O nastere asa cum mi-am imaginat

Dupa prima nastere, destul de traumatizanta fizic si psihic am ramas cu citeva regrete si fanatzam ca daca voi mai avea un copil nasterea va fi asa si pe dincolo...am repetat scenariul in minte de citeva ori inainte si de zeci de ori dupa ce am ramas insarcinata cu al doilea copil.
Sarcina a decurs bine, am mers la servici cu placere 7 luni si eroic in cea de a 8-a ( ca nu mai vaeam chef , nu de alta).Din saptamina 35 ma apuc de facut curat in casa si ma tine vreo 2 saptamini, cu cocotzat pe mobile si tirit pe sub...Vizita la dr in saptamina 36 care zice ca nu nasc prea curind.Era a 4-a vizita la medic.
Fericita, plec la ai mei unde particip cu elan la pregatirile de nunta ale lui frate-meu.Merg si la petrecere cu burta mea de ..10 luni si stirnesc comentarii: "naste dna asta pe aici".Bag si o hora..ca daca-i bal, bal sa fie.
Ma intorc la Bucuresti si bag 2 garzi una dupa alta, convinsa fiind ca mai am mult de mers la servici(primul copil il nascusem la 41,5 saptamini, nastere indusa, si mai mai stiam ca am un col lung si trainic).
In seara cu pricina, palavre cu asistenta de serviciu:"aratati bine dar mai aveti de gind sa veniti mult?" Eu zic ca da, ca m-as plictisi sa stau acasa chiar daca acum mi-e un pic mai greu.In sfirsit, ma retrag la culcus.Cum mincasem din nou seara fructe, desi stiam ca nu-mi fac bine stau in fund si meditez ( ca de culcat ..nici vorba).Si tot meditind imi bag de seama niste senzatzii finutze da caldura pe la sale, pe care le mai avusesem si in ultimele 2 luni.Nitel plictisita imi zic: astea ar putea fi contractzii, ia sa le numar eu ca tot nu pot sa dorm...Ei da, erau la 5 minute! Ma minunez si tot numarind si minunindu-ma ma prinde 1,30 dimineatza.
Dintr-o data o senzatzie mai acuta la sale.Sa stii ca nasc , zic eu! ar fi culmea! Primul gind: si vroiam sa merg la cumparaturi sapatmian viitoare.Vai, si bebe e cam mic ..doar 37 saptamini.Ei, poate doar m-am autosugestionat.A naibii autosugestie,gata-gata sa ma pacaleasca.Toate gindurile astea intr-un minut, ca in urmatorul s-a schimbat situatzia.
Zic:"hai totusi sa incerc sa dorm".Dau sa ma intind si aud un ...poc.Incremensc, si cum staeam asa incremenita vine o...duuuuuuurere.Aoleu!
Nedumerita, dau sa ma ridic si simt ceva lichid caldutz cum o ia la vale.E clar, chiar nasc.
Mai stau 1 ora la servici..ca sa ma conving eu ca nasc cu adevarat ...si sa nu plec asa degeaba.Ma conving.Serii de contractzii absolut regulamenatre la 5 min se ocupa de asta.Intre timp pierd si lichid putin cit putin.
Sun sotzul sa vina si am norocul sa aflu ca tocmai a tras cel mai tare chef in seara asta...dar nu-i nimic, cind afla motivul se trezeste instantaneu.Sun si o colega sa vina sa ma inlocuiaasca.
Mai petrec 2 ore acasa facindu-mi bagajul de spital(dupa lista de pe forum), ca eu eram prea emotzionata ca sa mai gindesc limpede.Dush, bananaiala prin casa, numarat contractzii,sotzul ma intreaba daca e ok sa atipeasca nitel, eu zic ca da.
In sfirsit, dupa o cursa lejera prin bucurestiul gol , la 4,30 ajung la camera de garda la Giulesti.Toata lumea doarme, inclusiv portarul.

mama de Cristian(05.01.2004) si Ana-
Maria (05.09.2007)http://community.webshots.com/user/magdaz74

Androix spune:

hai cu continuarea

Andreea mama de Filip si Georgia

magdaz spune:

Asaa....zic ca toata lumea dormea.Ma foiesc nitel pe la usa camerei de garda tragind cu urechea.Liniste totala.Pina la urma, un pic cam rusinata ca indraznesc sa nasc la ora asta atita de linistita bat la usa.
Lumea se trezeste, se mira, ma consulta, e amabila, vine si un rezident care scrie constiincios , desi cam neconvins fisa de internare." atzi avut contractii?""nu sunt prea dureroase, nu?", " si ziceti ca pierdeti lichid?'"Eu nu prea ma vait, indiferent de gradul durerii.Nu scosesem eu un sunet la prima nastere, cind am crezut ca mor, daramite acum cind aveaam situatia sub control.
Mi se comunica in urma consultului: membrane rupte (asta stiam si eu), col scurtat, permite un deget.
Ajung sus, in sala de travaliu.Tot liniste si acolo.Ma simteam cam aiurea, cu nasterea mea aveam impresia ca tulbur o noapte altminteri senina.Singura, costumata cu camasa obligatorie de diftina roz,ma chinui sa ma urc intr-un pat cam inalt dupa gustul meu.Dispare si infirmiera care m-a adus, dispare si asistenta de tura intr-o camera alaturata.
In asa o liniste mi se linisteste si trvaliul.Contractiile se raresc, la 6 , la 8,la10...minute.Ma mir: daca nu mai nasc?!Ba trebuie sa nasc , ca mi s-au rupt membranele , ma incurajez eu.
Petrec astfel 2 ore minunate, cu contractii din ce in ce mai rare ..dar mai intense nitel.Drumuri dese la baie.Dureri suportabile, respir asa cum am vazut eu in filme.
Ora 7 dimineata.Se schimba tura la asistente.Trece si medicul care iesea din garda, dar cum anuntasem ca sunt pacienta dr X zice" pe ea trebuie sa o mai vad?(catre asistente); " lasa ca n-o mai vad, in 20 de minute ajunge X la spital".Eu, mototoala cum sunt, stau si ezit, sa ma vada asta, sa nu ma vada...pina sa ma hotarasc ..dispare.Usurat, imi zic (in gind) nu cred ca progresat asa mult treaba, n-avea ce sa vada.
Un rezident care bibilea o alta nascatoare (intre timp se populase sala de travaliu) intreaba: " pe doctorul X l-a anuntat cineva ca a venit gravida lui?".Reiese ca nu si dupa vreo 20 min de telefoane in diverse locatii ale spitalului se lasa un mesaj verbal pentru dr meu.
Asta pe la 7,30 pina la 8.
De la 8 la 9 petrec o ora analizind daca ar trebui sa fiu mai infipta si sa urgentez cumva aparitia dr meu.Imi consult instinctul si maruntaiele si ....mai stau.Mai pot sa rezist. Nu cred ca m-am dilatat prea tare.Poate vine el singur.(asta e cel mai mare defect al meu...timiditatea excesiva).
La 9 apare.Sunt fericita.
"Aaa, tu erai mai?" "eu eram ..dl dr"
Ma consulta:"col complet sters, permite 2 degete larg".Eu cumva dezamagita...doar atita dupa 7 ore de contractii?
Decide sa mi se monteze deja peridurala (eu optasem pentru ea) si apoi sa primesc perfuzia cu ocitocina.Si el e cam sceptic de intensitatea contractiilor mele..asta pentru ca nu ma vaitam deloc.
De la 9 la 9,30 se monteaza peridurala (nu stiam ca dureaza asa mult).Nu doare cine stie ce.Intre timp se opresc contractii aproape total.
Linistita ca am anestezia montata ma instalez in virful patului, convinsa a ca pentru 5-6 ore acolo voi sta.
Mi se pune si ocitocina in perfuzie si...surpriza..vin 2-3 contractii cam nasoale.Cam ca la prima nastere. Acolo primisem tot ocitocina , dar fara anestezie.Alte dureri, asistenta care ma monitoriza observa,confirm ca da, desi nu tip, ma doareeee...De ce oare?Primisem doar doza test de anestezic. e chemat anestezistul care apare rapid si baga prima doza. Astept printre dureri sa-si faca efectul. Cel scontat nu se produce.
Ma sperii nitel? Cum domne', asta e peridurala?
Dar rabd, cu speranta in gind.
Nu apuc sa rabd prea mult, ca la 10,00 vine o supercontractie care simt ca-mi ia cu ea la vale partea inferioara a abdomenului.Simt ca iese copilul..si strig" aaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuu.....", " cred ca iese".
Moasa se infiinteaza linga mine impreuna cu o doctorita care nu stiu de unde a aparut.Aud ca prin vis : "e la spina"..
Lumea se precipita in jurul meu, ma ajuta sa ma dau jos din pat si impleticindu-ma, de la peridurala, ma indrept spre sala de nastere care e chiar camera vecina.
Taman in momentul asta, neanuntat de nimeni, apare pe usa, din instinct, dr meu care venise sa vada ce mai fac. E RADIOS. A venit " la fix".
Eu mai trag cite un chiot asa de control, in timp ce ma sui pe masa.Sa inteleaga lumea ca ma doare.Unde e bre efectul anesteziei?
Apare si anestezistul care mai baga o doza...tot degeaba.
Primesc incurajari: e aproape, mai am doar un pic. Cu mobilizarea pina la masa de nastere incetasera contractiile, dar cum ma sui acolo vine una...buna.Nu ma pot abtine, si daca mi-ar fi zis cineva sa nu ma screm, n-as fi putut.Era ceva incontrolabil.Simteam efectiv cum " culiseaza" ceva care vrea sa iasa si eu n-aveam ce sa-i fac.La"poalele" mele sunt dr meu, echipat de sala si vreo 2 doctorite tinere.
N-apuc sa diger toate nedumeririle ( de ce doare, aaaa...asta e senzatia de screamat, etc) si la a 3-a contractie pe masa, dupa ce dr meu imi spune sa ajut si eu putin , iese copilul.
Eeeee, spre deosebire de prima nastere, unde nu m-a mai durut nimc dupa expulzie(cred ca eram " anesteziata" de durerile mari prin care trecusem) aici n-a fost asa.
Dr imi zice: " hai, nu te uiti la ea?"
Ce , a iesit deja? Unde sunt cele 5-6 ore ale mele de travaliu?
Ma uit si vad , pe jumatae iesita din mine, o fetzisoara mica (n-am s-o uit niciodata), mizgalita de vernix din belsug si cam amarita, dar tare dragalasa.Tipa tare..ah ce bine.
Inca o contractie si dr o trage afara.
Face pipi pe masa unde i se dau primele ingrijiri.aflu ca a avut circulara laxa.Eh, ce mare lucru, primul a avut dubla.
3,200 kg; 52 cm. Mititica... zice cineva."Ce mititica, la 37 saptamini e foarte bine" zice dr X.Ma mai linistesc ...carevasazica e destul de dezvoltata.Mi se estimase la eco cu o zi inainte greutatea la 3,150 si Pcranian la 33 cm. Asa a fost.Dupa aia mi-am facut mea culpa, ca dupa eco ii ziceam sotului ca e cazul sa iasa afara , ca dac sta cit frate-su' iese tot la 4 kile, si nu-mi convine..si ea , mitititca, s-a conformat si-a iesit.


mama de Cristian(05.01.2004) si Ana-
Maria (05.09.2007)http://community.webshots.com/user/magdaz74

magdaz spune:

