa traiasca cu noi pentru ca ii place ce vede (cu toate ca nu a spus-o niciodata)...de ex. ii pun lui Vladut niste melodii pentru copii si cantam dansam...le vrea si ea pentru acasa...daca plecam undeva bineinteles ca ntrebuie sa stie...trebuie sa sune sotul sau eventual suna ea: daca am ajuns cu bine...eventual mai da un tel pe la mijlocul concediului sa vada ce facem (asta inainte de a se naste copilul)...la mine in familie a fost altfel...mama zice:de ce sa va sun...lasa-i sa se distreze...eu mai lipsesc pe acolo...si sa zicem ca o pun la punct...dar ce fac cu el care, face din ce in ce mai urat daca vb de maica-sa...si parca nu mai pot sa tac...de ce numai noi sa facem compromisuri?...simt ca nu suntem 2+copilul ci 3+copilul...si asta din cauza lui...acum inteleg...e socrul bolnav...dar daca moare va fi singura si parasita si tot asa...mi-e mi-a murit tatal la 27 ani (avea 53 de ani) si credeti-ma nu am simtit nici un sprijin din partea lor (socri+sot)... ma gandeam sa ma detasez putin...sa nu ii mai vorbesc prea mult de copil (sotului bineinteles), sa nu il mai intreb nimic de maica-sa, sa vorbim doar strictul necesar...
Credeti-ma de 2 zile stau numai cu extraverale 2-3 buc la 2-3 ore...
As vrea sa plec dar unde?....noi stam cu chirie...nu avem casa...sa ma duc la maica-mea in provincie...s-a recasatorit si au fost discutii intre noi (eu si sora mea) si parca nu imi vine...sa ma mut cu chirie nu imi permit (sunt in ingrijire copil)...poate gasesc un consilier marital...
oprietena spune:
O vreme la fel am procedat si eu, incercam sa-i transmit intr-un mod cat mai subtil ce a zis/ facut soacra, si vedeam clar ca-l deranjeaza ( e mama lui doar), iar eu plangeam seara in perna de mi se umflau ochii din cap. Metoda asta nu e buna, asa ca l-am lasat sa vada cu ochii si sa auda cu urechile lui ce-i poate capul (daca ma intreba ce s-a intamplat ii ziceam simplu, nimic si imi vedeam de ale mele ca si cum asa era) Numai ca la noi soacra nu imi zicea doar mie una alta, cand avea ocazia ii relata si lui, si azi asa maine asa, sotul si-a dat seama cine e de vina, iar azi e total de partea mea. Am invatat sa nu mai pun atata suflet si sa ma consum pentru niste vorbe aruncate doar pentru a izbucni conflictul, doare mai mult sa tratezi cu indiferenta decat sa raspunzi replicilor cu ura. Asa ca acum cand simt ca e rost de "discutie" dau ignore si ma fac ca nu o aud (am treaba cu copilul). Acum depinde de la soacra la soacra (nu toate-s ca a mea)
asta face ea in fiecare seara cand ajungem acasa, ne toaca marunt la cap numai cu ce i s-a intamplat ei peste zi, sau ieri sau alalta ieri, iar eu cu sotul stam cu ochii-n TV
la fete si rabdare multa (desi uneori iti iesi din pepeni oricata rabdare ai avea)
oprietena spune:
Sephora, intre timp am vazut ca ai mai pus un mesaj. Daca stati cu chirie care este amestecul ei in viata voastra?? De ce nu incerci sa te distantezi usor de ea, stiu e usor din afara sa dai sfaturi (uneori eu zic ca daca am sta singuri mama ce bine ne-ar mai fi....da nu ne permitem chirie, sau in fine, ne-am permite-o noi da am trai mai la limita, aici e alta poveste)? Iar sotului nu-i mai vrb despre ea, nu-l mai intreba ce face si cum ii merge, distanteaza-te, exact asa cum ai spus si tu, fii mai indiferenta
Uneori stau si ma gandesc la faptul ca sunt mama de baiat si incerc sa ma autoeduc de pe acum sa nu care-cumva sa fac greselile pe care le face soacra cu mine. da cine stie!
oprietena spune:
Sephora ti-am citi postarile si de la celalat subiect. cum poti sa gandesti despre tine ca esti o ratata?? Asta in nici un caz, si mai ales scoate-ti din cap ideea ...viata ta merita traita pentru ca de ea depinde si cea a copilului tau. Sper ca azi gandesti mai limpede iar maine vei posta ganduri mai bune. si fruntea sus.
