la 10 luni cresa sau bona ?

Buna ziua tuturor...
Nu am mai scris de tare multa vreme pe forum, am ajuns si eu mamica intre timp, am o superba fetita Amalia de 2 luni jumatate.

Am tot citit pe aici diverse subiecte despre crese, gradinite bone, dar toate erau pt copii peste un an cel putin... eu nu stiu ce sa fac.... tb sa ma intorc la serv cel mai tarziu in iulie anul viitor, adica atunci cand Amalia va avea cam 10 luni... sunt disperata din cauza asta dar nu am ce sa fac...bunicii nu sunt disponibili sa stea cu ea acasa, iar eu sunt intr-o mare dilema privind rezolvarea situatiei in care ma aflu.

Sincera sa fiu, ma rog la Dzeu sa gasesc o cresa buna cu personal calificat, pentru ca as avea mai mare incredere, pe langa alte beneficii care ti le ofera o educatie institutionalizata, decat sa am o bona.

Insa va fi fetita mea scumpa, atat de mica !!!... nu stiu ce sa fac? din febr martie am sa incep sa colind la toate cresele din oras, sa le vad. Am sa caut si o bona in acelasi timp sa vad ce gasesc...

Ma gandesc ca la o gradinita/cresa se obisnuieste cu copii, cu oamenii in general, invata multe lucruri, va sti sa respecte unele reguli... pe de alta parte, o bona buna poate ar indragi-o si se va purta frumos cu ea macar pana pe la 4-5 dupa-masa, cand o vom lua noi sau bunicii.
Dar sunt atatea persoane rele si indiferente... eu stau si ma gandesc, care bona este intr-adevar dedicata muncii pe care o face? Multe dintre ele o fac pentru ca nu au alta alternativa, au nevoie de bani ... si te asigura ca e totul bine, insa de fapt se prefac ca le este drag copilul, poate nu ii dau nici sa pape ce trebuie si stau cu telecomanda in mana toata ziua... cum o testezi? cum o vezi care este adevarata fata? ... De multe ori nici cu bunicii nu te intelegi, ca le zici sa faca una si ei fac alta... ca stiu ei mai bine, lasa fata in pace, etc... dulciuri, rasfat si atatea altele...dar bunicii macar iubesc neconditionat nepotii... macar copii au parte de dragoste pana vin parintii sa-i dragaleasca. In general si parintii acasa rasfata copii, oricat de mult ar vrea sa nu faca asa... ma uit ca o iubesc atat de mult!! Si nu stiu cum as rezista tentatiei de a ii face toate mofturile, in limita bunului simt totusi... de aceea, ma gandesc ca macar dimneata sa aiba parte de ceva educatie si sa invete lucruri noi, iar eu sa o rasfat dupa-masa

Offf... poate mai este cineva in situatia asta cu un copil asa de mic... ce a facut? a mai data cineva un copil de 10 luni la cresa? Ma refer in ultimii ani, ca asa si sotul si fratele sunt crescuti de f mici in cresa... de la 5-6 luni cred... ca atunci erau alte vremuri

Astept sa vad ce au facut altii... mai am timp sa ma gandesc pana la anul ... insa de pe acum nu stiu cum voi pleca de acasa sau cum imi voi lasa comoara din maini... offfffffff


http://community.webshots.com/user/anghelada
Cineva acolo sus ne iubeste.

ankalaura spune:

In primul rand, nu inteleg de ce trebuie sa o dai la cresa la 10 luni. Chiar nu mai poti ramane in CIC?
In al doilea rand, facand o socoteala scurta in gand, vad ca fata ta va face 10 luni in vara, deci ar fi optiunea "cresa" din septembrie, sau bona.
In contextul asta as alege bona. Sau, o cresa privata - desi nici acolo nu ai garantii prea multe.
Daca facea 10 luni primavara, as fi ales cresa.

Cand eu eram in locul tau - doar ca fata mea avea 1 an, am ales la inceput bona. In 2 luni am schimbat 2 bone. Niste idioate, amandoua! Da' cu studii superioare, amandoua! In a 3-a luna, am dus-o la cresa. O cresa privata. Unde, ori am avut noroc de personal foarte bun, ori am eu copil rezistent, ei bine, fata nu s-a imbolnavit nici un pic.
Asa ca de la 1 an si 2 luni suntem "scoleri"

mihaela_ce spune:

ankalaura,te rog spune-m si mie numele cresei,si eu o sa am problema asta peste cateva luni si nu stiu incotro sa o iau.Daca nu putem aici poate imi dai un PM,sa nu facem reclama.

Multumesc frumos.

anghelada spune:

Din pacate trebuie sa ma intorc la serviciu cel mai tarziu in iulie anul viitor. Daca nu vreau sa-mi pierd serviciul, de care am mare nevoie deocamdata, pentru ca am credit pt casa si trebuie sa facem fata tuturor cheltuielilor.

Daca ar fi cresa din septembrie, ar veni mama mea ca e cadru didactic si are vacanta pana in septembrie (ea sta la 600 de km departe de kine, o vad o data pe an). Soacara mea e inca tanara, are 47 de ani si nu vrea sa se pensioneze de acum.

Nu as vrea sa o duc asa de mica dar chiar nu am ce face, trebuie sa aleg intre variantele astea doua.

Sincera sa fiu, atat de mult imi doresc sa gasesc o cresa buna, pentru ca pe mine ideea sa am in casa cu copilul meu o persoana straina, care nu stiu ce face in lipsa mea ma ingrozeste... poate daca as gasi o bona recomandata de cineva, dar la modul ca a crescut copilul cuiva si s-a descurcat bine... ca asa am mai auzit de bone recomandate care nu erau ok.

Si poate radeti de mine, dar eu chiar cred in avantajele cresei fata de o pensionara, care nu poate sa se ocupe de copil ca alearga, vrea sa se joace etc... la cresa invata lucruri noi care poate eu nu am sa am puterea sa o invat... mersul la olita, sa manace singura, sa se joace cu copiii, sa nu fie egoista, sa imparta cu ceilalti lucruri, sa respecte unele reguli... pe mine ma incanta toatae astea... bineinteles ca nu ma incanta posibilele imbolnaviri si faptul sa tb sa stea fara mine. Eu chiar cred ca e mai buna colectivitatea decat statul acasa, doar ca e cam mica.

Am sa caut si bona, poate am noroc de una buna


http://community.webshots.com/user/anghelada
Cineva acolo sus ne iubeste.

ingridnen spune:

parerea mea...copilul este prea mic pentru cresa. Are nevoie de o persoana care sa se ocupe numai si numai de el, nu si de alti 10 copii in paralel. Noi avem bona de cand Cristi a implinit un an si doua luni. Nu se poate sa nu gasesti o femeie de incredere, mai ales daca incepi sa cauti de acum
Oricum iti trebuie cineva, ce te faci cand se imbolnaveste copilul ?? Si asta din pacate se intampla foarte des ... e suficient sa citesti la "Parintii intreaba"

Succes si sa ne tii la curent !

Ingrid si Cristi 4 ani si 8 luni

simali spune:

O solutie ar fi sa angajezi la inceput o bona cam 2 ore pe zi, timp de cateva luni, care sa vina cat esti tu inca acasa. Asa ai putea ajunge sa o cunosti si, daca merita, sa incepi sa ai incredere in ea. Cauta in jurul tau vecini pensionari daca stai la bloc.
La noi a functionat sistemul. Am pastrat aceeasi bona pana la 3 ani cand l-am dus mai intai la gradinita cu program scurt, pastrand bona inca un an, doar dupa amiaza.
Dupa parerea mea cresa este o solultie extrema si, ca orice solutie extrema, ar trebui luata in considerare numai daca nu ai de ales sub nici o forma.
Iti urez mult noroc si inspiratie.

alice

herra spune:

am sa repet si aici ce mi-a spus dr meu: daca ai posibilitatea, mai tine copilul acasa (cu bunici sau cu bona), pentru ca ce castiga la capitolul socializare pierde la sanatate.

chiar azi am vorbit cu o colega, si-a retras baiatul de la gradi pt ca era mereu racit; si am mai auzit cel putin inca 2 cazuri.

eu am facut asa cum sugera simali mai sus; m-am intors la servici cand baiatul avea doar 8 luni; dar l-am lasat cu bona pe care o aveam de la 5 luni ale lui, care il ingrijea si il indragise.

problema e ca nu stiu daca gasesti pe cineva doar pt 2 ore, are apoi sa treaca la program de 6-8-10 ore; pt ca ori au mai mult timp liber si deci vor sa castige mai multi bani, ori au doar 2-3 ore si atunci nu poti avea continuitate.

numai bine si sa gasesti cea mai buna solutie pentru voi!

Marina spune:

daca ai posibilitatea eu votez pentru bona. Mi se pare putintel inumana solutia cresei la 10 luni, copilul nici nu merge are nevoie de papa bun si jocuri simple, plimbat in parc cat incape. Nu de program rigid. In plus si cel mai rezistent copil se imbolnaveste ...ce o sa te faci, iti iei liber si stai acasa de fiecare data? copii mei au mers de la 2 ani la gradi direct, nu a fost usor dar asta a fost situatia. Oricum ei stau la gradi pana la 2 si dupa aia ii preia bona. am ales solutia asta din cauza faptului ca daca m-a traumatizat ceva in copilarie, dormitul la camin a fost motivul.

manon spune:

bona !! ideal ar fi...o bunica, o matusa, o vecina cumsecade. cresa e o solutie disperata.

anghelada spune:

Va multumesc pentru sfaturi.
Am sa caut bona si ramane cresa doar in caz extrem... o iubesc asa de mult ca vreau sa fac cum este mai bine pentru ea... sper sa gasesc pe cineva de incredere... adevarul este ca eu am tot auzit de atatea cazuri de bone nepotrivite incat parca am respins din start ideea.. am dat oricum deja sfoara la rude si prietene sa imi zica daca aud de ceva... si am sa o iau cu norma intreaga incepand din luna aprilie.
Din pacate nu am bunici care sa se ocupe de Amalia, decat dupa ora 4-5. Si atunci sper sa fiu eu libera, chiar daca vor mai fi si exceptii.
Chiar m-au ajutat parerile voastre, pentru ca eu aveam o pareare foarte buna despre crese/gardinite... ei, bine imi mentin parearea,insa de la o varsta rezonabila.

E clar ca trebuie sa fac eforturi pt a gasi pe cineva, sper sa gasesc



http://community.webshots.com/user/anghelada
Cineva acolo sus ne iubeste.

crisbar spune:

si eu tot pentru bona votez. eu m-am intors la serviciu cand copilul avea 9 luni.
pot sa spun ca am avut noroc cu bona. n-am cautat prin agentii, doar am spus in stanga si-n dreapta ca o sa ma intorc la serviciu si o sa am nevoie de o bona. toate mamicile din parc stiau de la mine ca-mi caut bona. si asta de cand copilul avea 2 luni. fetele discuta intre ele: ce faci, cum te descurci, cum e/era job-ul, cat alaptezi si invariabil: cat stai acasa. ei bine, am avut norocul, intr-una din zile (inca nu incepusem sa caut bona) sa fiu abordata de o vecina, care avea copil la fel de mic ca a mea, sa ma intrebe daca mai caut bona pentru ca are o matusa care vrea sa faca asta.
era exact ce cautam. o persoana pe care sa am de unde o lua la nevoie, o persoana care macar de rusine sa nu-si bata joc de copilul meu. i-am spus sa vina la mine, sa ne cunoastem, ne-am placut si am mers inainte. ea mai avusese grija de un copil inainte dar mi-am dat seama ca nu avea totusi experienta cu copii mici. asta nu m-a deranjat. n-a contat pt mine ca nu stie sa schimbe un pampers. important era sa o simt ca este "OM". sa fie capabila sa-mi ingrijeasca copilul cu dragoste, sa se joace cu ea, sa-i cante, sa nu se simta copilul neiubit in lipsa mea.

deja este de aproape 1 an la noi in casa (nu e bona interna) si nu am emotii si strangeri de inima cand plec de acasa. pot sa spun ca s-a lipit de copilul meu, iar eu si sotul ne-am apropiat foarte mult de ea. De copil nici nu mai vorbesc. chiuie de fericire cand o vede dupa o saptamana de lipsa.
chiar i-am spus de mai multe ori ca simt ca face parte din familia mea.

sper din suflet sa nu ma insel in privinta ei.

si sper din suflet ca si celelalte fete sa-si gaseasca bone in care sa aibe incredere.