Postludiul..ca sa zic asa.
Ma doare in continuare.Eeeeeeeee..nu ma mai joc.Doza trei de anestezic.Imi zic ca asta e , poate fara peridurala durea mai tare.
Dr meu coase, mai trage un fir...mai face misto de mine.Eu ma aolesc pina cind il conving ca chiar ma doare.Zice" bagam niste xilina?" Eu: "ar cam fi cazul".
De-abia dupa xilina pot sa zic ca am analgezie buna.si-asa efectul ala , atita cit prinese , al peridurlei, era mai mult unilateral.Observase si dr meu ca la cusut ma aoleam numa cind lucra pe stinga.Ii spune asta anestezistului care mai misuna si el pe acolo si acela, nitelus incurcat recunoaste ca el m-a sfatuit sa stau pe dreapta, doarece virful cateterului era pe stinga.
In fine , nu mai conteaza, nu stiu de ce nu a prins.Tebuie sa vorbesc cu anestezist care pune asa ceva , dar n-am apucat inca.Probabil ca n-a avut timp in 30 de minute.
N-am zis dar la 10,15 nascusem.
am curiozitatea sa vad placenta, la primul copil n-o vazusem.Eramchiar mai curioasa decit sa vad copilul...
Curiozitate satisfacuta.O pleasca vinetie..500 de grame.Competenta placenta , ma gindesc eu.
Stau aerisita si cusuta pe masa inca 20 min..nu stiu de ce.Intre timp , alaturi naste al fel de usor ca mine o 3 para.
Dupa ce termina si ea facem schimb de impresii.Cred ca eram nostime amindoua cum ne conversam acolo ..cu picioarele in sus.
Eram fericite..cine a nascut (si mai ales usor) stie.Si ea tot fata.
Sunt transferata pe un brancard cu ajutorul infirmierelor.In sfirsit prinsese peridurala si eram "lemn" de la briu in jos".
Timp de 2 ore stau pe brancard in mijlocul salii de trvaaliu, mutat din cind in cind de colo-colo , ca sa fac loc diverselor actiuni.
Studiez efectele unei peridurale9 ma ciupes de unde apuc si nu simt nimic).
Dupa o ora vine anestezistul si scoate cateterul.
Indraznesc si eu sa pornesc mobilul ( ca nu ne lasau sa vorbim, ziceau ca dereglam aparatura de monitorizare) si il sun pe sot." am nascut' zic eu , cu voce ragusita.
El saracul se mira, de-abia adormise si el...Primul travaliu a durat 24 ore.
Il chem la spital.(eu il trimisesem acasa, convinsa ca mai dureaza mult si bine si n-are rost sa sprijine peretii pe acolo).
si-am incalecat pe-o sa....
Acuma, la final as vrea sa subliniez 2 lucruri:
-nu fiti cu prune in gura, daca credeti ca se intimpla ceva cu voi insistati si anuntati tot personalul
-insistati si iar insistati, ca nu se stie cit de repede decurg lucrurile
Sper ca experienta mea fericita sa motiveze viitoarel mamici pentru naster naturala( pe prima n-o povestesc si mai sper ca printre rindurile cam superficiale se mai trag si niste invatzaminte.
Pt mine nota 9,5.
Pt dr X (care e celebru si foarte asaltat de paciente) nota 10.
Pt organizarea din maternitate nota 7.
Pt asistentele din sala de travaliu nota 10.Pt a mea mai precis, imi pare rau ca n-am retinut cum o cheama.Era mai tacuta dar facea tot ce trebuie , cind trebuie. Mai era una cu gura cam mare...ma felicitam ca nu m-a preluat ea..dar facea si ea treaba bine.

