Multe, multe minciuni!

Multe, multe minciuni! | Autor: micheline

Link direct la acest mesaj

Buna fetelor! Am si eu nevoie de un sfat. Sau de multe, multe. Problema este cu copilul meu cel mijlociu.
Liviu are 8 ani si minte foarte mult. Stiu ca am gresit foarte mult, dar as vrea sa stiu unde si cum pot sa repar ce am stricat. Pana acum 3 ani, Liviu era cel mai mic dintre copii familiei. Atunci cand s/a nascut surioara lui a fost gelos o perioada. Este un copil foarte energic, talentat, cu multa imaginatie.
La varsta de 4 ani a fost diagnosticat cu miopie forte (adica forte). De atunci el a fost in permanenta ocrotit, rasfatat fara a i se permite orice, dar cam rasfatat. Pentru ca vederea lui este foarte slaba am mers la foarte multi medici oftalmologi, fara nici un rezultat. De fiecare data acest lucru a fost foarte dureros pentru mine, dar pe el am incercat sa-l tin cat mai departe de aceste framantari ale noastre ca adulti.
Din punct de vedere al relatiilor cu fratii lui - isi iubeste fratele mai mare (cu conflictele specifice varstelor lor: 8 si 10 ani) iar pe surioara lui o iubeste foarte mult si se joaca tot timpul.
Am facut o scurta introducere ca sa vedeti cam cum stau treburile.
In alta ordine de idei Liviu minte foarte mult si foarte grav, invata foarte prost, nu este atent la ore, nu tine minte sa aduca materialele care trebuie pentru scoala (ex. pentru abilitati practice).
Pe de alta parte, o parte din problema se transfera la relatiile lui cu scoala, cu invatatura, are o invatatoare de toata jena, ma gandesc sa-l transfer la o alta scoala (mentionez ca urmeaza o scoala normala, in Romania existand doar 2 sau 3 scoli speciale pentru problema lui, iar eu nu sunt pregatita sa-l dau de langa mine, si nici el)dar nu stiu ce impact ar avea acest lucru asupra dezvoltarii lui psihologice.
Revenind la prima problema, cea a minciunilor, este tentat sa minta tot timpul si pentru orice, iar acum nu mai este vorba de mici minciunele, ci de unele elaborate, sustinute cu argumente si cu multe, multe motivatii.
De exemplu, atunci cand il intreb de teme imi spune ca nu are teme de facut, la scoala spune ca nu il las eu sa-si faca temele etc., profesoarei de pian i-a spus ca noi avem in subsolul casei noastre o fabrica de bani si fabricam avioane din aur, si lista ar putea continua pana maine dimineata.
Am incercat sa-i canalizez imaginatia altfel, l-am rugat sa scrie ce-si imagineaza, sa faca povesti, dar cum lui nu-i place sa scrie, nici o sansa.
Nu vreau sa ajunga un adult mitoman, am cunoscut o astfel de persoana si nu este chiar ce mi-as dori pentru el, vreau sa-l indrum intr-o directie buna, sa-i dau un start bun in viata, chiar nu stiu ce sa fac.
Cred ca voi lua legatura si cu un psiholog pentru copii in curand pentru a putea rezolva problema. Va multumesc pentru raspunsuri!

