Furtul si minciuna la copii

Ira spune:

Fetelor, va multumesc enorm de sfaturi, mi-ati deschis capul si mai ales m-ati facut sa realizez propriile greseli.
Sper numai sa reusesc sa le combat si sa fiu perseverenta cu mine insami.



Sofia

Isadora spune:

Ira, iata si parerea mea - intr-o familie nu ar trebui sa existe raporturi tranzactionale intermediate de bani, nu sunt de acord cu 'remunerarea" copiilor in bani pentru o treaba bine facuta... e suficient sa stie ca necesitatile lui ii vor fi luate in calcul si ca poate participa si el la luarea unor decizii privind achizitiile din casa, totul in functie de bugetul comun si de posibilitatile financiare ale familiei... copilul ar putea astfel sa contribuie si el la lista de nevoi cu idei, sugestii, doleante... mecanismul e simplu - nu are nevoie de bani pentru a obtine un lucru pe care si-l doreste, e suficient sa-si faca cunoscute dorintele, problema sa se discute si sa se ia o decizie de comun acord...
Sotul ma contrazice deseori cand imi impun punctul de vedere referitor la educatie - ca de fapt nu e democratie si ca un copil ar trebui sa stea cuminte in banca lui, asteptand sa se faca mare ca sa aiba anumite privilegii si drepturi si multe altele, eu insa cred ca o familie este prin excelenta locul unde democratia se poate manifesta plenar, deci nu vad nimic rau in a familiariza copilul cu problemele "celor mari".
Si o obiectie - ai calificat gestul copilului in repetate randuri drept o infraciune, ceea ce mi se pare exagerat, cum spuneai si tu o componenta importanta a infractiunii este discernamantul, pe care un copil de 5 ani nu-l are...

Ira spune:

quote:

---

Originally posted by IsadoraSi o obiectie - ai calificat gestul copilului in repetate randuri drept o infraciune, ceea ce mi se pare exagerat, cum spuneai si tu o componenta importanta a infractiunii este discernamantul, pe care un copil de 5 ani nu-l are...

---

Ai perfecta dreptate, mea culpa, pana si la nivel juridic mondial infractiunile iau nastere de la 18 ani in sus.

Sofia

oanagabriela spune:

Ca sa raspund mai direct la intrebarile tale:

1. Raspunsul meu este DA, sint si eu o idealista care crede ca trebuie sa incercam sa transmitem copiilor valorile noastre de viata, fara sa ne gindim ca viata le va invalida in anumite situatii. Prefer sa-mi reproseze ca am invatat-o sa fie prea cinstita si corecta, decit invers. Si cred ca si parintii mei au facut bine crescindu-ma asa...Consider ca, daca pornesti de la inceput cu compromisuri, nu faci decit sa te adincesti in ele, daca pui bara sus, chair daca cobori, nu ajungi asa de jos...Si eu am facut compromisuri, si eu am mintit poate citeaodata, dar fara sa consider ca asa este bine, din contra, am avut remuscari si mi-a parut rau...

2. Raspunsul ideal ar fii sa reusesti sa pastrezi mereu increderea copilului tau si, daca face o greseala, sa vina sa ti-o marturiseasca si sa-ti ceara sfatul. Acest raspuns pare (si probabil este) in contradictie cu primul. De aici si dilemele noastre de parinti.

Eu ii spun mereu ca daca face o prostioara este mai bine sa vina sa-mi spuna si sa discutam amindoua, decit sa-mi ascunda. Chiar daca nu o voi felicita pentru ceea ce a facut, va avea totdeauna o bila alba pentru ca a recunoscut si a spus adevarul. In schimb i-am spus ca daca a mintit va fii mult mai rau si va avea o pedeapsa (o consecinta).
Am folosit si noi sistemul de bile albe/negre intr-o perioda cind nu ne intelegeam de loc cu ea. Si a functionat. Desi sistemul nu mai este de actualitate, in fiecare seara ma intreaba inca (ca un fel de recapitulare a zilei) cite bile albe si cite bile negre merita.

In final as zice ca minciuna este de evitat si nopi facem tot ce putem sa o "combatem", dar "furtul" este absolut intolerabil. Cum scriam mai devreme, cind Antonia a facut acelasi gest ca Sophie, i-am tinut o predica pe care nu a uitat-o nici azi. Si sper sa nu o uite niciodata. Cred ca multi dintre noi au avut aceasta "pornire" in copilarie (cind inca nu esti f.constient de regulile societatii), dar prin educatie trebuie sa o oprim pina nu este prea tirziu.

P.S Din pacate, in ciuda tuturor eforturile noastre de parinti, trebuie sa fim constienti ca si caracterul fiecarui copil joaca un rol important. Daca iau exemplul meu si al sorei mele, crescute de aceeasi parinti, sora mea este o mincinoasa notorie, pe care nici virsta nici experientele vietii nu au schimbat-o. Si a furat din casa (pe vremea cind avea deja 20 ani) lucruri pe care le-a vindut, pentru ca avea nevoie de bani pentru distractii si parintii nu ii dadeau destul...Iar daca imprumuta banii de la familie sau prieteni, nu ii mai dedea inapoi decit f.greu (sau niciodata...).

speed spune:

buna Ira
am sa raspund intii legat de "chart"-urile de recompensa.nici eu nu le-am vazut rostul,le gaseam stupide si credeam ca fetita mea imi va ride in nas daca o voi prezenta cu asemenea charturi.totusi,acum citeva luni bune a trecut printr-o faza in care nu mai voia sa manince "healthy stuff" :)), voia doar cartofi prajiti si alte prostioare de genul asta,nu mai minca supe si legume,etc.am incercat cu tot felul de metode,am lasat-o flaminda,amenintari,rugaminti,tot tacimul,da' n-am prea avut succes...pina intr-o zi am gasit intr-o revista de copii un chart anume facut pentru alimentatie sanatoasa.copilul primeste cite un abtibild sa lipeasca pe chart ori de cite ori maninca vreun morcov,mar etc etc.din disperare am zis hai sa incerc si asta si chiar a functionat! avea aproape 6 ani atunci.odata ce si-a intrat pe fagasul normal cu mincarea n-a mai avut nevoie de chart.eu zic ca nu te costa nimic sa incerci.
in privinta banilor, desi constientizeaza-si i-am dat de inteles- ca n-am un sac fara fund-niciodata nu i-am spus ca nu putem cumpara una si alta fiindca nu mai avem bani de ipoteca,electricitate,mincare etc.asta fiindca ipoteca si facturile sunt total in afara sferei ei de control si doar s-ar ingrijora fara motiv.si eu sunt pentru egalitate cu copilul,dar egalitatea pentru mine inseamna sa ma cobor si eu la nivelul copilului,nu doar sa-l ridic pe copil la nivelul meu.incerc sa o invat sa se descurce singura dar sunt constienta ca sunt situatii la care un copil de 6 ani nu poate face fatza fizic/psihic/intelectual si atunci intervin eu.parerea mea personala e ca daca supun copilul unor situatii carora nu are cum sa le faca fata si asupra carora nu are nici un control fac mai mult rau decit bine.
daca de exemplu cere cine stie ce jucarie sau vreun lucru cu care eu nu sunt de acord,o iau sa stam de vorba,ii explic ca eu nu cred ca are nevoie de obiectul respectiv din n motive si ca ,cu banii aia am putea lua altceva-si ii dau exemple- ce intr-adevar i-ar folosi si i-ar place. asa isi da seama ca nu poate avea orice,ca exista limite,dar nici nu se ingrijoreaza ca si-ar putea pierde casa...)).ma gindesc la fetita ta, poate ca asta e cauza "furturilor",incearca sa stringa bani albi pentru zile negre??
traim intr-o societate de consum,sunt constienta ca trebuie stabilite niste limite destul de clare cit de repede cu putinta-fetita mea vrea sa mergem in vacante la barcellona (??),disneyland in america,lanzarote,marea rosie,coasta de azur, etc etc,stie ce "extras"-uri au diferite marci de masini (!!!),nu mai vorbesc de haine si jucarii,-deci misiunea nu e usoara,dar prefer ,la virsta ei,sa nu pun accent pe legatura dintre jucarii si acoperisul de de-asupra capului...
eu nu-i dau bani daca face una si alta,in primul rind fiindca nu ii sunt folositori,nu merge singura la cumparaturi...inca...)) cu facutul curateniei,la noi cel mai bine functioneaza puterea exemplului...daca o trimit sa faca ordine in camera ei in timp ce eu scriu mesaje pe dc ))) se suceste,se invirteste,se vaita,isi gaseste altceva de facut.dar daca ma apuc si eu de curatenie/aranjat prin casa atunci se ofera singura sa ma ajute...norocul ei ca ma apuca rar si ma tine putin...)))
cit despre ce sa-i spui in legatura cu plata pentru gradinita,ramona (cred) a zis foarte bine,spune-i ca asa se pregateste pentru a cistiga bani cind va fi mare,ca si tu te-ai "pregatit" la gradinita si apoi la scoala...
numai bine si tine-ne la curent !