Si v-am spus povestea asa....

mama de Cristian(05.01.2004) si Ana-
Maria (05.09.2007)http://community.webshots.com/user/magdaz74

RalucasS spune:

Felicitari pt bebelina, si tare mi-as dori sa am si eu o nastere asa de frumoasa precum o povestesti tu aici. Dupa multe povesti triste citite, asta a ta parca mi-a ridicat cu mult moralul sus!

25+ Lucas

lavi02 spune:

magda felicitari! Sa-ti traiasca copiii si tu sa-i poti creste!

M-am recunoscut la greu in povestea ta, tot la Giulesti, tot pe la 4.30 m-am internat, tot personal adormit la parter, exact la 10.15 am nascut (tot al doilea copil) si tare mi-e ca recunosc si replica "tu erai?" Si dr meu e de nota 10, asaltat de paciente si preferat de doctorite

magdaz spune:

Ca n-o fi acelasi dr?

Prima nastere stau sa ma mai gindesc daca o povestesc.
Caut o sectiune edcvata unde s-o bag: "horror", sau mai bine "soft horror".Aia a avut loc la Polizu.

mama de Cristian(05.01.2004) si Ana-
Maria (05.09.2007)http://community.webshots.com/user/magdaz74

lavi02 spune:

O fi...

magda, bag-o tot aici, macar sa stie lumea dinainte urmarea (episodul 2)....

tomasa spune:

Magda, ai povestit minunat, cu mult umor si totusi atat de emotionant! Si eu am inca atat de proaspata in minte o fetzisoara mititica... Sa-ti traiasca amandoi copilasii si sa va aduca numai bucurii!

mama bradutzului Tudor (9 ian. 2005)
si a papanashei Maria (25 sept. 2007)

slippers76 spune:

Magda, sa-ti traiasca copiii. Frumoasa poveste, si mai ales optimista. Aia "horror" e deja departe, asa ca nu mai are importanta, nu? Si eu am nascut prima data la Polizu si a doua data la Giulesti.

Ana, mami de Miruna (16.05.2003) si Vlad (01.09.2007)
Pozele noastre le gasiti pe Flickr/contacts

maghi spune:

Doamnelor dragi,
Eu sunt gravida in aproape 6 luni si am fost supravegheata de dr Sgarbura inca din prima luna. La ultima consultatie a sters cu mine pe jos. Ori aste in plina cadere nervoasa ori are grave probleme de atitudine fata de paciente. Imi pare rau doar ca am suportat-o atatea luni, timp in care imi puteam gasi un medic cumsecade. Mi-a spus ca daca ma mai ingras nu ma mai primeste, de parca nu ii plateam bani seriosi la cabinetul particular. Mi-a spus chiar ca pot sa mor. Asa se vorbeste cu o femeie insarcinata? (Eu am 1.75m si am ajuns la 71 de kg.) Mi-a mai spus ca ea pleaca tot timpul din tara si nu are de unde sa stie daca va fi in tara cand voi naste eu. Am intrebat-o ce lungime are copilul si mi-a raspuns pufnind dispretuitoare ca nu are de unde sa stie. Citez : " dupa ce nasteti medicul neontolog va intinde copilul si il masoara din cap pana in picioare" De parca eu am de unde sa stiu ca nu se mia poate aprecia la ecograf lungimea dupa o anumita luna. Mi-a vorbit tot timpul de sus, a dat consultatii particulare la telefon in timpul consultatiei mele (platite!), si-a reglat problemele administrative cu aistenta. Nici macar o data nu m-a intrebat cum ma simt, daca mi-a fost vreo data rau, daca misca copilul.
Am plecat foarte suparata si cu tensiunea crescuta de acolo. Ar trebui sa iii fie rusine pentru felul in care trateaza pacientele, dar evident ca nu o intereseaza. Ma intreb cum se poarta cu pacientele neplatitoare de la Filatropia. Bietele femei!
Asa ca acum trebuie sa imi gasesc un alt medic. Sper sa fie unul bun de data asta.
Doamnelor va doresc sanatate si voua si puiutilor.
Pupici