Vi s-a intimplat?

Ma macina un gind si trebuie sa vorbesc.Cu cine altcineva daca nu cu voi dragi prietene-prieteni?
Poate dintre voi,cineva a mai avut depresie.Eu fac tratament pentru acest lucru de 6 luni.La inceput pot spune ca mi-a fost bine-a stins din durerile ce le purtam cu mine,am capatat oarece liniste,dorinta de viata,incredere in mine.Au mai fost apoi mici caderi cind medicul mi-a schimbat schema de tratament,adica am facut un nou episod depresiv sub medicatie antidepresiva fiind.Am revenit la medicatia veche de aproape doua luni,mai precis iau Asentra(sertralina)150mg pe zi,ocazional cind nu pot dormi,o tableta de 40mg.de gerodorm.In mare toate bune si frumoase numai ca de vreo saptamina am sentimentul ca m-am indepartat de mine insami.Ca m-am rupt de mine insami.E ciudat,e ca si cum sint spectator la propria-mi viata in timp ce o parcurg,cu greu intervin realmente iar asta imi genereaza o anxietate pe care cu greu o controlez,care ma oboseste cumplit.Nu stiu cum sa ma exprim mai bine.La medic voi ajunge pentru o noua evaluare probabil saptamina viitoare daca medicul meu mai are program in clinica si nu va pleca in vacanta de Craciun.Eu pe mine nu ma mai inteleg.nu ma mai recunosc aproape.Mi-e greu din ce in ce si mi-e teama.Nu pot discuta aceasta cu sotul meu,nu ma intelege si nici cu persoane din anturajul meu apropiat,m-ar blama.
A mai trecut oare cineva printr-o situatie asemanatoare?
Poate cineva sa-mi spuna ceva de asta?
Pe cuvint ca ma tem.
Cu drag si incredere,

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

Eliza5 spune:

Incognito, nu sunt specialist din pacate insa o sa-ti spun cum vad eu situatia.. Sentimentul asta ca asisti ca si spectator la propria viata poate fi generat de faptul ca tu, in timp, ai facut niste alegeri de care nu esti deloc multumita. Poate ca ai facut multe compromisuri, poate ca te-ai lasat pe tine mereu pe locul 2 in loc sa fii tu cea mai importanta persoana pentru tine. Lucrurile astea se aduna, nemultumirea pentru propriile alegeri se intensifica si atunci te "refugiezi" cumva fugind de tine insati, de viata ta si de alegerile tale..
Sau poate ti s-a intamplat ce mi s-a intamplat mie acum ceva ani, cand dupa o imensa deceptie am vrut cumva sa imi "anihilez" simtamintele ca sa nu mai sufar atat. Numai ca nu mi-am dat seama ca anihiland sentimentele negative, le blocam si pe cele pozitive. Cu alte cuvinte, nu mai sufeream, nu ma mai durea, insa nu mai simteam nicio bucurie, nicio placere, ma simteam si eu un fel de "spectator" la propria viata si intr-adevar, e al naibii de ciudat si neplacut.
Cred ca daca ai trai autentic, in acord cu ceea ce simti si in acord cu ceea ce vrei tu de fapt, poate incet incet vei reincepe sa te simti bine cu tine insati si atunci nu mai este nevoie sa "evadezi" din propria viata..

betiana spune:

Cauza depresiei este cea care tgrebuie sa fie gasita.Ce a declansat acest mecanism ? In clipa in care vei gasi cauza, poate vei gasi si modalitatea prin care sa lupti cu aceasta.Anxioloticele iti dau starea de detasare, de dedublare.

cosmi1975 spune:

ICOGNITO, sfatul meu este sa faci terapie cu un psiholog te va ajuta mai mult decat crezi

Aleniram spune:

Chiar zilele trecute i-am spus sotului meu ca am impresia ca nu traiesc viata mea,ca o traiesc pe a altcuiva.Dar cum spunea cineva mai sus,alegerile gresite pe care le-am facut in viata ar putea fi cauza.Cit despre depresii....daca stai intr-un oras mai mare,unde iti poti alege un medic psihiatru bun,trateaza-te.Crede-ma ca stiu ce spun.Nu mi-am tratat depresia si mare greseala am facut pentru ca acum ma doboara orice necaz cit de mic.Uneori abia fac fata problemelor zilnice care nu sunt nici mai mari nici mai mici decit ale altora,dar care pentru mine sunt de cele mai multe ori f.greu de "carat".

