Exista dreptate?

Ma tot gandeam de cateva zile la ideea de dreptate. Platim sau nu pentru faptele pe care le-am savarsit? Dar atunci cand am fost tratati fara respect, cand ni s-a facut rau in mod constient sau nu, cum ni se poate (sau oare ne putem?) face dreptate? Eu personal m-am gandit la aceasta idee din ambele perspective: a celui nedreptatit si a celui care a nedreptatit. Si lucrurile pe care le-am simtit sunt diferite.


Exista o dreptate creata de oameni: legile, morala comuna (care uneori poate fi falsa si folosita in scop manipulativ). Creata de noi fiind, aceasta forma de dreptate imi apare ca nefiind intrinseca universului in care existam.

Perceptia mea asupra realitatii opune ideii de dreptate pe cea a ireversibilitatii tuturor lucrurilor. Pedepsirea ucigasului nu va reda viata celui ucis. Pedepsirea parintilor abuzivi nu-i vor da fiicei sau fiului inapoi anii pierduti, identitatea si tineretea (sau adesea intreaga viata) furate. Haos si hazard. Si bine, Si rau. Dupa statistica mea intuitiva, mai mult rau (distructiv). Asa sa fie lumea, universul in care ne-a fost dat sa existam?

Voi ce credeti, dragi forumiste si forumisti? Ce este dreptatea pentru voi? Exista ea?

wonderful spune:

Ni s-a dat liberul arbitru,asadar e normal sa platesc pt. greselile pe care le fac.Spui ca legile oamenilor pedepsesc fara sa refaca raul facut?!De abia cand cel carte face un rau va trai fara sa suporte rigorile legii,am trai in plin haos.Sunt,din fericire,multi oameni care traiesc frumos si care creeaza un echilibru.Dovada?Pe pamant sunt mai multe case dacat inchisori,mai aducem pe lume copii,si multe altele pe care le vedem daca chiar vrem si nu ne-am tampit de tot in goana asta zilnica.

marcellinna spune:

Buna seara Cristina.

E tarziu si nu pot sa scriu multe.Legat de ceea ce spuneai referitor la ireversibilitatea lucrurilor pierdute in urma unei nedreptati ,pot sa-ti spun acum doar atat:
-pedepsirea ucigasului ,din nefericire nu va reda viata celui ucis,dar cu siguranta va da demnitate victimei.Nu se poate ca moartea unei fiinte sa fie in van.Un ucigas scos din circulatie nu inseamna razbunare fata de acesta,nu inseamna nici indreptarea raului facut,dar cu siguranta da demnitate celui caruia i-a fost luata viata.

-idem si in al doilea caz; pedepsirea parintelui abuziv,nu va reda copilaria/anii/viata copilului abuzat,dar cu siguranta ii va reda copilului abuzat demnitatea pe care orice fiinta o merita.

Cred ca a face dreptate cuiva inseamna a-i reda demnitatea ce i-a fost lezata,chiar daca evident raul de multe ori nu poate fi platit.



Cristina sper ca esti bine.

Elise spune:

Parerea mea este ca ...NU.
"Dreptatea" nu exista ca atare, nici legea compensarii nu functioneaza in acest sens. Dreptatea sau nedreptatea sint doar "inventii" umane, ceva in care am fost educati sa credem ca sa convietuim pasnic.

In rest, daca un caine ucide o pisica, nu va trai nici izolat de haita, nici blestemat de divinitate, nici nu-si va ispasi pacatele prin suferintza. Ma indoiesc profund ca o sa il chinuiasca amintirea pisicii toata viata.

b.nica spune:

F.bun subiectul si cred ca a fost postat intr-un moment de neputinta si amaraciune.
Cred ca pot sa vorbesc despre mine pt. ca vreau sa demonstrez ca razbunarea, cel putin pt. mine, nu aduce niciun fel de satisfactii.
Mie si sotului meu ni s-au facut in viata, nedreptati, fata de care am reactionat, intradevar, cu mult mai multa suferinta decat ar fi justificat raul ce mi s-a facut;ce este f. curios, celor care ne-au facut rau li s-au intamplat necazuri mult mai mari decat cele pricinuite noua(categoric fara vina noastra);dupa 3,4 situatii din acestea am ramas pe ganduri si chiar m-am speriat;parca gandurile mele pline de tristete si disperare au atras asupra lor necazul.
Niciun moment nu m-am simtit multumita de judecata destinului,nu am dorit-o, ba pot sa spun ca de felul meu sunt atat de iertatoare ca par superficiala in anumite situatii:pur si simplu nu pot sa "tin supararea" cum se zice.
Ca sa concluzionez cred ca trebuie sa lasam resentimentele,razbunarea,pe destin sau pe cine se ocupa de respectarea dreptatii si sa nu ne incarcam sufletul cu obida,cu furie,cu suferinta, ca asa nu mai scapam de rau,care se poate intoarce ca un bumerang atras de gandurile noastre.

Cristina_A spune:

Interesante toate raspunsurile. Astept cu cel mai mare interes parerile voastre pe aceasta tema.


Marcellina si b.nica , nu, nu am postat aceasta reflectie intr-un moment de amaraciune. In mod si pentru mine surprinzator, nu ma simt revoltata sau neputincioasa, ci calma si dornica de explorare. Imi merge bine. Nu spun in mod ipocrit ca "imi merge extraordinar de bine" sau "sunt fericiiiiita!", asa cum spun multi oameni care viseaza la focuri de artificii si a caror fericire se dovedeste a fi un balon de sapun. Dar spun ca ma simt in armonie cu mine, cu gandurile si actiunile mele, stiu ce am de facut, judecata mi-e limpede. Am reusit sa ies din starea de pasivitate generala. Nu m-am angajat, dar m-am inscris intr-o asociatie studenteasca si chiar ma simt ok printre oamenii de aici, am descoperit si alte subiecte de interes, pentru prima data in viata mea cred ca sunt cu adevarata serioasa si constiincioasa in activitatile pe care le desfasor. In ceea ce-i priveste pe parinti, alte rubedenii bagarete si vechile "prietenii" ...judecata imi este deasemenea limpede si stiu ce voi face.

b.nica spune:

Cristina fiecare trebuie sa fie constient ca trebuie sa actioneze constient de consecinte,cei mai asupriti mi se par aceia care nu iau in consideratie reflexia actelor lor.
Mie mi se pare ca cel mai mare pacat este acela de a lua speranta cuiva si de a-i lua credinta;unui om caruia i se ia speranta si credinta ce ii mai ramane?

b.nica spune:

Cristina, postarea ta seamana cu o bomba care sta sa explodeze;mai bine spune-ne ce te-a amarat, scoate din tine toata amaraciunea pt. ca sa nu explodeze cine stie unde, la tine, sau la altii,consecintele necazului tau.

Tisina spune:

quote:

---

Initial creeata de Cristina_A

Ma tot gandeam de cateva zile la ideea de dreptate. Platim sau nu pentru faptele pe care le-am savarsit? Dar atunci cand am fost tratati fara respect, cand ni s-a facut rau in mod constient sau nu, cum ni se poate (sau oare ne putem?) face dreptate? Eu personal m-am gandit la aceasta idee din ambele perspective: a celui nedreptatit si a celui care a nedreptatit. Si lucrurile pe care le-am simtit sunt diferite.


Exista o dreptate creata de oameni: legile, morala comuna (care uneori poate fi falsa si folosita in scop manipulativ). Creata de noi fiind, aceasta forma de dreptate imi apare ca nefiind intrinseca universului in care existam.

Perceptia mea asupra realitatii opune ideii de dreptate pe cea a ireversibilitatii tuturor lucrurilor. Pedepsirea ucigasului nu va reda viata celui ucis. Pedepsirea parintilor abuzivi nu-i vor da fiicei sau fiului inapoi anii pierduti, identitatea si tineretea (sau adesea intreaga viata) furate. Haos si hazard. Si bine, Si rau. Dupa statistica mea intuitiva, mai mult rau (distructiv). Asa sa fie lumea, universul in care ne-a fost dat sa existam?

Voi ce credeti, dragi forumiste si forumisti? Ce este dreptatea pentru voi? Exista ea?

---

Dar poate ca pedepsirea unui ucigas salveaza o alta viata, nu?

MissParker spune:

Eu traiesc dintotdeauna cu convingerea ca tot ce facem in viata se intoarce la noi sub o forma sau alta.

Si eu voiam inainte "dreptate" de la cei care imi facusera rau, in sensul ca as fi vrut sa-i vad schimbandu-se, recunoscandu-si greselile, cerandu-si scuze, asumandu-si raspunderea pentru faptele lor si straduindu-se sa nu mai faca rau. Acum am iesit din faza aia de naivitate.

Nu ma (mai) bazez pe dreptate ca pe o entitate exterioara, imuabila, ci consider ca dreptatea si adevarul incep in noi insine, daca ele exista acolo e bine. Nu mai avem nevoie de alte confirmari, care nici nu e sigur ca ar fi autentice (oamenii spun multe).

Din afara oricum nu poate veni nimic, nici dreptate, nici adevar, nici iubire. Totul incepe in interiorul nostru. "Morala" comuna e doar un fel de bau-bau fara efect (asta se vede cu ochiul liber).


Cristina, si sper ca totul e ok cu tine.

Felicia 10+

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

claudia_a spune:

Dreptatea...hmmm...ce oare se intampla drept in viata... uneori este asa de complicata viata ca dreptatea e departe de a iesi la iveala!
Tot din experienta mea zic ca a-mi face dreptate prin razbunare nu mi-a adus (de putinele ori cand am apelat la ea) decat neliniste, tristete, o dorinta de a indrepta lucrurile si o neimplinire!
Da daca vorbim de cazul criminalilor, violatorilor.... sunt clar pentru pedepse foarte aspre... nu aduce pe nimeni inapoi insa poate salva pe altii din ghearele lor!
Insa daca vorbim de dreptatea morala... aici as avea multe sa zic... zilnic cand vad sau mi se inatmpla o cat de mica nedreptate stau si ma gandesc de ce? cu ce am gresit? cum pot oamenii fi atat de nemilosi? cum pot dormi stiind ca au atins chiar si cu o vorba pe altul? cum pot da ochii in continuare cu perosana pe care au nedreptatit-o??
Lumea asta nu e facuta pentru mine... asta e raspunsul meu! Nu pot juca teatru, sunt prea sincera si fraiera, nu pot jigni fara a intra in pamant ca am facut-o... mai rau este ca ma indepartez de oamenii care m-au nedrepattit; nu pot sa uit...desi iert... asta este!!!
Nedreptatea... e cea mai dureroasa experienta a mea!

Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plāngi dupa ceva care nu poate plānge dupa tine.