Povestea unui gogosar de septembrie

Am tot citit povestile voastre despre cum au venit pe lume printii si printesele voastre si m-am hotarat sa o impartasesc si pe a mea!
Era in luna mai 2006 cand am hotarat cu prietenul meu (eram prieteni de 6 ani si decisesem de comun acord sa oficiem relatia doar dc Dumnezeu ne va darui un puisor)sa facem ceva sa-l ajutam pe Doamne-Doamne sa ne dea cadoul! Asa ca am inceput sa ne punem pe treaba zis si facut! In mai fac testul; nimic! Si atunci am inceput iara: insa nimik, toate testele erau negative...In noiembrie 2006 deja nu mai putem si hotarasc sa ma duc la medic, sa-mi fac analizele pentru a depista dc este vorba de vreo disfunctie. Zis si facut ma duc la dr. Deliana Predoi care mi-o recomanase o prietena ce-mi zisese: ,,Fata , doar dc pune mana pe tine ramai insarcinata" Asa ca ma duc pentru a-mi recomanda analizele necesare si pentru a pune mana pe mine!!!!!
ajung la doctor care imi spune ca e prea devreme pentru a fi pus diagnostic de sterilitate si ca trebuie sa iau acid folic si vit E, sa fac o dozare hormonala si niste analize de rutina si sa aducun borcanel cu omusorii sotului meu! Imi iau pastilele din seara ai asi aduc borcanelul cu omusorii prinsi chiar saptamana urmatoare. La sfarsitul lunii decembrie aflam ca omusorii nu sunt vinovati! eeeeeee atunci poate la mine e problema, insa nu stiu de ce tot amanam recoltarea analizelor!
Iata-ne de Anul Nou pe mine si pe iubit cum la 12 noaptea ne punem acceasi dorinta: Doamne da-ne un copilas!
Vine luna lui ianuarie si ma hotarasc sa ma duc sa-mi fac primele analize, dozarea hormonala o aman pentru ciclul din ianuarie, ultimul imi venise pe 10 decembrie. Ma urc pe masa si asistenta ce-mi recolta ma intreaba:
-Doamna ati mai fost insarcinata?
-Nu, de ce?
-E cam ciudat colul dvs!
Eee, cine stie, m-am gandit si nu am bagat in seama, insa de cateva zile aveam o stare de sfarseala si niste greturi ciudate.Totul este in mintea mea, ma gandeam, imi doresc asa mult sa raman gravida incat incep sa si simt acum..Asa ca astept.
Pe 17 ianuarie, ma intalnesc cu o colega vorbim blablauri la o tigara, insa ciudat tigara nu intra...Eu care fumam un pachet jumate pe zi.. Ciudat, lasa ca ajung acasa si-mi fac un test, iese negativ si-mi trece tot, imi ziceam. Ajung acasa iau testul ma cert cu concubinul care pleaca la servici fac pipi in borcan bag bagheta si astept. Astept, astept si ma uit...stupoare 2 liniute...
Nu-mi venea a crede ca tineam in mana un test pe care erau 2 linii, asa ca am varsat si borcanul cu pipi pe mine si am inceput sa anunt lumea mai intai pe viitorul tatic, pe bunici, strabunici, viitorii nasi, prieteni.., ca voi avea si eu un .. A doua zi am repetat testul si a treia m-am dus la , la dr Predoi , care dupa ce m-a controlat mi-a zis:
-DA, sunteti!
Nu-mi venea sa cred, asa usor fara intepaturi, fara dureri??!! si zic:
-Doamna doctor, mi-a zis mie o colega ca daca puneti dumneavoastra mana pe mine voi ramane gravida!!!!
SI UITE ASA ERAM OFICIAL GRAVIDA!
Insa de pe 22 ianuarie incepe calvarul: greturi, vomitat non-stop, nu mai suferam nici un miros, fumul de tigara ma omora, nu mai putem manca nimic, totul pentru mine putea si ! Sotul meu fuma 2 etaje mai jos, in frigider nu mai era decat lamaie ce sa mai simteam ca mor. Statem numai in pat lesinata, ce sa ma mai marit cum hotarasem!Doctora ma tot chema pentru perfuzi, eu refuzam ca na, imi era frica de ace.