Elise spune:

sa fie de la medicamente?
Discuta cu doctorul tau ce efecte au... poate au tocmai efectul de "linistire", de a atenua acuitatea trairilor tale interioare in aceasta perioada. Si de aici senzatia de dedublare, de pasivitate.






Elise & BBLisa

incognito spune:

Va multumesc frumos.
Am fost la medic chiar joi ce tocmai a trecut.Am stat de vorba vis-a-vis de lucrul acesta si ca sa excludem influenta in totalitate a medicamentelor am redus doza de antidepresiv de la 150mg. la 100mg. si am scos complet Gerodorm-ul.
Citindu-va si punind cap la cap lucrurile am impresia ca am procedat exact cum descrie Eliza5-ca sa nu mai sufar,ca sa ma feresc mi-am blocat toate trairile la un loc.
E tare ciudat.
Cit despre cauzele depresiei mele-sint multe si s-au adunat in ultimii 4-5 ani-incepind de la nopti nedormite cu cei mici,griji,apoi serviciul combinat cu munca de acasa-,ceea ce a acutizat totul fiind situatia de conflict major cu sotul meu de la care deja a trecut un an,insa foarte greu mi-am revenit cit de cit.
In sfirsit sper sa-mi fie bine curind,sa ies din situatia asta.
Si pentru ca sintem in AJUN de CRACIUN,va doresc sanatate multa,masa bogata,liniste,bunastare si dragoste in casa!
Va pup de multe ori,


Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003

Bee spune:

Si eu cred ca e efectul medicatiei. Mai ales ca starea asta a aparut la o schimbare in schema terapeutica. Am patit-o si eu. O data la debutul unui episod depresiv major, cand am blocat involuntar toate emotiile si ajunsesem sa ma ranesc intentionat ca sa mai simt ceva. Iar alta data, dupa ce incepusem un tratament cu antidepresive, dar in cazul respectiv din punctul meu de vedere era ok, fiindca aveam nevoie de o "anesteziere". Uff cat te inteleg.
Scuze ca ce scriu eu nu are legatura cu problem tA. Hai sa-mi revars si eu of-ul. Sunt necajita. Am avut 2 episoade depresive majore, din care unul a fost rezolvat cu medicatie, iar al doilea cu Voia Lui Dumnezeu (ca medicatia nu m-a ajutat si am renuntat la ea).Ultimul episod a fost acum 3 ani. Intre timp 2 sarcini, 2 copii, casatoria, o multime de problme si totusi (poate tocmai de asta) am stat pe linia de plutire. Am inceput sa ma indoiesc ca ash fi fost vreodata depresiva. Si uite ca de ceva timp nu ma mai inteleg cu sotul meu. Si acum am inceput sa cred ca eu sunt cauza. SI mai am si un copil mic de 2 luni pe care-l alaptez. Ce sa zic, depresia postnatala e tot ce-mi lipseste. Parca ash prefera sa cred ca nu sunt eu aia cu probleme in cazul de fata, desi....Sunt trecuta prin asta si stiu simptomele. Oi fi unul din cei care se depreseaza de Sarbatori. Sper sa fie doar atat.
Un Craciun Fericit si un An Nou cu bucurii va doresc!

Bee,

Ana Teodora (22.12.2005) si Razvan Dimitrie (26.10.2007)
http://www.dropshots.com/dochia

incognito spune:

Bee,cit ma bucur ca ai venit si tu.Mai este cineva aproape care stie cit de greu este sa treci prin situatia asta.
de data asta eu mi-am blocat emotiile in mod voit si ma uit ca am ajuns sa caut situatiile incurcate sa vad daca reusesc sa mai simt ceva.Doamne!Sper sa treaca.Astept si eu sa treaca,sa devin o persoana fara astfel de probleme.Ma descurc greu dar cu rabdare sper sa fie bine.
Acum sint cam nedormita-noaptea trecuta am lucrat,pe zi am tot stat in picioare,stiti cum e-pune masa,stringe masa...Oricum de cind sint fara pastiluta de somn,adorm greu si visez o multime de lucruri traite si am observat ca in vis incerc durerea sufleteasca ori bucuria aferente momentelor pe care le visez.Ciudat.Tare ciudat!
Bee,ai grija de tine mai ales ca ai asa un copilas mititel.
Si pentru toate fetele,aveti grija de voi.E atit de importanta sanatatea emotiilor...
Cu mult drag,

Incognito

mami de Ioan si Ioana-06.01.2003