Sa ne amintim de cei "plecati" vesnic (2)
Raspunsuri - Pagina 20
Ayla21 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui cami21 La multi ani Andrei. Asa ar fi trebuit sa inceapa ziua de azi. O zi plina, cu multe pregatiri, musafiri,muzica, gratare. O zi perfecta, o aniversare frumoasa. Asa era normal, implineai 22 de ani. Dar azi nu am putut decat sa ma gandesc la tine, sa-ti spun cat de dor imi este si cat imi lipsesti. In loc de cadouri, am pregatit pachete, ti-am luat doar flori si lumanari. Copilul meu sper doar sa-ti fie bine, acolo unde esti, sa nu mai simti durere, sa nu mai plangi. Inainte sa pleci ai spus -Te iubesc mami pana la moarte-, sa sti ca si mami te iubeste si te va iubi mereu, pana ne vom intalni. Imi este tare dor de tine Andrei. |
_
I love you so much my tiny princess
You grew in my heart
Alma so small, so sweet, so soon
ingres spune:
Mama mea draga,
Azi m-am gandit la tine si-am plans.
Ai fi implinit 66 ani.
Te iubesc, mama mea draga!
Mi-e dooor de voi, foarte dor...
nikole spune:
...intru si va citesc, nu as putea spune de ce...
va trimit virtual, un gand bun, si...de multe ori plang alaturi de voi, atat tristete aveti in suflete...
daca am putea sa va luam putin din greutatea ce o purtati in inimi...
Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
cami21 spune:
Ieri,s-au implinit 2 ani de cand ai plecat,ma doare sufletul,ma doare si aerul pe care il respir nu vreau decat sa te am langa mine din nou, stiu ca nu se poate dar vreau.Pana si animalutele tale stiu, au plans in fata usi de la camera ta, pana le-am deschis, au stat in pat, pe locurile lor asa cum stateau langa tine cand erai bolnav, pisi pe perna, la capul tau si catelul la picioare, atent si acum cand se suie in pat,sa nu te loveasca.Le vedeam pe ele si parca iti vedeam fetisoara chinuita cand vorbeai cu ele si spuneai ca nu poti sa te joci, dar lasa, ca ma fac bine.
Andrei te iubesc.
alinkav spune:
Citat: |
citat din mesajul lui cami21 Ieri,s-au implinit 2 ani de cand ai plecat,ma doare sufletul,ma doare si aerul pe care il respir nu vreau decat sa te am langa mine din nou, stiu ca nu se poate dar vreau.Pana si animalutele tale stiu, au plans in fata usi de la camera ta, pana le-am deschis, au stat in pat, pe locurile lor asa cum stateau langa tine cand erai bolnav, pisi pe perna, la capul tau si catelul la picioare, atent si acum cand se suie in pat,sa nu te loveasca.Le vedeam pe ele si parca iti vedeam fetisoara chinuita cand vorbeai cu ele si spuneai ca nu poti sa te joci, dar lasa, ca ma fac bine. Andrei te iubesc. |
Alina,
Alex Andrei-22.11.2003 si Olivia-22.08.2007
ElenaGiulia spune:
Azi sunt 3 luni de cand ai plecat scumpa mea mama,sper ca esti bine acolo sus ca noi aici ne topim de dorul tau,imi e asa de dor sa sun acasa si sa te aud cum imi raspunzi la telefon cu vocea ta cea dulce,offff ce nedreapta e viata asta atatia oameni buni se sting si lasa in urma lor doar goluri si durere!
Elena fericita Mamica a Alexandrei(16-8-2000)Giulia(27-2-2004)si Arthur 28-3-2007
http://www.sonia.as.ro/
Ajutati-o pe Sosonica!
mayaione spune:
Cand eram in facultate imi placea la nebunie melodia "mama" cantata de Cargo, acum plang cand o ascult, doare asa de tare sa stiu ca mama nu mai vine inapoi.
http://www.youtube.com/watch?v=zS0LUqGZ0_I&feature=related
incognito spune:
V-am citit si va invidiez ca puteti simti ca niste oameni.
Eu...eu ma straduiesc si ...Si am inghetat.
S-a intimplat atit de repede incit nu numai ca am inghetat dar am si amutit.
Ma toaca durerea marunt pe dinauntru,ma ucide cu milimetru-cred ca asta este durere,nici nu pot sa o identific dar e ceva,-si nu pot face nimic s-o scot afara,sa-i dau glas.
A murit tata.A murit privindu-ma in ochi si a luat cu el toate spaimele mele.Ma uit la mine ca la un strain asa cum m-am uitat la el cind s-a intimplat.
I-am trait moartea secunda cu secunda,mai treaza ca niciodata,mai constienta de ce se intimpla ca toata lumea-mama,medici...
Doar cind spun-Mi-e mila de el...,ma podideste plinsul dar trebuie sa ma abtin sa nu ma vada copiii,sa nu ma vada mama...
Nu inteleg de ce asa,de ce acum.Avea numai 57 de ani si inima lui nu a mai vrut sa mai mearga.Un munte de om la care nu te-ai fi asteptat la asa ceva si atit de repede.Nu supara pe nimeni,nu depindea de nimeni,nu incurca pe nimeni,traia pentru el si pentru noi.
Au trecut doua saptamini.
Il astept in fiecare noapte.Poate intra pe usa,poate il visez,poate il simt...Si nimic.
Mi-am fumat si ochii din cap,si sufletul...nu stiu sa fac altceva.Merg la cimitir si ma seaca cind vad crucea aia stinghera...nepotrivita,nu stiu cum o vad.El cred ca nici nu stie ce s-a intimplat.Sigur nu stie caci nu a fost vreme sa-si dea seama...alterna constienta cu inconstienta...in secunde,nici macar minute...i-a ramas cred gindul ca sintem in Ambulanta si plecam spre Bucuresti,si va fi bine,eu merg cu el iar mama ramine sa aiba grija de copii...Si ma gindesc.Si cu cit ma gindesc mai mult cu atit ma uit cum ceea ce s-a intimplat m-a stins si pe mine.
Dumnezeu sa aiba grija de sufletul lui.As innebuni daca as sti ca-i este rau tare de tot!
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
Ayla21 spune:
Incognito, imi pare rau pt pierderea ta!
Condoleante!
_.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._
Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!
pau4 spune:
Imi pare rau de tatal tau, Dumnezeu sa-l odihneasca, te inteleg atat de bine intrucat si tatal meu a murit anul asta, ma pregatesc de pomana de 9 luni luna asta.La fel le trasmit condoleante tuturor fetelor de pe topicul asta care au suferit pierderea celor dragi.
Eu inca nu mi-am revenit, e totul atat de viu in amintirea mea de parca s-a intamplat ieri. Am facut si un tratament dupa moartea tatalui dar care nu prea m-a ajutat prea mult, doctorul mi-a spus ca trebuie sa ma ajut si singura.Am ramas cu durerea in suflet ca nu mi-am dat seama ca sfarsitul e asa aproape, ca tot am sperat ca isi va reveni asa cum o facuse de atatea ori.Am ajuns sa nu mai imi pese de nimic, parca nu mai conteaza nimic, sotul a incercat sa ma ajute sa trec peste durere dar nu a reusit. Nici nu are cum sa inteleaga prin ce trec intrucat el are ambii parinti in viata, eu nu mai am nici pe mama nici pe tata, dar dureros e ca abia atunci cand ii pierzi iti dai seama ca fara ei nimic nu mai are sens pe lume, deabia atunci le simti lipsa crunt de tot. Mie mi-a murit si mama cand aveam 20 de ani neimpliniti, s-a chinuit cateva saptamani la pat, dar la ea stiam ca asta va fi deznodamantul, ne spusesera medicii, pe cand la tata nu ma asteptam sa nu isi revina, a fost un soc mare cand a murit, nici acum nu pot realiza. Imi doresc sa imi dea Dumnezeu putere sa accept ceea ce s-a intamplat si sa reusesc sa merg mai departe, desi stiu ca nu voi mai fi niciodata la fel, sunt convinsa ca timpul nu sterge nimic din durere, mama are peste 20 de cand a murit si durerea e tot vie, imi amintesc de parca a trecut 1 an nicidecum 20 de ani.
Durerea ma macina sufleteste si nu stiu cum merg mai departe.Tata a fost pentru mine si tata si mama in toti acesti ani, a cautat sa ma ajute cat a putut el, nu pot sa uit cum ma astepta in fiecare zi sa vin de la servici si deabia astepta sa stam de vorba.Imi e dor de el si de mama si-mi va fi dor cat voi trai, dorul de parinti nu poate fi inlocuit de nimeni si nimic, asa cum si pentru cele care si-au pierdut tovarasul de viata, nimic nu le poate alina dorul dupa sotul pierdut.
Citat: |
citat din mesajul lui incognito V-am citit si va invidiez ca puteti simti ca niste oameni. Eu...eu ma straduiesc si ...Si am inghetat. S-a intimplat atit de repede incit nu numai ca am inghetat dar am si amutit. Ma toaca durerea marunt pe dinauntru,ma ucide cu milimetru-cred ca asta este durere,nici nu pot sa o identific dar e ceva,-si nu pot face nimic s-o scot afara,sa-i dau glas. A murit tata.A murit privindu-ma in ochi si a luat cu el toate spaimele mele.Ma uit la mine ca la un strain asa cum m-am uitat la el cind s-a intimplat. I-am trait moartea secunda cu secunda,mai treaza ca niciodata,mai constienta de ce se intimpla ca toata lumea-mama,medici... Doar cind spun-Mi-e mila de el...,ma podideste plinsul dar trebuie sa ma abtin sa nu ma vada copiii,sa nu ma vada mama... Nu inteleg de ce asa,de ce acum.Avea numai 57 de ani si inima lui nu a mai vrut sa mai mearga.Un munte de om la care nu te-ai fi asteptat la asa ceva si atit de repede.Nu supara pe nimeni,nu depindea de nimeni,nu incurca pe nimeni,traia pentru el si pentru noi. Au trecut doua saptamini. Il astept in fiecare noapte.Poate intra pe usa,poate il visez,poate il simt...Si nimic. Mi-am fumat si ochii din cap,si sufletul...nu stiu sa fac altceva.Merg la cimitir si ma seaca cind vad crucea aia stinghera...nepotrivita,nu stiu cum o vad.El cred ca nici nu stie ce s-a intimplat.Sigur nu stie caci nu a fost vreme sa-si dea seama...alterna constienta cu inconstienta...in secunde,nici macar minute...i-a ramas cred gindul ca sintem in Ambulanta si plecam spre Bucuresti,si va fi bine,eu merg cu el iar mama ramine sa aiba grija de copii...Si ma gindesc.Si cu cit ma gindesc mai mult cu atit ma uit cum ceea ce s-a intimplat m-a stins si pe mine. Dumnezeu sa aiba grija de sufletul lui.As innebuni daca as sti ca-i este rau tare de tot! Incognito mami de Ioan si Ioana-06.01.2003 |