Dorul de casa
Raspunsuri - Pagina 3
Otiliav spune:
quote:
Originally posted by Ira
Mie nu mi-e dor, cand am plecat am pus Romania intr-un sertar al mintii mele care apartine trecutului si am continuat. Am emigrat pt. o viata mai buna si nu pt. a regreta sau a-mi baga singura bete in roate.
E ca si cand as divorta si dupa aia as boci dupa ex-sotz. Ce-as rezolva ? Toate sentimentele astea sunt dirijate si la nivel cognitiv si la un moment dat trebuie sa fim maturi si responsabili de alegerile facute. Fa-ti un plan de viata, gaseste un job, citeste o carte, du copilul la activitati, fa-ti hobby-uri, prieteni, decoreaza-ti casa. Daca si dupa toate astea-ti este mult prea dor, intoarce-te de tot, iti va fi mai bine.
Sarbatori fericite!
Les psychiatres, c'est très efficace. Moi, avant, je pissais au lit, j'avais honte. Je suis allé voir un psychiatre, je suis guéri. Maintenant, je pisse au lit, mais j'en suis fier.
Daca lucram in alta tara nu inseamna ca am si emigrat. Eu cel putin nu ma consider emigrant. Sau nu ma voi putea considera niciodata decat romanca, nu mi se pare corect sa am alta cetatenie, una e sa locuiesti intr-o tara si alta sa fii nativ, sa cresti acolo, sa cunosti traditiile. Faptul ca locuiesti in alta tara un numar de ani iti da dreptul la cetatenie uneori dar oare chiar devii cetatean in cativa ani, sa fim seriosi.
Da mi-e dor de tara mea, aproape zilnic, mi-e dor sa aud vorbindu-se romaneste pe strada, mi-ar place sa imi vad familia/prietenii mai des. Si nu ma vad petrecand un Craciun aici, prefer in tara.
Otilia, sotul Vlad si gogosica Ana Maria (18 Decembrie 2004)
Pozele noastre si www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Filmulete Ana
gabrielaghe spune:
Da, mie , sau noua ne este dor de tara, si chiar daca am devenit cetateni ai altei tari, totusi sintem romani, asa simt eu, prima limba pe care o vb. este romaneste si ma mindresc cu asta.Nu am mai fost in tara d eaproape 4 ani, vom merge la anul , si abia asteptam, ne este dor d etot, de parinti, bunici, de locutile copilarie.Este adevarat ca ete mare diferenta dintre unde stam acum si unde am stat, dar acolo ne sint radacinile, si eu cred, parerea mea asa cum americanii sint f. patrioti si vb. de bine d etara lor, cel putin aici unde stam cam asa este si noi am trebui sa fim mindrii ca sintem romani.Nu mi s epare normal s aascunzi ca esti roman, eu chiar ma bucur s avb. de locul d eunde am venit, decit s ama ascund si s anu scot un cuvint in romaneste.Abia asteptam s avenim in tara la anul, dejaam inceput planificarile, chiar daca s ecrede ca este prea devreme , si pe copii ii fac sa doreasca aceasta vacanta mai ales ca mergem destul de rar.
o ZI BUNA
GABRIELA
lorelaim spune:
Da - si mie imi e TARE DOR DE CASA! De CANADA! (acum sunt "exilata" la Polul Nord :-(... in Suedia...) Mi-e dor de superbul rosu aprins al frunzelor de artzar toamna, mi-e dor de "l'ete indienne", mi-e dor de o carte faina rasfoita la Chapers-Indigo band o ciocolata calda, mi-e dor de mirosul de croissant proaspat de la Premiere Moisson, mi-e dor de luminile care impodobesc copacii in prag de sarbatori, de globurile stralucitoare, mi-e dor de lb fr si engl, de veveritze obraznice, mi-e dor de Oratoir St-Joseph si o slujba (cu orga, cu cor) in lb fr, mi-e dor sa ma duc la micutza biserica Marie de Cotes-des-Neiges si sa ma rog Sf Anton, mi-e dor de Jardin Botanique, de Mont Royal, de cinematograful Colossum, de piatza Jean-Talon, de Carfour Laval... Mi-e dor de Montreal! Vreau acasa sa-mi vad prietenii dragi si sa colind prin locurile pe unde alta data ma plimbam cu iubitul meu (care acum imi este sotz :-))...
Lorelai
Albume foto
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
virgi spune:
Daca ar fi sa-mi doresc acum ceva, ar fi sa pot vedea din nou zapada, sa-i pot da ocazia copilului meu sa se joace in zapada. Dar asta nu-i un motiv sa-mi fie dor de Romania.
Nu pot sa spun ca-mi place tara unde traiesc acum, abia astept sa vina ziua sa ne putem muta intr-o alta tara, oriunde dar nu Romania unde am trait 30 de ani si cred eu ca au fost suficienti.
Nu mi-am ascuns niciodata originea, ca n-am cum sa fac asta, chiar daca uneori intalnesc oameni care vorbesc urat despre experinta lor in Romania si nu ezita sa-mi spuna de fiecare data asta. Chiar de curand am cunoscut un domn care a muncit 5 ani in romania si mi-a spus in limba romana.."Ohhh, Romania! romanu' nu munca". " Romanu' sta pe chat in timpul programului, trimite mail-uri personale, da vina pe colegul care nu si-a facut treaba, astepta sa treaca cele 8 ore si fuge repede acasa". Nu l-am contrazis, ca n-am avut argumente, nu stiu ce probleme a intampinat el in romania, dar stiu ca exista un adevar in tot ce mi-a spus, daca e sa compar cu stilul lor de munca.
De sarbatori am avut de ales ( sa venim in tara sau sa alegem o alta destinatie). Infara de faptul ca i-am intristat pe bunici, care-si doreau din tot sufeltul sa-si revada nepoata, nu avem niciun alt regret ca am ales sa petrecem sarabatorile intr-o alta tara. Daca ne-ar fi fost dor, probabil ca am fi venit acasa, dar????
lai spune:
Cand am plecat prima data singura mi-a fost groaznic de dor.
Anii au trecut, s-au schimbat multe, nu mai e ca atunci.
Mi-e dor de bucuriile inocente ale copilariei si de nebuniile adolescentei petrecute in Romania, dar pot sa ma intorc eu cat vreau in Romania, ca vremurile astea n-am unde sa le mai gasesc.
In primii ani abia asteptam sa merg in Romania in vacante, era trai nineaca, prietenii mei studenti, bateam cafenelele si stateam la povesti zi de vara pana-n seara. In ultimii ani n-a mai fost asa, de-acum au si ei servici, sunt ocupati.. Ultima data cand am fost in Romania am si stat destul de putin si am fost tot intr-o alergatura, am avut o gramada de treburi de rezolvat si nici prea multe cafele nu s-au 'intamplat', sa compenseze, a fost cam stresant.
Parintii mai vin incoace; mi-as dori insa sa-mi pot vedea mai des bunicile si alte rude apropiate care nu pot veni aici.
In rest, imi mai e dor din cand in cand de diverse 'case', dar nu neaparat de 'casa' din Romania.
Lai
Ramona J spune:
quote:
Originally posted by lai
Mi-e dor de bucuriile inocente ale copilariei si de nebuniile adolescentei petrecute in Romania, dar pot sa ma intorc eu cat vreau in Romania, ca vremurile astea n-am unde sa le mai gasesc.
Exact asa am gindit si eu! Mi-e dor de copilaria mea din Romania. Asta e dusa, n-o mai pot gasi.
Daca nu as avea familie acolo probabil ca as merge foarte rar.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
elena.moise spune:
Desi sunt sosita aici de numai de 7 luni impreuna cu sotul si cei doi copii ai nostrii, nu pot spune ca-mi este dor de Ro, ci de ceea ce am lasat acolo : parinti, bunici, frati, cumnati, nepoti.Si eu imi aduc cu mare drag aminte de nebuniile copilariei, de genunchii zdreliti in caldaramul prafuit al strazii, de drumetiile prin Bucegi sau concediile petrecute cu parintii la mare, de agitatia si freamatul de dinaintea sarbatorilor de Pasti sau Craciun, de mirosul cozonacilor si sarmalelor aburinde, de emotiile sesiunilor si petrecerile de dupa .....dar toate astea tin de domeniul trecutului, nimeni nu mi le poate fura sau sterge, sunt numai ale mele. Si nu vreau ca dupa 15-20 de ani, cand voi privi retrospectiv asupra a ceea ce am facut, sa rezulte doar o casa, o sanatate subrezita de stresul cotidian, o viata dedicata in totalitate muncii si numai muncii. Vreau ceva mult mai bun atat pentru copii mei dar si ptr mine, altceva decat ceea ce-mi poate oferi actuala societatea romaneasca. Roman n-am nascut si roman voi fi indiferent de cararile vietii pe care voi umbla, limba materna va fi intotdeauna cea mai frumoasa. Si asta-i strainatatea : te ademeneste si te cuprinde in mrejele ei, iti ofera totul la un nivel calitativ superior fata de ce ai avut/trait dar te te lipseste de acel ceva care-i numai al tau parinti, prietenii copilariei si adolescentei, .....
Daniela-Elena si cei 2 nazdravani Andrei si Costin
anky spune:
Eu sint de ceva ani buni plecata din tara,imi este dor mereu de ai mei si prieteni insa am noroc ca vorbim zilnic pe Skype,ai mei vin des incoace iar eu cind am liber tusti in masina si la drum cu mine,doar cunosc drumul cu ochii inchisi pina acasa.In plus prind multe programe romanesti,sint la curent cu ce se intimpla in tara,deci e ca si cum as fi acasa.
P.S: Tre sa recunosc ca prieteni ca acasa nu mai gasesc nicaieri 
Anca,Bianca 02.02.03 si Cris 12.05.05 
"Happyness is the key to your heart"
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Otiliav
Daca lucram in alta tara nu inseamna ca am si emigrat. Eu cel putin nu ma consider emigrant. Sau nu ma voi putea considera niciodata decat romanca, nu mi se pare corect sa am alta cetatenie, una e sa locuiesti intr-o tara si alta sa fii nativ, sa cresti acolo, sa cunosti traditiile. Faptul ca locuiesti in alta tara un numar de ani iti da dreptul la cetatenie uneori dar oare chiar devii cetatean in cativa ani, sa fim seriosi.
Da mi-e dor de tara mea, aproape zilnic, mi-e dor sa aud vorbindu-se romaneste pe strada, mi-ar place sa imi vad familia/prietenii mai des. Si nu ma vad petrecand un Craciun aici, prefer in tara.
Otilia, sotul Vlad si gogosica Ana Maria (18 Decembrie 2004)
Pozele noastre si www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Filmulete Ana
uite, mie mi s-a parut foarte corect sa devin cetateana a tarii asteia, si recunosc ca m-a emotionat si adus la lacrimi festivitatea de primire a cetateniei; si ma consider cetatean al Canadei: aici platesc impozite, aici eu, neica'nimeni am trimis o scrisoare unui deputat federal care in termeni civilizati mi-a raspuns si explicat ce solutii exista problemei mele, si care sunt demersurile de facut; fiul meu creste si invata in una din limbile oficiale a acestei tari, istoria, geografia, cutumele canadiene, intre prieteni canadieni; citesc presa canadiana, ascult stirile, am citit istorie si geografie cit sa-mi fac o idee de ansamblu despre cine este si ce vrea tzara asta, si nu mai am senzatia ca nu-s acasa cind se vorbeste franceza in jurul meu;
mi-e foarte dor de familia si de prietenii mei din Romania, mi-as dori sa-mi pot petrece in fiecare an o vacanta de cel putin trei saptamini acolo, dar cam atit! aici e acasa, cum scrie Loreleim
http://www.floriinro.ro/
Loue à bon prix cet espace de signature, merci de me contacter en MP.
adriuta spune:
Declaratie ...,
Draga mea, mi-e dor de ce-am trait impreuna, de anii copilariei ehee...daca iti mai aduci tu aminte... de sanius, dumbrava, rau si dealurile pline de pomi in roada. Mi-e dor de adolescenta, de vacantele la mare, la munte. De anii frumosi de studentie? Ce frumoase eram amandoua, si ne desfatam sub soarele de primavara bucurandu-ne de mirosul trandafirilor din parc. Dar n-ai putut sa-mi dai mai mult, bogata esti, saraca te-au facut veacurile si oamenii. Si intr-o zi mi-ai spus:
Pleaca fata mea, eu o sa raman mereu aici si o sa te astept cu drag mereu.
Si mama...si tata...si buna si bunu...si prietenii , si viata mea?!
O sa ii veghez si o sa am grija de ei, tu mergi sanatoasa draga fata, ma doare sufletul ca te indemn spre departari dar nu pot sa fac mai mult.
Si-am plecat, si-au curs lacrimi siroaie atunci cand blesemata aia de masina cu aripi s-a dezlipit de tine. Si cu fiecare cipa eram mai departe de tine...de mama... de tata...de buna.. de bunu...
Au trecut anii, nu te-am uitat , am carti, poze si le arat tuturor. Cat de frumoasa esti, cat de perfecta ...buna. Si le spun tuturor cat esti de frumoasa .
Sufar cand vad ca altii rupti din "carnea" ta te fac nefericita, batjocorita. Stiu ca si tu suferi sa ne vezi pe toti suferind prin departari.
Am acum jumatatea mea, care ma intelege, ma iubeste si asemenea mie ii este dor de tine. La fel i-ai spus si lui o data: Mergi baiatul meu si sa ai viata frumoasa. Si amandoi te-am ascultat si inteles. E greu aici, si ne este dor de tine, de mama, de tata, de buna, de bunu... Ne intalnim cu totii foarte rar. Si stiu ca-ti creste inima de bucurie cand ne vezi si te doare sufletul in acelasi timp. Noi te-am iertat si te-am inteles.
In scurt timp o sa avem un suflet mic, offf si unde-s raurile, dumbravile, marea, muntele,saniusul, viata de o data sa se bucure si el de ea.... N-o sa cunoasca bucuriile pe care le-am impatit noi doua. Si nici pacea.... si nici viata de odinioara. Traiesc cu speranta ca o sa te poarte in suflet prin mine, povesti, amintiri si poate cateva saptamani pe an. Abia astept sa ne intalnim toti din nou. Sa-mi tremure picioarele cand te ating din nou... dupa ani. Si-ti spun din nou:
Te iubesc si mi-e dor...de tot.
Romanie ...draga mea.
http://tickers.baby-gaga.com/p/dev061pf_.png[/image][/link]
26+ cu 
ADRIAN