Dorul de casa
Dorul de casa | Autor: AVoogt
Imi este dor de casa, de parinti mei , bunici pe care nu i-am mai vazut din ianuarie, de prieteni ,de pisica mea,chiar si de aglomeratia din hupermargheturi de absolut tot ce inseamna Romania 
. Mai este o luna si plecam 
, abia astept. Stau si ma gandesc oare cum va reactiona bebita noastra cand va vedea familia din partea lu'mami.
Fetelor, cele care sunteti departe de tara , voi sunteti la fel ca mine sau faptul ca vine timpul sa plecam devin eu atat de nerabdatoare
AliVoogt
Raspunsuri
mariamunteanu spune:
Am fost si eu asa nostalgica pana cand am avut copiii. De atunci, nu mai sunt asa. Chiar am programat vizita in tara pt. martie ca sa evitam aglomeratia din preajma Craciunului in Romania. Numai cand ma gandesc la nebunia din magazine si de pe sosele, imi piere tot cheful. Poate si pt. ca am familia imprastiate prin 3 orase, gandul la vizita in tara cu copiii de 3 ani si cu tot calabalacul, mi se pare un mare efort.
Maria
alitzu79 spune:
Mie nu mi-e dor de Romania ca tara ci de ce am lasat acolo...cum ai spus si tu, de parinti, de frati, de prieteni, de bunici, de duminicile petrecute in jurul mesei cu toata familia... (ne placea sa ne intalnim cu totii, frati, cumnati duminica la mama la masa). Aici suntem numai noi 3 (eu, sotul si copilul). Prieteni e greu sa-ti faci printre straini...
mariamunteanu spune:
Eu ma bucur mult ca vine mama la noi de Craciun, abia astept. Noi nu suntem o familie mare, asa ca nu sunt obisnuita cu mese mari in jurul caruia sa se stranga marea familie. Eram mereu doar cu parintii si bunicii, iar bunicii au murit (de ei mi-e cel mai dor).
Ma simt atat de bine cu sotul si copiii mei, incat as putea sa fiu oriunde cu ei fara sa ma simt singura.
magh spune:
Noi nu am mai fost de 4 ani in tara.
Drept sa spun, gandul ca la anul va trebui sa mergem, fiindca bunicii de pe tata nu l-au vazut inca pe bebe, nu ma face sa sar in sus de bucurie...
mariamunteanu spune:
quote:
Originally posted by magh
Noi nu am mai fost de 4 ani in tara.
Drept sa spun, gandul ca la anul va trebui sa mergem, fiindca bunicii de pe tata nu l-au vazut inca pe bebe, nu ma face sa sar in sus de bucurie...
Credeam ca sunt eu "defecta", dar vad ca nu sunt singura. Cat de mic e bebele tau, Magh ?
miereamara spune:
In primele doua saptamani dupa plecare plangeam cu lacrimi de crocodil, de cate ori ascultam melodia lui Gil Dobrica "Hai acasa" 
. Nu cunosteam nici un roman aici. Dupa o luna, i-am cunoscut pe toti, mai bine de 70 de persoane. Chiar vorbeam cu prietenul meu (tot roman), ii spuneam ca uneori nici nu am senzatia ca am plecat, parca sunt intr-o Romanie la scara mai mica, petreceri cu muzica si filme romanesti o data la doua saptamani:)) magazin cu produse romanesti (vinuri, zacusca, toba, branza, etc).
Mi-e dor de parinti foarte tare, dar am sa ii vad in mai putin de o luna, caci plec in Romania (oricum cu mama vorbesc si ne vedem aproape in fiecare zi pe messenger, cred ca mai des ca atunci cand stateam in Bucuresti). Mai am doua prietene si colegii de servici de care mi-e dor, in rest.....
Mi-ar fi placut sa am mai mult timp sa dau o tura pe la munte, imi lipseste zapada, e unul din putinele lucruri care imi lipsesc din Ro.
Probabil ca o sa ma apuce nostalgia, cand o sa vad locurile familiare, cartierul in care am locuit inainte de a pleca....Noi ne-am tot mutat si nu prea simt ca as avea radacini undeva, nici nu pot sa numesc casa parintilor mei, casa parinteasca, pt ca s-au mutat acolo acum 10 ani, cand eu m-am mutat in Bucuresti.
“Vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.”
Martin Luther King Jr.
www.eklipsse.net/gallery/main.php" target="_blank">Fine Art Photography
www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Photo Album
magh spune:
quote:
Originally posted by mariamunteanu
Credeam ca sunt eu "defecta", dar vad ca nu sunt singura. Cat de mic e bebele tau, Magh ?
1 an si 7 luni
Apropo, o intrebare: spuneai mai sus ca vine mama ta de Craciun. Ii faci asigurare? Daca da, de care? Sunt intr-o dilema. Si mie imi vine mama pentru o perioada mai lunga, si e absolut necesara o asigurare (ea fiind si mai in varsta si bolnava). Cea la o banca e prea "subtire", prin casa de asigurari dureaza 6 luni pana devine activa.
mariamunteanu spune:
quote:
Originally posted by maghquote:
Originally posted by mariamunteanu
Credeam ca sunt eu "defecta", dar vad ca nu sunt singura. Cat de mic e bebele tau, Magh ?
Lukas-9 mai 2006
Apropo, o intrebare: spune-ai mai sus ca vine mama ta de Craciun. Ii faci asigurare? Daca da, de care? Sunt intr-o dilema. Si mie imi vine mama pentru o perioada mai lunga, si e absolut necesara o asigurare (ea fiind si mai in varsta si bolnava). Cea la o banca e prea "subtire", prin casa de asigurari dureaza 6 luni pana devine activa.
Tot taur, sa-ti traiasca ! Ai mei sunt de aprilie 2005.
Eu i-am facut asigurare la o societate de asigurari din Romania, tu vrei s-o asiguri in Austria ?
maru spune:
mi-e dor de cei lasati acasa
nu mi-e dor de cotidianul romanesc
sotul rade si spune ca daca am merge in ro acum sigur:
1. ma manaca cainii comunitari
2. ma calca o masina, chiar si pe trecerea de pietoni
3. imi fura poseta sau mai stiu eu ce, stit voi cine, la cat de relaxata sunt
mi-e dor de covrigii romanesti
Doamne'ajuta!
POZE
Ira spune:
Mie nu mi-e dor, cand am plecat am pus Romania intr-un sertar al mintii mele care apartine trecutului si am continuat. Am emigrat pt. o viata mai buna si nu pt. a regreta sau a-mi baga singura bete in roate.
E ca si cand as divorta si dupa aia as boci dupa ex-sotz. Ce-as rezolva ? Toate sentimentele astea sunt dirijate si la nivel cognitiv si la un moment dat trebuie sa fim maturi si responsabili de alegerile facute. Fa-ti un plan de viata, gaseste un job, citeste o carte, du copilul la activitati, fa-ti hobby-uri, prieteni, decoreaza-ti casa. Daca si dupa toate astea-ti este mult prea dor, intoarce-te de tot, iti va fi mai bine.
Sarbatori fericite!
Les psychiatres, c'est très efficace. Moi, avant, je pissais au lit, j'avais honte. Je suis allé voir un psychiatre, je suis guéri. Maintenant, je pisse au lit, mais j'en suis fier.