Parinte bolnva egoist?

Din pacate, trec printr-o perioada tare grea a vietii, si nu prima.
Tatal meu, are 70 ani este bolnav de Parkinson si de curand are si un brat fracturat. De 3 ani locuieste singur.
De 2 saptamani, ne plimbam de la ortopedie la neurologie, a avut halucinatii si delir, specifice bolii lui se pare.
De 2 saptamani este de nerecunoscut. Nu-l mai intereseaza decat persoana lui. Nu-l intereseaza, ca am un copil care trebuie crescut, de care trebuie sa ma ocup, care trebuie hranit si avut grija de el.
I-am gasit o femeie sa stea cu el peste zi, sa-l ajute , sa aibe grija de el. Nu va spun ce crize face, ca el nu face ce i se spune, ca face ce vrea el, asa incat femeia ne suna de 3-4 ori pe zi, iar eu si frate-meu suntem nevoiti sa fugim la el.
Zilele trecute mi-a spus ca ce-am facut noi pentru el, ca nu facem nimic din ce ne spune el, ca doar nu-i mare lucru sa gasim o femeie care sa-l ingrijeasca. si sa nu va spun cat am umblat sa gasim o astfel de persoana.
Toata viata a fost persoana menajata, mi-a controlat toata tineretea, si se pare ca si acum urmareste acelasi lucru.
Nu mai pot dormi, manca, nu ma pot concentra, nu-mi pot ingriji copilul.
Ce sa fac, cum sa ma comport cu el, asa incat sa-mi fie si mie mai bine si mai usor? Imi pare rau de el, dar copilul meu este mai important. Aseara incepuse sa planga pentru ca stia ca iar imi voi petrece timp putin cu ea(are 9 ani).
Poate nu sunt coerenta in exprimari, dar nu mai stiu cum sa fac sa multumesc pe toata lumea?

Lore71 spune:

Draga mea,e foarte grea ,intr-adevar situatia cu care te confrunti.Orice batran are fixuri si e ...dificil de multumit, dara-mite unul bolnav! Imi imaginez cat de dificil iti este.Totusi, niciodata nu vei putea multumi pe toata lumea,va exista macar un om dintr-o suta care va avea o mica nemultumire - pretuieste faptul ca tatal tau e acel 1 din 100 si nu sotul sau copilul!Poate ar merita sa faci un program care sa fie ok cu tine,cu timpul tau si cu familia ta,apoi sa il comunici ferm tatalui tau ;ex: vine femeia de 5x/sapt,eu pot veni 1 data/de n-ori p[e saptamana,dar nu mai mult!fratele vine luni,eu vin joi(repet,e un exemplu).Cand anunti un program, e ca la spectacol - vor evolua actorii x,y w ca mai multi n-avem. Adica e ceva stabilit,batut bine in niste cuie si de la care nu ne abatem.Explicatiile suplimentare:am un copil, un sot etc, nu folosesc la nimic,caci tatal tau e bolnav si vrea toata atentia, nu ca nu l-ar interesa problemele tale, dar poate ca boala nu-i permite sa empatizeze. Sa-ti fie bine, tie si alor tai!
Cu drag,

cristiama spune:

Isabela,

Imi pare rau de situatia prin care treci.
Nu inteleg insa de ce copii sunt considerati asigurare ADAS de batranete pt copii.

Eu, care inca sper sa am copii, nu ma gandesc, uuauuu o sa aiba cine sa-mi schimbe pampersul la batranete, sa-mi suporte hachitele, si de fapt sa-si inchine viata altarului glorios numit parinte.

Poate pt ca trec prin situatia in care, parintii mei au murit tineri si au ramas doua bunici, care se asteapta de la mine sa petrec cu ele mult timp, sa le ajut financiar uneori cu sume mari de bani, una din bunice a vrut centrala si am ajutat-o sa-si cumpere. Nimic nu pare insa suficient. Stau in alte localitati si toate vizitele sunt reprosuri .....ca nu le vizitez destul.

- socrul, alta localitate, batran, boli, plecam uneori urgent din Buc la Brasov, ca socrul...are palpitatii.

- soacra, asta baremi sta in Bucuresti. DAR si-a descoperit o boala grava de respiratie, tb sa doarma cu un aparat noptea. Ei bine vrea ca sotul sa stea cu ea... ca nu merege bine aparatul, nu e bine reglat, ideea e sa stea cu ea! Nuuu vrea sa stea la noi cateva nopti sa se obisnuiasca cu aparatul, vrea ca sotul meu sa stea cu ea!
Conteaza ca lucreaza mult, ca vine taraziu de la servici si ca noaptea ar trebui sa doarma nu sa supravegheze aparatul, care e cel mai bun de pe piata si oricum automat! Femeie care sa stea cu ea? Nu vrea, vrea ca fiul sa se sacrifice.

Ei bine, nu se sacrifica! Dar am trecut printr-un an de terapie la psiholog ca sa intelegem ca avem viata noastra de care suntem responsabili.

angelinajoli spune:

Va inteleg pe toate prin ce treceti,pt ca imaginati-va si eu am parinti batrani si bolnavi.Problema e ca tot eu m-am sacrificat pt ei,luindu-i la mine.Credeti-ma intimitatea mea s-a terminat atunci,eu avand un apartament cu 2 camere si stand cu fiul meu.Fratele meu era mereu ocupat cu serviciu si familia lui,el avand un copil mai mic cu 4 ani ca al meu sio el este mai mare cu 7 ani ca mine.Acum mi-am luat inima in dinti si am plecat lasandu-i pe ei acolo,dar sa stiti ca mi-am castigat libertatea.Imi pare rau pt ei,ca sunt parinti mei,dar nu se poate pe un copil sa-l sufoci si pe altul sa-l lasi lejer.Si pana la urma si ei au facut la fel cu parinti lor.

isabela spune:

Din tomografie, rezutatul a fost ca neuronii lui mor, incet, incet, ca, practic vorbind, creierul lui se atrofiaza, si a ne asteapta zile tare grele.
Ma doare sufletul, pentru el, si caut toate variantele posibile de a-i face viata mai usoara. Trebuie supravegheat 24 din 24 h. Imi pare rau ca m-am suparat pe el, ca am tipat la el, poate nici nu stia ce face.
Deocamdata este in spital, dar in curand va fi acasa, si am inceput sa ne gandim din ce in ce mai mult la un camin spital particular.
Gandul acesta ma innebuneste.La noi exista conceptia, ca ati duce parintele intr-un astfel de loc, inseamna a-l abandona. Probabil, ca intr-un fel asa este, dar ma gandesc ca si pentru el ar fi, poate, bine.
Probabil ca ar trebui sa merg eu la un psiholog, sa reusesc sa accept aceasta idee.
In decurs de 9 ani, mi-am inmormantat tatal copilului meu si mama mea, dar aceasta incercare ,cu suferinta tatalui meu, parca "a pus capac". Psihic, nu sunt pregatita sa trec peste aceasta etapa a vietii.
Iertati-ma daca va plictisesc.

roz6 spune:

*************************

ara_kis spune:

Dragile mele,
Care aveti parinti batrani si bolnavi, care va sufoca cu pretentile lor, trebuie sa acceptati ca ei nu mai sunt cei pe care ii stiti, SAU POATE SUNT CEI CARE II STITI DAR CU DEFECTELE MULT ACCENTUATE DE VARSTA SI BOLI, ca treptat, treptat devin tot mai centrati asupra bolilor lor si ca univesul lor se restrange. Asa ca asigurati-va ca sunt ingrijiti decent dar NU LASATI SA VA MONOPOLIZEZE viata ptr. ca nu e in avantajul nimanui.
Traiesc aceasta experienta de mai bine de 3 de ani iar acum lucrurile s-au acutizat in asa masura incat vara asta ma gandeam la separare de sotul meu in conditiile in care noi ne intelegem perfect. Deci, credeti-ma ca e mama , ca e tata, ca e soacra, socru' , nu conteaza asigurati-va ca au ce le trebuie si viata voastra sa fie VIATA VOASTRA.

ara_kis spune:

Tot eu!
Fetelor, daca au unde sa stea si mai ales puteti sa le asigurati o supraveghere cat de cat NU-I LUATI LA VOI!
Stiu ca pare dur si rece dar eu nu stiu, EU TRAIESC ACEASTA EXPERIENTA.
Stiu ce se spune ca fiecare o sa fie batran dar credeti-ma nu as vrea nici macar 1% sa-mi chinui copilul asa. Va imbratisez.