Ce se intampla cu adolescentii?
Ieri am vazut la povestiri un reportaj cutremurator, despre sinuciderile in randul copiilor, adolescentilor. Au prezentat mai multe cazuri, care s-u petrecut ieri si zilele anterioare, copii intre 14 - 18 ani, care s-au aruncat de la etaj,sau care s-au spanzurat.
Ce se intampla cu copiii acestia? Ce poate sa-i determine la un asemenea gest?
Viata e darul cel mai de pret, mai ales la varsta lor, ar trebui sa se bucure de fiecare moment, sa-si traiasca tineretea.
Se spunea ieri in reportaj, ca si parintii au o parte de vina, ca nu-i inteleg, ca sunt prea autoritari, ca tinerii care se sinucid, o fac sa se razbune.
Mie mi-e greu sa inteleg, sa accept asa ceva.
Criss si Alex
Raspunsuri
kokiy spune:
Iti raspund intr-un fel din proprie experienta , din trairile mele mai exact. Adolescenta am avut-o pe vremea lui Ceausescu, iar parintii mei sunt niste oameni modesti , muncitori care au incercat sa-mi dea o educatie . Eu tot timpul am fost oaia neagra a familiei , cu toate ca mai am 2 frati , unul mai mare cu 13 ani si unul mai mic cu 5 ani . Sa nu intelegi ca am facut cine stie ce , dar nu-mi placea sa fiu in randul lumii cum era pe atunci , eu mergeam cu blugii rupti , ascultam muzica rock , nu-mi placeau baietii ... efectiv aveam apucaturi pe care ei nu le intelegeau si incercau sa-mi impuna punctul lor de vedere , nu neaparat cu forta , dar ascunzandu-mi hainele mai deocheate , ma incuiau in casa , nu ma lasau sa ascult muzica care-mi placea . De multe ori ii amenintam ca o sa ma gaseasca spanzurata sau ca o sa fug de acasa .
Eu una cred ca cea mai mare vina o au parintii pentru ca nu stiu sa-si asculte copii . Pe de alta parte consider ca si firea fiecarui om e diferita , iar cei care sunt mai slabi de inger nu pot trece peste anumite evenimente din viata si atunci aleg sinuciderea ca o ultima solutie. Sincer nu consider ca perioada adolescentei pentru mine a fost ceva urat , din contra am acumulat experinta si am luat ce am crezut eu ca e mai bun. Daca am umblat cu gasti sau daca am fost rebela nu inseamna ca acum sunt la fel . Da, cazul meu e fericit pentru ca sunt o persoana care a stiut sa vina cu picioarele pe pamant atunci cand n-am mai fost adolescenta. Acum am o cariera , am familie si multe realizari .Important e sa ne invatam copii sa treaca prin viata asta cu capul sus chiar daca sunt altfel decat noi sau fata de aspiratiile noastre ca parinte. Daca nu invata bine asta e, nu e primul.La fel si in cazul homosexualilor , ce ar fi primul sau ne simtim noi aiurea ca parinti in fata cunoscutilor.
Doresc tuturor sa aiba o relatie cat mai sanatoasa cu copii lor.
Kokiy,mami de Claudia (12dec.2001)si Razvan (8 iunie 2007)
Criss75 spune:
quote:
Originally posted by kokiy
Iti raspund intr-un fel din proprie experienta , din trairile mele mai exact. Adolescenta am avut-o pe vremea lui Ceausescu, iar parintii mei sunt niste oameni modesti , muncitori care au incercat sa-mi dea o educatie . Eu tot timpul am fost oaia neagra a familiei , cu toate ca mai am 2 frati , unul mai mare cu 13 ani si unul mai mic cu 5 ani . Sa nu intelegi ca am facut cine stie ce , dar nu-mi placea sa fiu in randul lumii cum era pe atunci , eu mergeam cu blugii rupti , ascultam muzica rock , nu-mi placeau baietii ... efectiv aveam apucaturi pe care ei nu le intelegeau si incercau sa-mi impuna punctul lor de vedere , nu neaparat cu forta , dar ascunzandu-mi hainele mai deocheate , ma incuiau in casa , nu ma lasau sa ascult muzica care-mi placea . De multe ori ii amenintam ca o sa ma gaseasca spanzurata sau ca o sa fug de acasa .
Eu una cred ca cea mai mare vina o au parintii pentru ca nu stiu sa-si asculte copii . Pe de alta parte consider ca si firea fiecarui om e diferita , iar cei care sunt mai slabi de inger nu pot trece peste anumite evenimente din viata si atunci aleg sinuciderea ca o ultima solutie. Sincer nu consider ca perioada adolescentei pentru mine a fost ceva urat , din contra am acumulat experinta si am luat ce am crezut eu ca e mai bun. Daca am umblat cu gasti sau daca am fost rebela nu inseamna ca acum sunt la fel . Da, cazul meu e fericit pentru ca sunt o persoana care a stiut sa vina cu picioarele pe pamant atunci cand n-am mai fost adolescenta. Acum am o cariera , am familie si multe realizari .Important e sa ne invatam copii sa treaca prin viata asta cu capul sus chiar daca sunt altfel decat noi sau fata de aspiratiile noastre ca parinte. Daca nu invata bine asta e, nu e primul.La fel si in cazul homosexualilor , ce ar fi primul sau ne simtim noi aiurea ca parinti in fata cunoscutilor.
Doresc tuturor sa aiba o relatie cat mai sanatoasa cu copii lor.
Kokiy,mami de Claudia (12dec.2001)si Razvan (8 iunie 2007)
Exact despre asta era vorba si ieri, un baiat de 14 ani s-a aruncat de la etaj, pentru ca tatal lui era prea sever, nu-l lasa sa asculte muzica, i-a intrerupt accesul la internet si i-a luat tastatura de la calculator. Tatal recunostea ca a gresit fata de copil si ca ii pare rau dar e prea tarziu.
Oare chiar atat de critica sa fie perioada aceasta a adolescentei?
Sa nu se inteleaga dar deloc, tatal cu fiul? Dar mama? In general mamele au o relatie foarte stransa cu baietii lor, nu stiu ce sa zic, mi se pare absurd sa faca un copil asa ceva. Ma gandesc totusi ca cineva care recurge la asemenea gest, are totusi probleme psihice. Mi-e imposibil sa cred ca cineva cu mintea intreaga gaseste in moarte o scapare. Mai ales cineva tanar, cu toata viata inainte.
Criss si Alex
noltic spune:
Din nefericire se intampla si responsabili nu sunt ei, ci noi. Noi suntem aceia care uitam ca "Viata e darul cel mai de pret, mai ales la varsta lor, ar trebui sa se bucure de fiecare moment, sa-si traiasca tineretea" si le inoculam inca de mici un alt respect fata de viata prin educatia pe care le-o oferim; am inceput de mai mult timp sa uitam ce importante sunt valorile umane in cresterea si dezvoltarea unei personalitati; toti copii isi doresc neconditionat dragoste, siguranta si libertate. Modul cum primesc aceste valori ii face sa adopte o atitudine specifica fata de realitate: de la starea de optimism plina de pofta de viata si bucurie pana la stagnare, refuz si chiar suicid. Asta este realitatea si, nu numai tie, este greu de inteles si acceptat asa ceva. Adolescenta reprezinta puntea de trecere de la universul emotional la cel rational, cerebral; acum incep sa perceapa povara responsabilitatii individuale in plan social. Fiecare copil este unic in felul lui, are calitati si defecte proprii pe care nu le cunoaste, el vede numai ce este frumos si ii place; datoria noastra de adulti protectori este sa ii facem sa se simta iubiti, apreciati si respectati pentru ceea ce reprezinta ei pentru noi.... Sa nu uitam ca nimeni nu este perfect si viata adevarata cuprinde si bune si rele si bucurie si necazuri si ...etc.
Theiuta spune:
Fetelor, eu zic ca astfel de adolescenti sunt mai slabi de inger, dar o mare parte de vina revine parintilor. De ce? Pentru ca adolescenta este virsta de cautare si redescoperire de sine...ar trebui ca parintii sa o lase mai moale cu criticile si sa isi apropie copilul-adolescent, sa il considere egal lui, un prieten.
Citi dintre parinti au disponibilitatea de a vorbi cu copilul si de a realiza exact ce se petrece in mintea si sufletul lui?
Ma intreb si eu: tatal acela care i-a interzis copilului sa asculte rock...s-o fi gindit sa il intrebe de ce ii place rock-ul? Ce ii inspira muzica aceasta? Sa vorbeasca pur si simplu despre rock cu copilul lui?
Punem interdictii, criticam, dar mai putin construim in discutii cu copiii nostrii.
Parinti, treziti-va!
