Vladut, ingerasul meu!

Au trecut deja 4 ani!Mami si nici eu nu imi aduc aminte cand au trecut asa de repede!
Asa ca acum in prag de Mosu' Nicolae m-am hotarat cu putin curaj sa povestesc si eu odiseea nasterii mele!

Cum v-am spus am vazut lumina zilei acum 4 ani, pe 5 nov 2003 la maternitatea din Brasov. Spital care i-a fost casa mamei mele timp de 3 luni, adica de cand aveam eu 25 de saptamani la mami in burta si pana a plecat cu mine in brate acasa, eram o mogaldeata care cataream cat o sticla de Cola de 2.5 litri plina, cu doi ochi negrii si vioi, cei mai frumosi pe care i-a vazut mami, tati si bunici mei pana atunci.
Din burtica de la mami a mea am vrut sa ies repede repede pe la 25 de saptamani, dar mami nu a vrut sa ma lase sa ies afara si nenea doctorul Vulcan Florin a facut tot posibilul sa stau acolo cat mai mult posibil asa ca mami a avut parte de un tratament medicamentos fff dur, imi spune ca si acum dupa 4 ani mai simte gustul medicamentelor de atunci, si uite asa ca eu sa ma nasc mami a stat in pat 3 luni cu perfuzia de sulfat de magneziu, ginipral, coktail de scobutil papaverina si diazepam noapte de noapte.

Bucuria mare a fost ca mami a putut sa ma tina acolo la caldurica ca eu sa cresc cat mai mare pana m-am facut de 35 de saptamani, dar mai mult nu am vrut pentru ca si asa m-au pacalit de vreo 4 ori si m-au intors din drum, eu de felul meu sunt un copil foarte hotarat asa am fost si in burtica la mama mea si am vazut lumina intr-o zi insorita de iarna timpurie in Brasov.

Zilele trecute vorbeam cu mami si am intrebat-o cum am ajuns eu in burtica, adica m-a inghitit mami cu apa!

Atunci mami mi-a spus ca eu m-am nascut dintr-o poveste de dragoste foarte frumoasa in care mami si tati al meu se iubeau si inca se iubesc, ca ii vad eu cum se privesc...povestae lor a inceput la un concert de chitara in Brasov pe data de 12 noiembie 1999 si ca o coincidenta pe 12 noiembrie 2003 plecam acasa de la maternitate eu o mogaldeata de 2500 grame cu ochi negri si plini de viata impreuna cu mami si tati!

Aceasta e povestea venirii mele pe lume, cu multe greutati si peripetii, dar stiu sigur ca sunt bucuria vietii parintilor si bunicilor mei pe care ii iubesc foarte mult!

Sunt Vladut si va imbratisez pe toti!
Acum am 4 ani si o luna si ma pregatesc sa il intampin pe Mos Craciun!

POZE VLADUT



"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

filofteia spune:

Anca foarte frumos ai povestit!
Sa va traiasca baiatul si sa va bucurati de el!

anca_vlad spune:

multumesc mult am incercat sa fac o poveste scurta si frumoasa cu toate ca nu a fost usor este un vis implinit!

si tie sa iti traisca cei dragi si sa fie santosi!

POZE VLADUT



"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca