Sunt trista...

laura - andreea spune:

Draga Vidra,

Nu este bine deloc ca aveti "gusturi" total diferite insa nu cred ca sunt definitorii pentru relatia in sine.
Mie imi spunea sotul meu la inceputul casniciei(avem 4 ani de casnicie) ca este innebunit dupa copiii....altora! Acum ma intreaba in fiecare zi cand facem si noi unul!

Elise, esti foarte puternica si te admir ca esti foarte pragmatica si luptatoare. Stii, eu imi imaginez venirea pe lume a unui copil ca o apropiere fara precedent intr-un cuplu. Lasa-ti pentru o ora armura deoparte si vezi tu ce este in neregula sau ce este schimbat.

Felicia, nu ne-am intersectat niciodata insa vreau sa te felicit(ca doar de-aia ai numele asta) si sa-ti doresc tot binele din lume.

Vidra, cred ca este asa important ceea ce simti tu si ce va leaga cu adevarat, restul sunt detalii fara importanta.
imi cer scuze insa eu azi sunt un pic bulversata(logodnicul prietenei mele de suflet este suspect de cancer la doar 37 de ani) si m-am hotarat sa scriu despre experienta mea, poate ajut pe cineva.
Deci, lasand la o parte toate amanuntele cu animale si jocuri pe computer, merita el ca om sa-ti petreci viata langa el sau nu?

Si, te rog, nu fii trista, nu ai motive!

Iti mai scriu si maine, acum este tarziu! Fii inteleapta si gandeste-te ce vrei cu adevarat!

Ganduri frumoase iti doresc!

Laura

Bluel spune:

Vidra, tu cred ca esti trista pentru ca nu vine din partea lui cererea asta pentru mutatul impreuna/ casatorie/ asa cum vrem noi femeile si asa cum vedem prin filme ca se intampla, cina romantica, inelul ....a nu se intelege ca nu exista cazuri si in realitate, dar nu toti barbatii sint la fel, al meu ar gasi ca e penibil , dar e capabil de alte lucruri mult mai profunde si pe care le-am inteles eu mult mai tarziu. Sper ca si al tau sa gaseasca ca e greu sa faca el primul pas doar din comoditate, dar odata facut sa i se para usor si frumos sa fiti impreuna non-stop, sa construiti totul impreuna, sa faceti planuri de orice fel, sa vrea sa impartiti sarcinile in casa, etc.
Si ca sa iti raspund la intrebare, trecerea a fost lina si „challenging” in acelasi timp, am invatat cum e sa locuim impreuna in conditiile in care fiecare la casa lui nu facea nimic, am invatat sa construim noua relatie de sot-sotie (nu suport cuvintele astea doua ), am invatat sa ne toleram defectele, sa ne facem programul in functie de celalalt, sunt multe de spus, dar eu spun ca totul este posibil cand exista multa dragoste, cand nu, nu merita efortul de la inceput
Deci, nu ai motive deocamdata sa fii trista, fa pasul urmator si daca nu e, asta e, macar stii cum stai, important e sa nu stai pe loc ...

larissa_79 spune:

Vidra, eu nu prea stiu ce sfat sa iti dau sau ce sa iti zic. Eu am meditat ceva timp pe tema asta, poate si pentru ca sunt perfectionista si am ajuns la concluzia ca eu personal in relatia dintre noi2 vad doar ceea ce nu e ok. Sunt perfectionista si e tare greu sa fii astfel. De fapt ce as vrea eu un om care sa se muleze perfect, pe asteptarile si dorintele mele. Om complex si complicat fiind e destul de greu sa fie asa. Om complex si complicat fiind si el si normal in unele nuante diferit. Ma ajuta, aduce banii in casa, e om de casa, dedicat total pentru mine si fetita mea si ne iubeste la nebunie si din suflet. Dar...nu e genul care sa faca surprize, sa se gandeasca din timp si sa cumpere cadou de Craciun, mos, ziua mea din proprie initiativa. Mai ia el...dar nu e genul ala care sa te surprinda! De 8 martie imi aduce flori sau imi ia cate ceva..ca m-am suparat rau intr-un an in care nu mi-a adus.
Imi spune ca ma iubeste in fiecare zi, de mai multe ori chiar...dar nu e foarte grijuliu, mi se pare mie ca ar trebui sa aiba mai mult grija de mine. E in felul lui asa...mai tacut, mai linistit..vorbeste mai putin. Nu ma trimite sa dorm cand ii spun ca sunt obosita decat foarte rar. Chestii din astea. Am eu unele asteptari, dorinte pe care el nu le face asa cum simt sau dori eu. Si lista poate continua. Analizand acesti 5 ani de casnicie eu am ajuns sincer la concluzia ca cel mai mult si mai mult conteaza sa iubesti tu si sa iei viata asa cum e. Altceva, eu disec fiecare cuvant al lui in 4, interpretez...analizez etc si implicit ma consum inutil. Si totusi sunt perfect constienta ca asa as face cu oricine ar fi langa mine pentru simplul motiv ca manusa pe asteptarile si dorintele mele nu cred ca exista. Sau daca exista ar fi plictisitor...ca am avut eu prieten de statea si in cap pentru mine si m-a plictisit, obosit si implicit l-am parasit.
Hai ca scriu mult...e tarziu si nu se mai leaga!
Ideea ar fi urmatoarea...sau mai cauti manusa care sa se muleze exact pe asteptarile tale sau incepi viata asa cum e si te bucuri de ce ai! Sau macar incerci sa te bucuri de ce ai! Iubirea e importanta...foarte chiar! Ea face totul! Altfel cat de plictisitor ar fi...asa ca e mare lucru ca il iubesti..nu e atat de usor. Eu am fost iubita....dar am iubit cu adevarat foarte foarte greu. Daca il iubesti si te iubeste lupta....iubirea nu e la tot pasul!
Mie imi place un proverb" Daca fiind tu insuti tot ceea ce faci nu e de ajuns pentru cineva, atunci acel cineva nu e de ajuns pentru tine".
Elise, sunt sigura ca ai scris randurile de mai sus intr-un moment in care erai suparata pe el!Sfatul meu e sa incerci mai mult sa fie bine...chestia asta care pe care nu tine! Ei vor fi mereu mai tari decat noi, pentru simplul fapt ca nu sunt atat de analitici! Eu sunt sigura ca daca vrei cu adevarat o sa fie totul bine intre voi....fii calda, calma, iubitoare si va fi bine. Asta daca va iubiti! Iubirea invinge tot, eu asa cred! Nici eu n-am stiut ca isi arunca sosetele....si culmea nu ma deranjeaza mereu...doar cand sunt suparata pe el! Sunt sigura ca intelegi ca la fel de socant si neplacut a fost sa vada ca tu nu gatesti! Numai ca tu nu constientizezi asta. Asa e el omul pe care il iubesti! Cu asteptari dorinte si comportament diferit de asteptarile tale! Si asa esti si tu pentru el! Si totusi va iubiti! Ce banal ar fi sa va potriviti in toate si sa nu va iubiti. Nu vezi uneori ce usor e sa comunici si sa te intelegi cu colegii de serviciu, e simplu pentru ca nu ai asteptari de la ei..nu au asteptari de la tine. Cand ai asteptari totul se complica si cu cat ibesti mai mult cu atat ai asteptari mai mari.

Intre dreptate si pace sa alegi pacea si nu o sa-ti para rau. Eu dau sfaturi...dar mi-e greu si mie sa pun in practica..incerc...dar parca e mai usor sa fiu nervoasa, nemultumita.

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!

iepumic spune:

quote:

---

Ce banal ar fi sa va potriviti in toate si sa nu va iubiti. Nu vezi uneori ce usor e sa comunici si sa te intelegi cu colegii de serviciu, e simplu pentru ca nu ai asteptari de la ei..nu au asteptari de la tine. Cand ai asteptari totul se complica si cu cat ibesti mai mult cu atat ai asteptari mai mari.

---

Larissa,...foarte frumos si bine ai sintetizat.


Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
CONCEDIU 2007

All's Well That Ends Well.

chanell spune:

parerea mea este sa renunti la el.cam dur dar si eu am trecut prin asa ceva .nu aveam mai nimik in comun si credeam ca totusi iubirea nu tine cont de asta,dar am gresit si ptr asta am suferit mult.un barbat comod care nu i plac copii e un om care nu o sa se schimbe.

Elise spune:

larissa,

chestia cu "sa incerci mai mult sa fie bine" merge, un timp. Mai exact, merge pina constati ca au trecut n ani in care, de fapt, ai tot incercat. Si n-ai fost deloc fericita in tot acest rastimp.
Probabil conteaza drumul, mai putin scopul... viata nu e aia care o sa vina cind o sa imi reuseasca mie toate, viata e asta pe care o traiesc intre timp. Si alta n-am.