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Parerea mea este ca si daca il muti, tot la o scoala normala (cum ii spui tu ) sa fie. Este mult mai bine pentru viitorul lui. Vorbeste la inspectoratul scolar, pentru ca exista asa numitii profesori sustinatori (profesor itinerant). La noi la scoala este unul, de fapt o domnisoara tanara, unde curios ajunsese fiimiu, ca sa-i umple catedra. La voi la scoala banuiesc ca nu exista, deci trebuie cerut. Vorbeste cu directorul scolii, apoi la inspectorat. Acest profesor il va medita practic 2 ore pe saptamana, la scoala la care invata.
Sincer acum...minciuna cu avionul de aur mie mi se pare super. Nu stiu daca este cazul sa va faceti prea mari probleme.
In ce priveste temele este vina oarecum si a invatatoarei, pentru ca la minciuna lui, ca nu-l lasati voi sa-si faca temele, ea ar trebui sa-i raspunde ceva de genul ca este responsabilitatea lui nu a voastra si ca nu accepta astfel de scuze.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Intre 8-11 ani este destul de tipologic sa minta. E o zona in care mintea lui dezvolta scenarii, idei. O va face in continuare in mod reflex, chiar va construi cele mai aiurite raspunsuri pe care el le cred e in acea clipa potrivite pentru a-si rezolva rapid si superficial problema. In exact doua minute probabil ar fi spus altceva. Din cate presupun este genul de baiat linistit. E doar o presupunere. Ma intreb daca nu cumva este si genul de copil care ar ajuta in orice moment pe altcineva fara sa se intrebe de ce. Adica genul sufletist. Nu este grav atata vreme cat se ignora. Ignorarea poate deveni dupa mine un punct de lansare spre ceea ce mentionai tu. Acum tine mult mai mult de fantezie.
Eu as fi foarte atent cu viata lui cotidiana. Adica nu prea l-as lasa sa "sufle" chiar daca asta ar presupune sami sacrific timp. Pe scurt in mod clar m-as informa cu exactitate ce are de facut acasa ca si teme si de invatat. Chiar daca pare greoi merita. In egala masura as face temele cu el adica as sta in coada lui. Si contra timp. Atata timp pana cand merge singur mai departe. E o chestiune de formare. Pentru minciuni exista dupa mine doua metode in functie de natura minciunii si de psihologia copilului. Daca minciuna este una naiva as rade si probabil i-as intoarce o "aventura" aiurea inapoi de care si el sa devina amuzat adica sa reactioneze el ca este o minciuna aiurea. In fapt abia as astepta sa reactioneze astfel pentru ca exact in secunda urmatoare i-as servi pe tava minciunica lui ca si comparatie si intrebarea invevitabila:
Ce parere ai de minciunica ta? Pot sa rad si eu. Sau mai bine hai sa radem amandoi macar sa ne dam seama ca a fost o prostie cel mult amuzanta. Este important dupa mine sa ajuti o minte in formare, o psihologie cruda sa o ia pe un drum potrivit construind, modeland. Pe acest palier de varsta cel mai periculos ar fi reactii negative, pedepsele restrictiile. Adica efectul lor cred ca este mai degraba negativ si cu riscuri majore. Este mult mai amuzant sa iti dai seama ca minciuna ta a fost clar descoperita ca a fost un subiect de amuzament si ca ar fi chiar aiurea sa o faci in continuare nu de alta dar este asa de neplacut sa ajungi sa se amuze cineva de aiureala ta, nu-i asa? Spui ca nu-i place sa scrie? E normal. Are 8 ani. Placerea de a scrie apare mult mai tarziu. Dar ii place sa povesteasca. Nu-i asa? Daca Mos Craciun ar aduce un reportofon si o provocare. Vreau sa inventezi cele mai gogonate povesti si sa le inregistrezi audio. Ce jucarie minunata poate sa fie sa-si povesteasca propriile povesti si aventuri. Daca i-ar place asa ceva poate sa devina un instrument foarte bun de modelare pentru ca a povesti este un lucru minunat din multe puncte de vedere. Ii dezvolta creativitatea, vorbirea, modalitatea de exprimare si articulare, ii consuma in mod creative energia de a inventa si deosebit de important poate sa ajunga un instrument extrem de puternic de a constientiza de a diferentia realul de fictiune, adevarul de fals. De aici este doar un pas pentru a merge pe un drum bun. Minciuna nu exista in sine. Nu la copii. Este doar o forma de exprimare, de fuga, de explicare. Este adevarul infantil. Noi suntem mari si realizam si clasificam asa cum este firesc prin prisma experientei noastre dar ei... ei sunt la inceput de drum asa incat orice este posibil. Noi insa avem datoria de a-i forma de a gasi solutii fiabile pentru modelarea personalitatii lor.
In final vreau sa spun doar ca pentru orice copil un raspuns puternic si cu impact major este acela in care el realizeaza ca si cei din jurul lor STIU ca ceea ce a incercat este un bluf. Aici singurul risc este acela ca acel copil sa o ia pe un drum in care sa caute in mod obsesiv noi metode si mai "eficace" de a minti, adica sa nu devina un fel de concurs: aaa... m-ai prins? Stai ca data viitoare nu mai reusesti" Daca se ajunge la asa ceva, trebuie gasite alte metode de dezarmare. Eu personal am vazut un singur caz de acest gen in viata mea, tot un baiat care acum are 10 ani. Dar este pe drumul bun.

Nota:
Tot ceea ce am scris reprezinta strict opiniile mele si trebuie consderate ca atare.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns micheline spune:

Mul#355;umesc Marius pentru ideea cu reportofonul. Voi īncerca #351;i astfel.
Recunosc c#259; l-am pedepsit atunci cānd a min#355;it: L-am certat, i-am t#259;iat aloca#355;ia, i-am interzis desenele animate, i-am spus povestea cu Petric#259; #351;i lupul etc. Prima lui reac#355;ie este s#259; mint#259; chiar #351;i atunci cānd nu are motive (nu trebuie s#259; se apere īn vreun fel sa nu fie certat), minte cānd vrea s#259; par#259; grozav, minte pentru orice.
Īn leg#259;tur#259; cu īnv#259;#355;atul: Mi-am suprapus īntr-un fel propriile experien#355;e peste ale copiilor mei (mie nu mi-a pl#259;cut s#259; fiu controlat#259; īn vreun fel, nu mi-au pl#259;cut restric#355;iile de nici un fel, controlatul prin caietele de teme etc. - poate #351;i din cauza faptului c#259; mama mea vitreg#259; nu m#259; l#259;sa s#259; scriu poezii #351;i m#259; controla foarte des, dar dac#259; eram l#259;sat#259; īn plata Domnului īnv#259;#355;am de rupeam) īl controlez mai des, facem temele īmpreun#259;, discut tot timpul dup#259; ce vin de la servici despre ce au f#259;cut la #351;coal#259;.
Poate c#259; percep#355;ia pe care o avem noi adul#355;ii despre minciun#259; este total diferit#259; de a copilului dar eu sunt īn continuare īngrijorat#259;. El nu a suferit traume psihice, este īntradev#259;r un copil lini#351;tit, relativ cuminte, a fost tratat tot timpul ca un copil care poate s#259; le fac#259; pe toate dac#259; vrea, nu am f#259;cut prea mare caz de dizabilitatea lui (cu vederea).
Īn alt#259; ordine de idei el are foarte mult#259; imagina#355;ie - īntr-o diminea#355;#259; de duminic#259; s-a trezit #351;i a spus c#259; acea zi este ziua lui; i-am f#259;cu tort, i-am c#259;ntat la mul#355;i ani, am f#259;cut o mic#259; petrecere īn familiei pentru c#259; el vroia ca ziua aceea s#259; fie ziua lui! Are un vocabular foarte ales, #351;tie s#259; se poarte cu doamnele, le ofer#259; locul, le salut#259; cu respect, este un adev#259;rat mic domn.
Singurul loc unde nu se simte bine este la ore.
Filofteia, trebuie s#259;-i schimb #351;coala pentru c#259; īnv#259;t#259;toare lui nu este o femeie cu care s#259; se poat#259; caloabora, i-am cerut ajutorul #351;i sprijinul, le-am ob#355;inut verbal, dar īn fapte se dovede#351;te a fi mai mult decīt dezinteresat#259; de evolu#355;ia lui #351;colar#259;.
Oricum v#259; mul#355;umesc pentru sfaturi, cāteva voi īncerca chiar s#259; le aplic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

eu as face asa:
as discuta cu invatatoarea si as stabili cu ea ca o perioada - o luna, doua, sa zicem - sa vb la telefon si sa-mi spuna ce teme au de fcaut. fara ca el sa stie. cind ar veni vremea lectiilor, l-as lua scurt: hai sa facem problemele 2, 3, si 5 si sa scriem urmatoarele 5 rinduri, adica exact ce are de fcaut. fara sa-l intreb, fara sa-i cer parerea.
a doua cu fanteziile - le-a lua cam la misto. adica dupa aia cu fabrica de bani i-as spune cind mi-ar cere o jucarie, sau o cioco ceva "pai du-te si ia-ti singur, ia niste bani din fabrica de la subsol" - dar sa fie evident ca e bascalie
nu l-as pedepsi, as minimaliza minciunile lui si le-as considera neimportante, ba chiar ne-am distra pe seama lor. insa daca sint consecinte de suportat in urma lor, l-as lasa sa suporte.
pe ansamblu si ca idee, as face astfel incit sa fie evident ca eu am controlul, dar ca nu consider problema extrem de grava sau de importanta.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

In nic un caz nu as minimaliza sau nu as ignora. Modalitatea de aplicare conteaza nu minimalizarea sau ignorarea. Trebuie ajustat. Daca doresti unn exemplu mai plastic poti sa-ti inchipui ca ai in fata un parau care curge peste maluri si unde nu trebuie. Ai la dispozitie lemne si lopeti. Desigur daca vei face un baraj sau un semibaraj apa se va revarsa si mai mult. Daca insa vei face canale de drenare vei putea sa conduci apa mai departe inapoi pe fagasul ei. Daca vei ignora sau minimaliza plecand sau nevazand este extrem de probabil ca apa sa devina rau care se revarasa unde nu trebuie efectele fiind uneori mai mult decat neplacute.
Asa incat trebuie tact, imaginatie, perseverenta,rabdare si control.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

marius, daca ai fi citit si restul mesajului, in afara de fraza cu minimalizatul, ai fi vazut ca alta era ideea.
ca sa nu mai vb de concluzie.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns betiana spune:

Cand copilul a spus ca are o fabrica de bani nu a mintit, ci a fabulat. A fabula este un exercitiu de creatie prin care este scos din anonimat, devine centrul atentiei atat pentru colegi, cat si pentru adulti. Problema este ca nu-i place invatatura si evita sa-si faca temele, sa citeasca, sa scrie.Pate din cauza problemelor oculare pentru copil este un chin sa scrie. Ar putea sa-si inregistreze raspunsurile pe un reportofon si abia apoi sa le transcrie.Oricum, trebuie sa faceti echipa cu doamna invatatoare si sa transformati lectiile intr-un joc.Copiilor le place jocul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Unii copii fabuleaza si pentru ca nu le place la un moment dat lumea in care traiesc sau nu se plac pe ei insisi. Si atunci inventeaza alta lume sau se reinventeaza pe ei. Incearca sa se transforme in ceva mai interesant care, cred ei, ar putea sa-i faca respectati si admirati.

Un copil cu probleme la scoala (in special la scolile din Romania unde nu se pune accentul decat pe note, nu se da doi bani pe copiii care nu invata bine, nu se cauta solultii pentru a-l ajuta pe cel mai putin interesat de o anumita materie sa exceleze la alta, care-i place si sa fie valorizat datorita ei in fata colegilor, etc.) are o singura mare si uriasa problema - si din asta deriva toate: nu se considera demn de respect si admiratie, crede ca este un ratat, etc. Cultivarea cu grija a sentimentului ratarii de la varste fragede face imposibila ascensiunea ulterioara a unui copil care are un start mai prost in primii ani de scoala. El se crede un idiot pana la moarte, se obisnuieste cu statultul si cu asta basta.

Eu cred ca acesta este motivul pentru care sistemul de invatamant romanesc nu a fost capabil sa creeze o autentica clasa de mijloc. Lipsa totala de respect fata de cel care nu se descurca foarte bine la scoala, anularea lui ca individ inca din perioada copilariei, taie sansele unui viitor meserias sa-si faca treaba cu pricepere si mandrie. Copilul umilit in permanenta 10 ani de scoala, va ajunge un tiamplar frustrat si nefericit care-si va ura seful pentru ca-i aminteste de arogantul premiant al clasei.

Daca scoala ar fi capabila sa valorizeze toti indivzii societatii, am avea mult mai multi oameni mandrii de meseria lor iar aceasta mandrie s-ar vedea si in respectul pentru calitatea muncii depuse de fiecare (doctor, tamplar, sofer, inginer, instalator).

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ema10 spune:

Privind miopia, cel mai bun medic din tara este d-na dr. Vladutiu - Clinica de Oftalmologie Cluj Napoca. Am fost internata acolo cu baiatul meu si am vazut fetite cu progrese de la 2-3 m la 10-20 de m. Daca esti interesata, iti dau nr. de telefon.

Mergi la inceput