Vladut are nevoie de mami!
ralualexandrei spune:
Sephora distanteaza-te evita discutiile despre ea si daca te ataca ,riposteaza.Vrea sa se bage in viata voastra si sa va creeze neplaceri,nu-i da satisfactie.
Evita discutiile cu sotul si o sa vada si singur realitatea.
Cred ca soacra ta e geloasa si incearca sa te copieze,nu m-ar mira,a mea face des faze d-astea,ea simte ca e la concurentza cu tine in viata sotului si a celui mic,insa uita ca aveti roluri diferite . si maine va fi mai bine.
Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3
SEPH0RA spune:
"timpul le rezolva pe toate"...intr-adevar, dupa cateva zile de plans, extraveral, plimbari prin casa dar mai ales sfaturile voastre m-am mai linistit, si, ca de fiecare data, am "tras" de el sa vorbim...si acum e mai bine, cu toate ca stiu ca nu e "rezolvata" problema.
Am sa incerc ce m-ati sfatuit (prima fraza a lui a fost ca il deranjeaza foarte tare "ca pun la suflet si ajung la exagerare rautatile altora in loc sa ma preocupe lucruri mai importanteel si copilul - foarte mare dreptate are...dar i-am explicat ca nu putem fi la fel si, din tot sufletul as vrea sa pot face ceva (eventual o "operatie", transplant de suflet) sa nu mai fiu asa...
Credeti-ma, singurul motiv pentru care mi-am dorit baiat asta a fost: sunt mai putin "profunzi" si au o viata mai usoara, trec mai repede si mai usor pente greutati (cu mici exceptii bineinteles)...fetele mi se par mai chinuite...
Eu cred ca, de vreme ce "vorbim" aici inseamna ca ne intereseaza si preocupa foarte mult viata noastra si a familiei noastre...nu are cum (sper) sa ajungem ca ele, soacrele...deja i-am spus barbatului sa imi "dea un pumn in cap" daca il voi stresa prea mult pe Vladut...si, mai sper din tot sufletul sa mai existe acest site si peste 20 ani
Mi-ati fost mai mult decat o mama, o sora, un psiholog sau orice alt ceva de genul asta si va multumesc!
Sanatate si muuulta liniste sufleteasca! mai vorbim!
ralcat spune:
Eu m-am hotarat si-mi notez din cand in cand motivele care ma aduc sa ma urc pe pereti de drag de soacra. Ca sa nu uit si ca sa le citesc cand la randul meu voi fi a mai apriga si enervanta soacra din lume (asa mi-a prezis cineva drag mie). 
Copiii merita tot efortul nostru
Simona, Sonia, Crisa
Alex, Andrei
luana2000 spune:
dragi mamici,
sunt o mamica in devenire si desi am noroc de o sarcina usoara din punct de vedere fizic, nu ma pot bucura de perioada asta din cauza oare a cui ?!... a socrilor - oameni de altfel nu rai dar care totdeauna "stiu mai bine decat noi ce ne trebuie si cat si cum si unde etc..." Si nu ar fi nimic tragic in toata povestea asta daca s-ar opri in a da sfaturi. Dar pas cu pas toate deciziile pe care le luam in cea mai senina intelegere cu sotul meu sunt revocate dupa interventia lor. (ei bineinteles vor totdeauna altfel). Dragul meu face o intoarcere "ca la Craiova" si ma trezesc usor usor ca viata mea nu mai este a mea si nici macar al sotului meu ci a socrilor. Am incercat sa discut cu el si cu bine si cu rau dar singura concluzie la care a ajuns el : "am eu ceva cu ei si sunt incapatanata". Si uite asa privesc neputincioasa cam de pe la 4 dimineata cum "imi fuge pamantul de sub picoare" cu casnicie cu tot si nu stiu cum sa-mi iau viata inapoi si sotul. Cel mai grav ca sufera si aia mica in burtica si n-are nici o vina si nu reusesc sa ma echilibrez nici macar de dragul ei. Ce sa fac????
Luana2000
ralualexandrei spune:
Inainte de a-ti da un sfat zi-ne si noua,voi stati in casa lor ,ca mie asa mi se pare tinand cont de puterea decizionala.Da-ne niste exemple concrete,daca vrei bineinteles.
Vad ca e prim ta postare pe DC asa ca-ti spun bine ai venit printre noi,imi pare rau ca ai facut-o la acest subiect si nu la Odiseea sarcinii.
Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3