De ce adoptam copii ?
Raspunsuri - Pagina 4
mariyana spune:
Buna, si noi am hotarat sa facem viata unor copii mai frumoasa si vrem sa adoptam ,desi inca nu ne-am hotarat sa facem un copil, nu pt ca vrem sa avem o familie ci din compasiune pt cel ce sufera...cred ca nimic nu e mai minunat decat sa ii oferi iubire si o familie celui care nu a avut niciodata.Cred ca de nevoiel materiale se va ingriji Dumnezeu, pt ca El nu ne lasa niciodata sa ducem lipsa atunci cand vrem sa facem un bine...anul trecut cand dupa ce am terminat de construit casa ma tot intrebam ca ce o sa facem cu ea ca e prea mare...dar de curand ne-am dat seama ca poate nu a fost la voia intamplari...
...cred ca daca fiecare familie ar simti impreuna cu acesti copii, nu ar mai exista plasamente..
gabi_99 spune:
mariyana- daca atzi hotarit, pornitzi pe un drum important...insa ai mare-mare grija la ce motive va determina sa facetzi acest pas....daca este doar compasiune......mai ginditzi la pas....
gabi
mariyana spune:
da..gaby, ai mare dreptate in ceea ce spui, dar amandoi adoram copii, sa speram ca o sa fie o decizie buna!!!eu merg inainte cu incredere!!!
rory76 spune:
Daca ati sti cum gandesc oamenii din jurul nostru, v-ati ingrozi! Chiar medicul de familie, pe care l-am anuntat ca vrem sa infiem un copilas, mi-a zis: "vedeti-va doamna de treaba! Stiti ce soi rau sunt?Vreti sa il cresteti si dupa aia sa va omoare in casa ca sa va ia banii?" Ca el a lucrat intr-un orfelinat si ca a vazut multe cazuri nefericite, cu copii care la 14 ani s-au trezit ca vor sa isi caute adevarata mama, copii care au furat bani si au amanetat obiecte din casa...etc. Degeaba ii dau eu argumente, ii explic ca oricum noi suntem hotarati, ne-a zapacit cu exemplele negative. Si nu numai el, pe cine am anuntat, toti ziceau:"vai de capul vostru, va legati la cap fara sa va doara! Va condamnati la o viata de stres si chin! "Voi ati intalnit astfel de opinii??
asi spune:
Da ,am intalnit astfel de opinii si ma lovesc in fiecare zi de ele.
Cu timpul inveti sa te "protejezi" dar uneori tot mai doare.
E o discutie foarte lunga si complexa .Eu cred ca se rezuma la "Vrei?Ok, deci iti asumi riscurile"Nimeni nu poate sti cat sunt de mari in cazul tau particular.
Ei sunt norocul meu : Razvan si Maria
Cand Dumnezeu iti inchide o usa , intotdeauna iti deschide o fereastra.
SoriLea spune:
Eu nu m-am lovit de astfel de opinii, cel putin in fata nu mi-a zis nimeni pana acum asa ceva.
Dar as vrea sa adresez si eu o intrebare celor ce gandesc asa, ce-i face sa creada ca propii lor copii nu ar putea sa faca acele lucruri de care pomenesc ei si le arunca in carca acestor copilasi fara nici o vina????
Eu de mult timp nu mai vizionez stirile de la ora 5, in care se pomeneau mereu de astfel de cazuri, dar majoritatea erau facute de propriul copil.
Cred ca tine ff mult de educatie, de ceea ce vede in familie un copil, fie el natural sau adoptat.
Si stiti vb aia, gura omului nu o astupa decat pamantul, asa ca mergem inainte si invatam sa-i ignoram pe cei ce gandesc asa.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
SoriLea - Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT (11 MAI 2009)
http://b2.lilypie.com/GcAYp3.png
Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois
linasobolina spune:
mariana eu am trecut prin multe si iti recomand sa citesti "desfierea" si apoi "Sunt Bunica" in ordinea aceasta neaparat!
Este experienta mea de viata,insa mare atentie
DACA vrei sa ajuti un copil din mila, caritate, atunci AJUTA!
fa o fapta buna si poti sa ajuti mai multi copii nu numai unul
INSA daca asteptarile tale sunt altele, daca vrei sa ii oferi o familie,daca vrei sa aveti un viitor inpreuna,
incearca sa vezi ce fel de probleme are acel copil, fizice dar mai ales psihice, am vazut copii facuti la betie, am vazut copii cu IQ scazut ca sa nu zic altfel DAR MAI ALES parinti naturali care fac din adoptie o afacere
MARE ATENTIE E PE TERMEN LUNG O ATFEL DE DECIZIE!
erato spune:
Eu mi-am dorit mereu sa fiu mama, sa pot oferi copilului meu tot ceea ce nu am avut eu parte, sa-l iubesc neconditionat. Sunt sigura ca voi fi o mama buna. Dar viata nu a fost asa darnica cu mine si inca nu sunt mama. Am un sot cu care fac un cuplu "aproape perfect" dar familia noastra nu e intreaga. Eu ma gandesc la varianta adoptiei de mult timp, dar hotararea finala de a adopta am luat-o abia luna aceasta. Am vrut sa fie si sotul meu de acord cu adoptia. Acum e si el la fel de nerabdator ca si mine. Inca nu ne-am adresat DPC-ului pt ca mai avem cateva probleme de rezolvat, dar sper sa le rezolv in luna ianuarie a anului viitor si poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, sarbatoarile de anul viitor ne vor gasi ca o familie implinita, sa fim mami si tati