Nu-s suparata pe el in mod special, ce am scris in mesajul anterior a fost o simpla constatare. Nici mai alba, nici mai neagra decit realitatea de zi cu zi.

Elise & BBLisa

Miramar spune:

Vidra/Elise - uite ca se poate si invers si nu cred ca e mai bine. Mai exact:

[quote]Originally posted by Elise

stii, e bine ca realizezi asta acum si nu dupa vreo 2-3 ani de casnicie si tot atitia copii.
Asta iti spune cineva care l-a iubit, l-a luat (ma rog, si el m-a luat ) - si dupa aia, ups, stai ca n-am stiut ca:

Asta iti spune cineva care a asociat comuniunea de principii si dorinte cu iubirea si l-a luat.

- el e obisnuit cu nspe feluri de mincare gatite zilnic, io urasc sa gatesc
El e obisnuit cu nspe feluri de mancare gatite zilnic, dar eu nu gatesc asa incat s-a obisnuit sa manance ce gaseste in frigider, daca gaseste ceva, daca nu mananca la carciuma sau posteste.

- isi lasa ciorapii in mijlocul casei, eu nu string dupa el. Nici el nu stringe dupa el.
Foloseste cu succes cosul de rufe, rareori da pe de-alaturi.

- horror, eu muncesc si castig mai mult, asa ca el e complexat si sta in vf. patului pe kestia asta.
Eu muncesc si castig mai mult, el e o idee complexat, dar in limite de inteles, dar si el munceste si se straduieste si se perfectioneaza si nu m-ar mira ca in curand sa ma depaseasca cu mult. Da doamne!

- nu ma ajuta. Cu nimic. Problemele mele sint "ale mele".
Ma ajuta mult. Problemele mele sunt ale noastre.

- nu imi plac prietenii lui
Imi plac prietenii lui.

- nu ii plac prietenii mei
Ii plac prietenii mei.

- familiile nu se inteleg, nici intre ele, nici cu "noii intrusi"
Familiile se inteleg si intre ele si cu noi.

- vrea altceva de la viata, adica nimic in afara de un film bun si un copan.
Are multe asteptari de la viata, nu intotdeuna aceleasi cu ale mele dar multe. Impreuna facem o suma mare si rotunda.
- eu vreau mashina, scandal ca din banii aia puteam sa traim cinci ani... prin fotosinteza
Daca eu vreau masina vrea si el masina si invers.

- el n-are dorinte, idealuri, perspective, eu sint prea "fitzoasa" pentru gustul lui. Vrea o basma tacuta care sa ii gateasca. Nu nevasta cu pretentii. Ce-i aia....
Probabil ca sunt mai fitzoasa decat el, dar asta nu-l deranjeaza.

- are conceptii misogine, e purtator de ceva in plus, iar eu am fost crescuta fara sa cred ca am vreun handicap sau vreo obligatie in plus, fiind femeie. So, discutii de suprematie: el e barbat, deci el e seful, implicit merita respectul meu total. Pentru ca nu face nimic. Asa. De la sine.
Wrong. Respectul se castiga.
Misoginismul din el e in limite acceptabile si il tine sub control, asemeni cu feminismul in ce ma priveste - exista dar nu-l duc la extrem (zic eu )

- descopar ca nu e multumit nici de cum arat, nici de cum ma port, sintem tot timpul in contradctie, si evident ca el are dreptatea absoluta. Asa ca nu face decit sa imi dea in cap, noroc ca increderea mea in mine nu e prea subminabila.
E multumit de cum arat, cum ma port dar nu ma ridica in slavi, lauda. E de bine insa ca sunt mult prea constienta de valoarea mea, mi s-ar urca prea mult la cap.

Si tot asa.
Si ne iubim.
Il iubesc?! Apreciez si iubesc la el tot ce e mai sus si multe altele ...
Ma iubeste?! In orice caz mai mult decat mine dar nu cu acea pasiune de care vorbeste Blueyes. Poate ca el nu e capabil de mai mult eu insa sunt dar el nu imi inspira pasiuni arzatoare, mai degraba imi da sentimentul de liniste, de acasa.

Noi avem un bb impreuna, pentru care eu personal as face orice - cu copilul se poarta excelent, o iubeste, e un tata bun, si un partener de viata inexistent pt. mine.
Inca ne straduim f. tare sa avem un bebe impreuna, ni-l dorim f. mult amandoi si amandoi suntem innebuniti dupa copii.

Spun "partener" nu barbat, barbatu' e existent din cind in cind, daca ii fac cite o vizita.
E un partener excelent, ca barbat nu-mi provoaca mari placeri, desi nu e un diletant, dar dat fiind sunt constienta ca eu sunt responsabila cu lipsa pasiunii, am invatat sa ma multumesc cu atat.

Cam asta e tabloul.

Vidra - ce am vrut sa spun este ca se poate ca ciorba sa aiba de toate, dar sa-i lipseasca sarea. E o viata frumoasa, multumitoare, plina de satisfactii. Nu regret alegerile pe care le-am facut (not anymore), dar daca ma intrebi daca ar fi sa o iau de la capat daca as alege la fel, ti-as spune sincer - NU. As alege iubirea, pasiunea chiar daca in final probabil as concluziona ca mi-ar fi fost mai bine invers.

In the end eu zic precum Elle Seb, ia lucrurile pe rand. Mutati-va impreuna si vezi cum decurge treaba. Deja desprinderea de casa parinteasca e un pas mare pentru fiecare in parte, si apoi pentru amandoi ca si cuplu. Vedeti cum va acomodati la schimbare si abia pe urma gandeste-te la viitor, copii etc.

Cu bine!

Vidra spune:

Va multumesc enorm ca ati fost alaturi de mine. Aveam mare nevoie.
M-ati facut sa privesc "problema" un pic mai relaxat si asta este mare lucru. Intrasem in panica si ma cuprinsesera toate starile posibile (anxietate, deprimare, neincredere) . O sa o iau usurel si vom vedea cum vom trece de marea piatra de incercare -si anume mutatul impreuna.
Daca nu o fi sa fie, asta e...macar stiu o treaba .
Problema mea e, ca nu am avut niciodata o lejeritate in schimbatul relatiilor. Am avut 3 relatii( mai exact 2 care sa-si merite numele) inclusiv cea in care ma aflu azi. De fiecare data, am sperat sa fie ultima incepand chiar cu prima. Relatiile au fost de lunga durata (mai putin una dintre ele care a durat un an) 8, respectiv 4 ani.
Eh, cu siguranta o sa reusesc eu sa ma descurc. Inca o data va multumesc pt sfaturile si experientele voastre si promit sa va tin la curent

Miramar spune:

Vidra majoritatea dintre noi nu au o "lejeritate" cum o numesti tu, in a schimba relatii si daca nu abordezi orice relatie ca fiind ultima inseamna ca nu te afli cu adevarat intr-o relatie. Deci relax!

xela29 spune:

Vidra, sa vezi si partile bune si pe cele rele intr-o relatie cere mult curaj.

Sunt intr-o relatie asemanatoare, in care "contrastele se atrag". Dupa 4 ani de relatie, intr-o seara, dupa o contradictie cu scantei, ne impacam repede, caci ne iubim... ma priveste adanc in ochi si imi spune "Iubirea nu va fi de ajuns sa ne tina impreuna". Desigur, am plans, m-am speriat si nu am inteles. Apoi i-am dat dreptate. Oricat ne-am iubi, daca nu vrem sa renuntam la "fiecare din noi" ca sa fim impreuna, fericiti, amandoi, nu va exista un "noi".

Contrastele se atrag, atata timp cat vor sa se atraga. Daca nu sunteti de acord cu una sau alta, trebuie sa gasiti o cale de mijloc, sa folositi compromisul in avantajul amandurora.
Maru, ma bucur mult sa aud de exemplul tau. Prezinta elementul cheie intr-o relatie: compromisul din partea amandurora.

Relatia e mai mult decat iubire si vorbe si sentimente si caractere.
Relatia este construita pe fapte, pe dovezi de iubire, pe dovezi ca cele doua caractere vor si sunt capabile de orice sa fie impreuna.
Nu te grabi sa iti doresti un copil. Cunosc sentimentul si nu cred ca asta ar fi solutia. A fi mama este doar o latura a implinirii tale. Nu vrei sa fii o mama nefericita, nu vrei un sot care sa iti spuna "Ti-am dat un copil ca m-ai fortat, pentru ca era tot ce iti doreai." Asteapta si asculta-ti inima. Gandeste-te la viitor. Gandeste-te ca nici nu ati experimentat adevaratele probleme ale vietii: un camin, aspectul financiar si casnic, gatitul, spalatul, sosetele murdare uitate oriunde, dormitul impreuna in fiecare noapte, vacantele...

Iti doresc mult succes in viata. Gandeste-te la tine, nu din egoism, ci din dragoste si respect pentru tine insati!

Elise te admir si iti doresc mult curaj!