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
wonderful spune:
Adolescenta e o perioada grea si pt. copil si pt. parinti.Unii recurg la gestul asta ca sa atraga atentia celor din jur(parinti,iubiti/iubite),si o fac cu medicamente sau vene taiate.In cazurile astea mai sunt sanse sa fie salvati.Dar in cazul baiatului,ce sa zic,pare sa fi fost f. hotarat sa-si pedepseasca parintii.Nu sunt specialista,totusi cred ca avea si deviatii de comportament sau era labil psihic.Cert este ca multi te pot lua prin surprindere,unii-s ca niste bombe.
marius spune:
Personal consider ca cel putin in Romania parintii au din ce in ce mai putin timp fizic si mai putina dispozitie psihica pentru a se ocupa de copiii lor si de problemele copiiilor lor. Sunt greu de acuzat pentru ca viata a devenit un iures. Asa cum nu toti copiii sunt la fel nici parintii nu sunt la fel. Depresiile pot sa apara oricand. Probabil adultii parinti si nu numai ar trebui sa poata sa spuna din cand in cand PAUZA, acum ma ocup si de mine si de copiii mei.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei/Croatia 2007
Pagina legislativa/www.romleas.ro/circulatie/" target="_blank">Circulatia in Romania
rall spune:
O fosta colega de liceu a incercat sa se sinucida pentru ca... a ramas corigenta. Era ora de culcare, a luat un tub de pastile si astepta sa i se faca "somn". Din fericire insa, a inceput sa ii fie foarte rau, s-a speriat si s-a dus sa le spuna parintilor care au dus-o imediat la spital...
Acum, privind in urma, nu stiu daca ea sau parintii au avut o mai mare parte din vina, dar tind sa cred ca toate "problemele ei" (pleca de la scoala sa se intalneasca cu diversi tipi interzisi de parinti, sa urmareasca x vedete, sa fuga din tara cu nu stiu ce prieteni...) erau cauzate tot de rigiditatea parintilor si a lipsei de comunicare. Tin minte ca ei aveau reguli de genul "ce rost are sa te duci acum la intalniri cu toti pustanii, mai astepti 2-3 ani si iti gasesti un barbat bogat, ca si dragostea trebuie sa manance"...
betiana spune:
Lipsa de comunicare intre parinti si adolescenti a existat si in vremurile de mult apuse, dar exista si acum.Parintii nu isi inteleg copiii, iar copiii nu isi inteleg parintii.Intre generatii prapastia devine mult mai mare.Parintii se tem ca nu cumva copiii sa intre in gasti care sa aiba un impact negativ asupra copiilor lor.Iar copiii gandesc : "ce idei vetuste au parintii mei !".Tinerilor trebuie sa li se explice cu calm si rabdare ce este bine si ce este rau, ce se asteapta de la ei.Parintii trebuie sa le cunoasca prietenii.Sa inteleaga ca interesele tinerilor de azi se indreapta mai mult spre lumea informaticii, a aparaturii de ultima generatie.Sa nu-i lase sa stea doar in fata monitorului, ci sa-i ajute sa-si organizeze programul si sa existe o supraveghere din umbra, fara imixtiuni brutale in viata intima.Parintii nu ar trebui sa fie perfectionisti si sa nu doreasca de la copiii lor perfectionismul.Sunt multe de spus.Cert este ca lipsa de valori reale si stirile de la televizor ii pot impinge pe tineri spre suicid.Probabil ca nici religia facuta in scoli nu este convingatoare. O viata ne-a dat Domnul si buna sau rea trebuie s-o traim !
Adrianaa spune:
Da, lipsa de comunicare. Dar aceasta comunicare se cultiva inca din scutece. Un mare rol are parintele in tot ce face copilul.
Adolescenta este o varsta dificila atat pentru copil cat si pentru parinte. Ei au o sensibilitate creascuta, iar partintii trebuie sa le inteleaga sufletul si cautarile. Au intrebari, nelinisti si cauta raspunsuri. Sunt bulversati adultii de realitatea inconjuratoare, dar adolescentii...
Parintii trebuie sa fie cu sufletul alaturi de adolescentii lor mai mult ca oricand, iar daca nu au timp, trebuie sa si-l faca! Nimic nu poate fi mai important decat propriul copil.
istorioare cu talc (pentru copii)
www.crestinortodox.ro/AscultaCasa_cu_mireasma_de_brad_lectura_Florian_Pitis-1261.html" target="_blank">povesti audio (pentru copii)
Criss75 spune:
Sinucideri din dragoste au mai fost, si nu putine. Dar motive din acestea absurde, cum ca nu te lasa parintii sa asculti muzica, sau ca ai ramas corijent, sau ca nu te lasa la calculator si alte asemenea banalitati sa faca pe cineva sa-si puna capat zilelor, e greu de inteles. Inseamna ca acolo relatia parinte-copil chiar nu exista, parintii nu-si cunosc copiii.
Criss si Alex