monica-elizabet spune:

eu una dupa ce i-as explica cum sta treaba cu furtul)cum se pedepseste, etc...)vazand ce ai scris(cum stie ea cam totul despre banuti) i-as cumpara o pusculita cadou(ai mei au amandoi pusculite)...mai ales ca este perioada sarbatorilor sa nu simta acum o schimbare brusca...vin colindele, sorcova pe langa covrigi si nuci ii poti da si ceva banuti...sa fie ai ei acolo...(chiar daca nu ii cheltuieste singurica si merge tot cu tine...si va sfatuiti ce e bine sa cumparati, etc)
noi chiar astazi am fost cu pusculita cu marunti si si-a cumparat ornamente pentru craciun(de parca nu-i cumparam eu... ) dar asta a fost dorinta lui si l-am lasat...
banutii i-a primit ba de la tati cand avea marunt, de la mine daca mi-a facut masaj (el vrea sa castige un banutz) ba ne-a "vandut" tablourile pictate de el la licitatie(intre mine si tati) si exemplele pot continua...
nu merge niciodata singur la cumparaturi, are 6 ani jumate...si cand vrea sa cumpere ceva se sfatuieste cu noi...negociaza...daca vrea o jucarie si este prea scumpa zice cat costa???si eu ii spun(spre ex) 20 de dol sa zicem...si el ma intreaba dar daca costa 10 mi-ai fii luat-o? atunci pun eu 10 dolari si tu 10 si mi-o cumperi, plizzzz
cea mica, ii urmeaza exemplul, picteaza si ea...deseneaza...prostioare...lucreaza in echipa daca il vede pe el ca-mi face masaj dupa ce termina el vrea si ea sa-mi faca
nu stiu daca este bine cum procedam noi... dar pana acum a fost ok...toata lumea multumita
numai bine

monica
mami de alex si ruxi
Prajituri si papa bun
Papa de Post

smaranditza spune:

Subscriu la tot ceea ce a zis speed.
Si inca ceva: pe vremea copilariei mele nu erau rate; erau insa datorii. Din pacate, probabil tot din dorinta de a ma "responsabiliza", ai mei imi spuneau mereu ce datorii avem, cati bani mai avem in casa, ce trebuie platit, etc...
Eram singura din clasa care stiam cat ne costa intretinerea, curentul, telefonul, si cu cati bani mai ramane mama in portmoneu dupa ce le achita pe toate.

Cand venea factura la curent ma ingrijoram si eu impreuna cu ei, cand mergea unul din parinti la "taxe" sa achite intretinerea, stateam cu inima stransa, nestiind daca le vor ajunge banii (mai ales iarna). Si da, imi era o frica teribila sa nu isi piarda parintii serviciul si sa ajung un copil al strazii, fara locuinta (nu stiu de ce, in mintea mea, daca vedeam copii cersind pe strada si dormind pe unde apuca, ma gandeam ca nu le-au ajuns banii, ca au venit facturile mari, nu le-au putut plati parintii, si i-au scos afara din casa). Asa cum zicea cineva, nici nu stiti ce este in mintea copiilor, si ce povesti de groaza se deruleaza acolo uneori!!!

Ca o refulare din tot acest stres, si acum imi amintesc cum stateam serile in pat, si visam cu ochii deschisi: imi imaginam cum va veni o zi in care sa nu avem datorii la nimeni, sa achitam toate facturile si inca sa ne mai ramana muuulti, muulti bani, cu care sa imi poata cumpara si mie ce imi doream (pt ca da, si mie imi spuneau exact cum ii spui tu fetitei: nu pot sa-ti cumpar cutare, pt. ca saptamana asta "vine cu curentu").

Ar fi un intreg roman de povestit, dar nu vreau acum sa mai rascolesc asa mult in trecut. Cert este ca mi-am invatat lectia: atunci cand voi avea copii, voi incerca sa ii responsabilizez in alt fel, si NU instiintandu-i zilnic/saptamanal ce multe rate/datorii/facturi avem noi de platit.

filofteia spune:

Smarandita, mi-a placut tare mult postul tau.

Ira si mie mi se pare ca prea vezi totul ca o infractiune. Poate ca nici macar fetita nu si-a dat seama ca asta este furt. Pentru ea ce este al vostru este si al ei.
In ce priveste gumele, daca nu a avut voie si a luat de mai multe ori, inseamna ca nici voi nu ati fost destul de categorici in ce priveste "regula" respectiva.
Oricum daca nu vrei sa manance gume cand vrea ea, atunci nu mai cumpara, sau ascunde-le bine.
Si eu cred ca este momentul unei pusculite. Adi a primit una pe la 4 ani, in care aduna maruntis. Avea voie sa umble la noi in portofel, dar sa ia numai banii marunti - bani (centi cum ar fi la voi ). A fost un moment in care m-am trezit ca a luat si din banii de hartie. Nici un moment nu m-am gandit ca a furat. Mi-am luat banii inapoi si i-am explicat ca aceia au valoare prea mare si ca el nu are voie sa ia decat bani marunti...in caz contrar nu-i mai primeste nici pe aceeaia.

De ce nu primeste bani la gradinita? Pentru ca nici noi nu am primit...dar ca sa ajungem sa avem un serviciu bun a trebuit sa invatam la gradinita, apoi la scoala, apoi la liceu, la facultate si abia apoi am avut un serviciu unde ni s-au dat bani.
Eu exploatez orice moment ca sa-i arat cat de important este sa mearga la gradinita/scoala si sa invete.

Nu i-am spus niciodata ca avem de platit nu stiu ce, dar i-am spus ca in acel moment stam mai prost cu banii, ca salariile noastre nu sunt nelimitate, nici noi si nici el nu-si poate plati orice din banii aceia. Banii din salariile noastre sunt ai familiei si toata lumea trebuie sa beneficieze de ei, deci trebuie bine calculati.

Banii lui...ca are si din acestia , mai are cateva zile si implineste 7 ani. L-am invatat sa nu-i cheltuie pe nimicuri, sa stranga ca sa se faca mai multi si apoi sa ia ceva mai consistent. Insa daca a insistat sa-i luam ceva cu care nu suntem de acord, i-am propus mereu sa-si ia din banii lui...si sa vezi cum sta si se mai gandeste daca sa-i cheltuie sau nu.

Nu sunt inca de acord cu bani la scoala, stie asta si nu insista.
Asa cum povestesti ca-si ia jucarii de acasa si Adi ia cu el chiar si acum la scoala una sau alta. Eu cred ca asta il face sa se simta mai in siguranta, are ceva de al lui, de acasa...am verificat si nu le scoate din ghiozdan sau buzunar decat dupa ce termina orele.
Bun vrea sa le ia cu ea, atunci trebuie sa respecte regula sa nu le scoata...le scoate, a doua zi nu mai are voie sa le ia.

ni-na spune:

Smarandita,esti cumva sora mea?Nici eu nu ma bucuram de un cadou datorita grijii ca nu vor mai ramane bani pentru datorii,si,uite asa am pierdut cea mai importanta fericire a copilariei:inocenta.

Isadora spune:

referitor la responsabilizarea copilului - programa scolara de educatie tehnologicca de cl. a 6-a prevede o tema privind veniturile si cheltuielile familiei - o lista exhaustiva cu datorii (intretinere, curent, chirie, telefon, rate - datorii fixe lunare), deci se presupune ca abia in cl. a 6 (12-13 ani)copilul ia act de economia familiei si prin urmare la gradi sau in clasele primare ar fi prematur sa-i vorbim despre asa ceva, mi se pare si logic... oricum, cu toate ca e un copil informat, sedintele in care planificam bugetul le facem cu usa inchisa la bucatarie nu de fata cu copilul) si ii putem spune una alta despre cheltuielile familiei, doar daca intreaba sau pentru a-i explica de ce nu-i putem cumpara una alta...
Cat despre banii de buzunar - ah, copiii nu stiu sa-i cheltuie cu cap, nici macar cei mai mari - ii dau fiicei mele niste sume mai consistente si constat cu regret ca-i cheltuie pe prostii, i-am sugerat o data, uite de banii astia inviti o prietena la patiserie sau la o pizzerie, ea a decis altfel - cola, bomboane, sticksuri, o bratarica, o revista si o agrafa de par - prostioare, dar ideea ei a fost sa-i cheltuie doar pentru nevoile ei si sa nu-i imparta cu nimeni... oricum e un exercitiu bun pentru copii - sa se descurce cu putini bani avand atatea si atatea dorinte si sa ia decizii de cumparare repede (ii cheltuie in max. o ora) si sa aiba satisfactie din asta... eu cu sotul stam si ne minunam de occidentali (in speta americani) cum naiba sunt ei atat de relaxati si degajati la shopping, noi dimpotriva suntem agitati, anxiosi, pachete de nervi, nu rezistam la o lista de 20 de produse, unul din noi isi pierde rabdarea, ne impartim lista ca sa facem cumparaturile separat si sa nu cheltuim timp si apoi cand ajungem acasa si punem toate cheltuielile pe hartie ne apuca durerea de minte de cati bani s-au dus si cat de repede...