Mamici ce asteapta al doilea copil
Raspunsuri - Pagina 13
crissandrada spune:
Buna fetelor. Si eu il astept pe bb2 care dupa cate se pare va fi tot o fetita. Am 34+ de saptamani iar Andrada, fetita mai mare, are 5 ani si 3 luni.
Si mie mi-a fost mult mai greu cu aceasta sarcina. Am avut greturi mai mult timp, am facut tromboflebita la un picior, ma doare spatele de mor, etc. Dar nu mai este mult si vine bb.
[b][Mariaanna/b] am vazut ca esti din Piatra Neamt. La ce dr mergi? Poate ne intalnim la spital ca suntem cu sarcina cam aproape...
Criss 
cu Alessia Ioana 
si Andrada - printesa noastra!
crissandrada spune:
quote:
Originally posted by ana_a
Buna fetelor!
Ma inscriu si eu in clubul vostru, am un scump de baietel de 3 ani si un pic si in burtica o galma de aproape 2 luni.
Care este diferenta?
Pai la prima sarcina eram euforica...zambeam pe strada, nu am avut nici o greatza, citeam tot ce se poate, zilnic revista mami si altele de profil, eram activa cu cititu pe DC.
Acum, greata, disconfort, o stare generala proasta care parca imi ia toata vlaga, ciuda ca starea asta ma impiedica sa ma comport normal cu Stefan, el simte si se agata mai mult de mine...sunt mai nervoasa, imi fac griji de genul: "ce osa ma fac cu 2?" o sa mai am destula rabdare? Daca va fi un copil plangacios?cum se va odihni Stefan noaptea?etc...cum va privi Stefan ideea de fratior...si multe de acest gen.
Plus de asta, la prima sarcina cand anuntam pe cineva "sunt gravida!" era o veselie generala, acum...sincer, vad entuziasm doar din partea celor cu cel putin 2 copilasi...interesant...sau poate doar mi se pare mie.
Nu ca asta ar conta...doar ca datorita starii de rau parca am nevoie sa mi se spuna mereu ca va fi bine, ca o sa te descurci, etc etc...
In orice caz, de un lucru sunt sigura, voi fi cu 2 prunci in brate, nu o sa-l trimit pe Stefan la bunici si sigur o sa am tot sprijinul sotului meu, care chiar daca a fost la fel de socat ca si mine de aparitia sarcinii, sunt sigura ca deja il iubeste pe bb mic din burtica si toate gandurile mele sunt doar ganduri trecatoare de femeie gravida care nu se simte acum bine in corpul si pielea eidar care cam intr-o luna dupa ce trec greturile va reveni pe pamant ....
Cam asta este starea mea de mamica care asteapta al doilea bebelus
Toate cele bune!si nasteri usoare va doresc!
Ana -bzzzzz - cu aripi si acusor - Stefan de 3 ani si....
Parca mai descris pe mine. Si eu tot asa mi-am facut o mie de ganduri. Mi se pare ca fetita mai mare va suferi si nu voi mai avea timp de ea si eu nu vreau asta. Nu stiu daca voi fi o mama buna pt 2 copii si nu am ajutor de la nimeni in afara de sotul meu. Sper ca at cand imi voi tine copilul in brate sa dispara toate gsandurile negre si sa ma bucur de venirea lui pe lume.
Criss
cu Alessia Ioana si Andrada - printesa noastra!
mariaanna spune:
Buna , fetelor!
Ma bucur ca sunteti atat de active pe forum si ca va pasa una de cealalta...In fond, suntem toate in aceeasi oala...
Multumesc ca v-ati ingrijorat si pentru mine, iar celor care se simt mai rau le doresc sa aiba rabdare...toate vor trece.
Imi aduc aminte ca v-am promis candva ca va voi spune si eu povestea nasterii primului meu baietel...
Ca sa intelegeti mai bine starea si situatia de atunci, trebuie sa va spun ca am infruntat pe toata lumea in urma cu cca 8 ani, ca sa pot fi cu sotul meu.Nimeni nu era de acord cu aceasta casatorie, imi spuneau ca sunt nebuna, ca nu e de mine...m-au dus chiar si pe la preoti crezand ca sunt vrajita...
In cele din urma, am fugit de acasa urmandu-mi sotul sii fiind in stare chiar si sa renunt la serviciu doar de dragul lui.Trebuie sa va spun ca sunt invatatoare si lucrez intr-o comuna mare...de aici si tragedia si mai mare.
Pana la urma m-am intors sa lucrez(era intr-o vacanta) stand ca o fugara cu chirie pe ici pe colo.Vazand acestea, parintii s-au hotarat sa ma ia acasa cu tot cu sot promitand ca totul va fi bine.Dar de unde...Daca nu aveau deloc drag de el, treaba era nasoala...Asa ca ne-am cautat o gazda cu mare greu.Va inchipuiti ca intr-o localitate unde ai domiciliul, nu vrea nimeni sa te primeasca...mai ales ca imi cunosteau parintii.Am stat in chirie la o babuta 2 ani de zile, intr-o camaruta ce era si bucatarie si dormitor si baie si living.Dar era bine, pentru ca ne iubeam mult.Daca nu ar fi fost asa, nu am fi rezistat.Imediat ce ne-am mutat, am intrerupt orice legatura cu ai mei, pentru ca radeau de noi, spunand ca e usor sa-ti mariti fata asa...apoi, fara sa stie. ne-am cununat civil , doar noi si doi martori...Asta i-a suparat si mai tare..In fine, noi mergeam inainte iar ei isi vedeau de ale lor, fara sa ne recunoastem pe strada...
Dupa un an si ceva am ramas insarcinata...era minunat, ma simteam in al noualea cer, era foarte bine...Apropiindu-se termenul, dupa ce am luat vacanta,m-am gandit ca ar fi bine sa ma duc dinainte la spital, mai ales ca era primul copil iar distanta pana la spital era mare.
Asa ca m-am internat la spitalul Bicaz,in asteptarea prncului.Toate bune si frumoase, nimic nu ma durea...copilul nu voia sa mai apara.Dupa vreo saptamana de stat acolo, s-au gandit sa-mi faca niste injectii care sa-mi provoace nasterea.Asa se face ca inr-o vineri am ramas in spital doar cu asistenta si infirmierele;medic nu era de garda...spitalul mic, necontrolat...Domnisoara, fara experienta, s-a gandit ca pana vine dimineata si va aparea docorul, ma va linisti ea cu ....o injectie cu diazepam(bineinteles ca nu a scris in fisa ).Vazand totusi ca nu ma poate opri si ca nu m-a linistit, a chemat salvarea si m-a trimis la piatra neamt .Drumul mi s-a parut o vesnicie...durerile insuportabile...tipam si eu si sirena...Ajunsa acolo, m-a preluat o ,,doamna' care a vorbit foarte urat cu mine si mi-a interzis sa tip.
Dupa un control scurt m-au dus in sala de travaliu si mi-au pus o masca de oxigen apoi m-au lasat sa astept...Norocul meu ca am mi-a dat dumnezeu putere si alaturi de celelalte care se vaitau si-si strigau mamele, eu, nu o puteam striga, asa ca ma rugam la Dumnezeu si nu tipam, ci impingeam in liniste...Foarte repede , la 2-3 ore, eram pregatita sa nasc.M-au dus pe masa de nastere si abia atunci am strigat cat de tare am putut ca sa-mi alung durerea.Eram ascultatoare si respectam intocmai ce-mi spuneau femeile acelea.Erau trei, dar nici una doctor...Asistenta, moasa si infirmiera...Ghinion! ziceam eu...am nascut destul de repede, iar cand a iesit la lumina, baietelul meu a zis o singura data ,,OA" si a adormit...Diazepamul isi facuse efectul la el, nu la mine...Mi-am intors capul si l-am vazut.Statea cu spatele, si i-am recunoscut urechea , asa cum il vazusem la ecograf...ERA AL MEU!SEMANA CU MINE!Asistenta il studia cu atentie...Ceva nu era in regula, ziceau ele...Avea 4, 150 kg si 54 cm.I-au pus masca de oxigen pe fata apoi l-au dus la reanimare...Am inceput sa-mi fac griji.Era ora 11, 20 noaptea spre SF Petru ...M-au cusut si simteam cum scrasneste acul...Cand m-am dat jos de pe masa , am lesinat.M-au dus iar la oxigen, mi-au puis perfuzie si am asteptat cateva ore pana a venit cineva la mine sa ma duca in salon.(Cu toate ca le dadusem bani la toate...)
Nimeni nu stia nimic de copilul meu.Eram speriata!Nu puteam sa ma ridic din pat, ameteam.Eram tare slabita...dar nimeni nu-mi zicea nimic.Incepusem sa ma gandesc la ce e mai rau...DOAMNE FERESTE!ziceam in gand.A sosit dimineata...eram in salon cu alte doua mamici care-si aveau puii aproape.Al meu unde este?Mi-au adus o cana cu ceai, dar n-am putut lua decat o inghititura...Mi-am facut putere si m-am ridicat.Sprijinita de pereti, am inceput sa bantui pe holuri...Ma uitam sa vad scris undeva REANIMARE..In cele din urma, am vazut....Parca as fi gasit aur!Am intrat si nu era nimeni acolo.Am vazut cativa bebelusi la incubator, mici si rosii...apoi l-am vazut pe al meu, alb, mare si frumos, fara caciulita .Ma astepta parca.L-am luat in brate..Saracul, ma gandeam,oare ce cauta aici?Stangace, mi-am dezvelit sanul si i-am dat sa suga...Ce senzatie ciudata...Nu stia nici el nici eu...Apoi a venit o asistenta si m-a certat pentru ca am intrat fara halat special.Dar ce conta?Eram fericita ca l-am vazut si ca era bine.Dupa putin timp mi l-au adus in salon.Eram tare fericita.Dar el imi prinsese deja slabiciunea si plangea ori de cate ori nu ma simtea aproape.Cand a venit sotul dupa mine , era sa-l scape din brate, asa era de emotionat...si parca ii era frica...
Dupa o zi , ajunsa acasa, s-a gandit si mama sa vina sa ma vada...Am vazut lacrimi in ochii ei...De atunci, am inceput sa ne vorbim si sa ne intelegem.Multe s-au sters, dar au ramas ranile adanci in suflet...Acum tine la sotul meu si il apreciaza.A vazut si ea ca omenia nu sta intr-o functie!
Am scris mult...poate v-am plicxtisit...Dar acum, ca se apropie nasterea, imi doresc sa nu se mai repete ce a fost, sa am parte de asistenta doctorului care ma urmareste(Dr Poparlan, iar familia sa-mi fie alaturi!
Va pup pe toate si va doresc sa fiti si voi si bebelusii vostri sanatosi!
mariaanna
AMR 5 SAPTAMANI
acina spune:
Mariaanna am ochii in lacrimi, atat de mult m-a impresionat povestea voastra.Ati trecut prin multe , dar v-ati avut unul pe celalalt, ceea ce e mare lucru.Sunteti o familie fericita.
Ma bucur pt voi, pt tine ca ai avut taria sa treci peste toate si sa-ti ierti parintii, e mare lucru si nu multi o fac.Totul o sa fie bine iubita, de data asta.D-zeu sa te ajute.
Iti doresc nastere usoara si un bebe sanatos alaturi de frumoasa ta familie.
Anca 15 sapt+ mami de Buburuz Andrei
(13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii
http://www.copaculdehartie.ro/
Ada_S spune:
mariaanna, asta da curaj dar pt dragoste ce nu face omul ........caci ea da sens vietii.......ma bucur ca s-a treminat totul cu bine, sa speram ca cum va fi mult mai usor mai ales ca ai toata familia aproape.
acina, amniocenteza mi-au facut-o prin cervix, au facut analize la lichidul amniotic sa vada daca bb e bine.A fost foarte dureros si dupa a2-a amniocenteza am sangerat destul de mult, am eliminat si dopul gelatinos dar tot nu s-a declansat travaliul.Apa mi-au rupt-o pe masa de nasteri si sotul zicea ca nu a aratat tare bine, il scolisem eu inainte sa urmareasca tot, daca lichidul amniotic e incolor sau nu ca asta e semn daca bb e chinuit. Cel mai dureros moment a fost atunci cand m-au dus in sala de operatii unde sotul meu nu a avut voie sa intre cu mine si ultimul lucru care l-am vazut a fost chipul lui speriat si ochii lui plini de lacrimi ...... atunci si mie mi-a venit sa plang si ma gandeam ca poate nu o sa il mai vad niciodata.........dar m-am tinut tare si ii zambeam ca sa il incurajez.Am avut hemoragie puternica, pe iesirea din spital scrie ca mi-au facut transfuzie de sange........nu l-am intrebat niciodata pe medic despre asta, dar din mom ce e trecut acolo cred ca mi-au facut.
Tin minte momentul cand au scos copilul, au introdus ceva metal rece si inainte mi-au zis sa nu ma speriu ca nu voi putea respira cateva momente deoarece retractorul(parca asa se numea) imi apasa plamanii.
Ar fi foarte multe de povestit dar nu vreau sa lungesc, daca mai aveti intrebari va raspund cu placere.
Pupici si pt noile gravidute.
Ada 6+ mamica de baietel (25.06.2006)
mariaanna spune:
Acina si ada, va multumesc pentru aprecieri!
Ada, vad ca nici tie nu ti-a fost usor...Oricum totul e bine cand se termina cu bine!
Sa dea Dumnezeu tuturor mamicilor puterea de a trece peste toate incercarile vietii!
mariaanna
AMR 4 SAPTAMANI
Ada_S spune:
vai mariaana tu nu mai ai numai 4 saptamani.....sa ai noroc si sa nasti usor de data asta, sa speram ca medicul asta e serios........Sunt sigura ca o sa te descurci cu ambii copii, mai ales daca ai sprijinul sotului.
crissandra si tu vad ca te apropii de fericitul eveniment tu cum te simti?
Fetelor fiti curajoase, o sa fie totul bine.
Ada 6+ mamica de baietel (25.06.2006)
crissandrada spune:
Ada_s eu ma simt bine in general. Mai nasol e ca nu mai pot iesi singura din casa ca ma doare spatele si nu mai pot merge. Dar fac un efort cand imi duc fetita la gradi si cand o aduc. Sau merg cu masina dar nu prea mai pot conduce ca din cauza burtii tre sa dau scaunul mai in spate si nu mai vad in fata . Dar ne descurcam noi. Nu avem ce face.
Prima data am nascut normal si destul de usor. Mi s-a rupt apa acasa pe la 11 si ceva noaptea iar la 3 si ceva tot in aceeasi noapte am si nascut. Sper ca si acum sa fie totul OK si sa nu ma chinui mult.
Criss cu Alessia Ioana si Andrada - printesa noastra!
acina spune:
Mai fetelor citindu-va pe voi prin cate ati trecut, realizez ca eu am avut o sarcina si o nastere super usoara.
Criss si eu am condus la prima sarcina pana in ultimul moment.
Acum inca conduc dar inca nu se pune la socoteala ca sarcina e inca mica si incap fara probleme la volan.
Anca 15 sapt+ mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii
http://www.copaculdehartie.ro/
Ada_S spune:
Neatza fetele, cum mai sunteti azi?
Nu a vorbit nimeni despre kilogramele acumulate la a 2-a sarcina.Mie imi e frica sa nu ma ingrasi prea tare din nou. In prima sarcina am pus vre-o 33kg dar mai mult de jumate a fost apa...eram oribila nu ma recunostea lumea pe strada, de la 55kg am ajuns la aproape 90kg, dar eram unflata, fata, picioarele, mainile.....
La voi cum a fost?
Ada 6+ mamica de baietel (25.06.2006)