-O sa va termine sarcina asta, imi zicea, copilul va ia toate rezervele din organism, trebuie perfuzii!
-Lasa sa fie sanatos, eu ma refac, insa nu vreau ace!
Si uite asa am dus-o 4luni de credeam ca o sa mor, am slabit 3 kg in primele 4luni!Sa nu mai zic ca in aceasta perioada am aflat ca sunt purtatoare de hepatita B, pe care cred ca o am de 15 ani! Deci primele 4 luni au fost un cosmar!Insa din ziua cand am intrat in luna aIVa gata greturi, gat mirosuri!Deja imi era foame si chef de o tigara! Asa ca dai frate cu mancare la greu si cu 2-3tigari pe zi!Pe 14 aprilie m-am si maritat, iar pe 16 mi-a dat primul sut fi-miu, semn ca am facut o alegere buna CASTORINDU-MA CU TAICA-SU !Aflasem ca e baiat si stiam, ca asta va fi pentru ca asta imi dorisem!
Apoi nu am mai avut probleme mancam orice si in cantitati industriale, mai bagam si cate o tigara ca de, viciu e viciu,am renovat casa sa fie frumos pentru bebe, am plecat la mare, in grecia, la munte, de m-am plimbat pana la 8 luni cand mi-a zis madam doctoreasa:
-Colul e deschis, scurtat, copilul s-a asezat cu capul in jos. Nu mai ai voie deloc efort. Stat in pat! Sa nasti cand am stabilit (hotarasem cezariana pe 11 septembrie).
Da-da, insa ce am putut mereu mi se parea ca mai trebuie facut ceva, iar eu aveam o energie de zile mari!Iar fi-miu nu mai avea stare ma suta de cateva ori pe zi si avea o forta, mai frate! Si sughita zilnic!
Ma duc la control pe 6 septembrie s ima urc pe masa!
Vine dr zambareata si deodata o vad ca se schimba la fata:
-Dc nu nasti maine prin cezariana nasti cel tarziu sambata spre duminica si poate eu nu sunt (era si ea gravidutza).
Vai, mi-a picat cerul in cap! Cum eu trebuia cel devreme pe 11 sa nasc, nu sunt pregatita psihic, ca bagajul il aveam facut de mult, sotul lucra in noaptea aia, deci eu pe cine mai pistonam, cu fricile mele, la cap?!
Eram confuza rau, am plecat cu ochii in lacrimi de frica, credeam ca va fi un contol de rutina si uite ce veste imi da! Deja nu mai vroiam sa scap de burta, deja nu ma mai deranjau cele 22kg luate, plus cele 3 slabite la inceput 25, voiam ca bebe sa stea acolo in burtica!!! EEEEEE ce se grabea asa!
Vine mama la mine in noaptea aia, nu ma lua somnul deloc tot mai pregateam si lasam ultimele instructiuni, dar frica nu mai era plecase, insa tot nu puteam dormi! Am atipit doar vreo 2 ore! La 7 eram in picioare, imi fac dusul, ma machiez nitel si plec la spital cu mama si nasica mea.Acolo vine si sotul, ne imbratisem, le zic sa se uite la burtoiul meu ca e ultima oara cand il vad si intru in sala de asteptare, unde astept pana pe la 12! Deci, de la 8 la 12 astept si ultima urma de frica dispare, deee alungata de vara ei plictiseala!
In sfarsit vine o asistenta si ma duce in sala de nasteri, unde ma intalnesc cu anestezista si restul echipei SI BINEINTELES APARE SI DUSMANCA MEA FRICA din cauza careia imi scade brusc tensiune la 8 si numai sunt in stare de nimik! Deci, numai imi pot face epidurala cum trebuia si incearca sa-mi faca rahianestezie, care tot din cauza fricii nu-mi prinde! Imi amortea numai talpa piciorului stang!!!!!!
Asa ca mi-se face o anestezie total foarte usoara. Zic foarte usoara pentru ca am simtit tot aproape!
La un moment dat aud un oracait frumos ca prin vis:
- Doamne, ce alb e!
-Pai, nu o vezi pe masa ce alba e si ea, se aude glasul doctorei mele!
Apoi, nu prea mai stiu mare lucru, dupa care aud iar voce doctorei Predoi:
-Andreea, trezeste-te! Ai un baietel sanatos de 3kg si 450 gr si 53 cm!
Deschid ochii si vad fata doctorei langa mine!Rasuflu usurata. Gata! Sunt mamica!
Ma duc in salon la terapie intensiva unde dupa o ora imi aduce minunea langa mine.Tin sa va spun ca nici un concurs castigat (am fost sportiva) nici o facultate terminata, nici un masterat luat, nici admiterea la doctorat nu se compara cu ceea ce am simtit in momentul in care mi-am lipit prima data obrazul de obrazul fin si cald al feciorului meu. Il vedeam, il simteam, insa tot nu puteam sa cred ca minunea aia am facut-o eu, cu tati si cu Doamne-Doamne. Era perfect! Singurul lucru care mi-se pare ca l-am facut cu adevarat perfect este splendoarea asta de copilas! Cum l-am vazut m-am uitat la el si i-am zis lui taica-su:
-Zici ca e gogoasa infuriata!
Asa de rontujor era..si mai este, Slava Domnului!
De-atunci asa i-a ramas: Gogo de la gogosica sau gogosar! Desi pe el il cheama Cristian Mihai!
In spital au fost probleme din cauza nenorocitei mele de tensiune care scadea mereu datorita medicatiei pt stoparea lactatiei.
Insa dupa 4 zile si 3 nopti eram acasa, in cuibul meu, cu puiul meu! Ma uitam la el si maminunam cat de frumos este, nu-mi venea a crede ca e al meu cu adevarat! Dupa cateva ore au inceput sa curga musafirii, care-mi pareu microbi imensi ce voiau sa-mi atace copilul! Incepuse depresia postnatala, perioada greu de explicat la ora actuala, eram fericita ca aveam un gogosar minunat, insa in accelasi timp parca imi inecase cineva toate corabiile. Plangeam din orice, dupa care radeam, si iarasi plangeam
. Credeam ca nu o sa ma descurc niciodata cu copil, spalat, calcat, curat, mancare, insa iata-ma ca sunt o adevarata si am cel mai perfect, frumos, sanatos si istet copil pe care l-as fi putut avea! ESTE MINUNEA VIETI MELE, SOARELE SI LUNA MEA! Si pot sa declar ca sunt implinita cu adevarat! Nu o casa, o masina, un servici bun, o cariera si o functie te fac fericit, ci un suflet pur care sti ca te iubeste neconditionmat si care iti zambeste sincer! Un copil plange cu adevarat, nu se preface, rade cu pofta, nu doar de complezenta, iubeste pur, fara interes!
Tot ce-mi mai doresc e sa-mi vad gogosarul mare, sa fie sanatos si sa ii fac cadou o luna de miere in Las Vegas sa piarda toti bani mei prin cazinouri ca sa zica:
-Mama, ce mamica cool am!
Iara nora-mea sa zica:
-Ce soacra buna!
Ce sa mai pentru copilul meu as fii in stare sa ma bat cu lumea, sa dau orice, sa-mi dau viata pentru a fi el fericit si sanatos!
Va multumesc ca mi-at citit povestea si va pup dulce pe toti1

P.S. Dr. Predoi chiar are puteri de , am dus- o si pe nasica lui Gogo la ea si ce credeti??????? E gravidutza in 6 luni!!!!

http://community.webshots.com/user/andreeagogo

nicoll_mada spune:

Sa-ti traiasca gogosarul,sa fiti sanatosi si sa va bucurati de el!Sa dea DD sa creasca si sa pape banii lui mami si sa va incununeze viata!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN