Cand nu mai merge...deloc :(

mariamunteanu spune:

Deci el face cam ce face o bona part-time, in rest mai mult de incurca.

Nu sunt de acord cu implicare soacrei cand exista probleme intre soti. pana la urma tot pe copilul ei il va proteja.

Maria

camelia_daniela spune:

Si eu sunt de acord cu Maria! Parintii, oricare dintre cei doi, inevitabil vor fi de partea copilului lor ... sunt rarisime cazurile cand nu se intampla asa!

Cum spuneam si eu trec tot cam prin aceeas problema, si cuu soacra mea discut doar generalitati, ne vedem din ana in paste, nu vin pe la noi, nu sta cu copilul ... cum as putea sa apelez la ea sa ma ajute sa-mi rezolv problemele cu fi-su!
Aavand in vedere viata pe care a dis-o ea cu barbata-su, mai mult ca sigur ar zice ca eu sunt nebuna ca vreau mai mult de la al meu!

Mi-a zis sotul de dimineatza ca ar trebui sa ma multumesc cu faptul ca se poarta frumos cu mine!



Cami & Alexandra Daria (02.01.2006)

Dariuca creste si iar ... creste!

Cautam binele fara a-l gasi vreodata, in schimb gasim raul fara sa-l cautam! - Democrit

ruxij spune:

Eu as vrea sa dai mai multe amanunte despre cum anume e relatia voastra, de ce se plange el, vine acasa si incepe sa faca scandal sau cum se intampla neintelegerile astea.

Din ce am citit pana acum, eu as zice sa il lasi in pace o vreme. Detaseaza-te sufleteste, renunta la orice asteptare din partea lui, nu ii cere ajutorul in nimic (doar cel care ti-l da de buna voie), considera ca deja sunteti separati si doar sunteti colegi de apartament. Foloseste ce iti da el, adica grija fata de copil si probabil banii pe care ii aduce acasa. In rest nu ii cere sa faca nimic, nu ii cere sa iti dea atentie, tu sa mergi peste tot singura cu copilul, acasa vrea sa discute, bine,nu vrea, bine. S-ar putea ca in timp, 6 luni, 1 an, sa se imbunatateasca situatia. Daca nu, mai vezi atunci.

annablue spune:

quote:

---

Originally posted by mariamunteanu

Deci el face cam ce face o bona part-time, in rest mai mult de incurca.

---

Da, egzact ...
Si tot timpul se plange ca el face atatea, ca eu nu ma implic...
Ca el plateste toate facturile...ca numai el duce copilul... in conditiile in care numai el are masina si mi se pare normal sa nu il duc prin frig pe Adi numai ca sa stea domnu' cu c... in masina.
E drept ca o data pe luna mergem la Cora impreuna sa facem cumparaturi...dar de atatea ori eu ma duc si fac cumparaturi mai mici din piata...si car cu carca...
Si pana sa aiba nenea masina de la firma...eu stateam cu Adi si cand el dormea eu caram 7-8 kg pe tramvai din Carrefour Orhideea pana se trezea copilul...etc
Si faptul ca tot timpul el vrea sa fie lasat in pace...
Hai ca iar m-am enervat...
Oricum, la mine problema se pune ca ai mei nu sunt deloc de ajutor. Maica-mea mi-a zis acum mult timp ca "sa nu vin la ea sa-i spun ca divortez si ca raman singura cu copilul" ca ea nu e interesata...
Iar implicarea lor in viata lui Adi e mai putin decat sporadica (adica o data max. de doua ori pe luna sa il ducem la ei acasa sa-l vada, ca le e dor de el...).


Ana

Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

ingridnen spune:

Subscriu la ce a spus ruxij mai inainte. Detaseaza-te, nu-i cere ajutorul, ce mai, ramane doar sa coabitati, fara sa te implici sufleteste. Drept sa spun, si la noi in momentul de fata e o perioada din asta, toate sant pe "capul" meu. El doar iese in weekend cate o ora si jumatate cu copilul afara. Dupa cum vezi, santem mai multe in situatia asta

Ingrid si Cristi 4 ani si 8 luni

MissParker spune:

Ana, eu cred ca mai intai trebuie sa constientizezi 100% ca pe el nu vei reusi sa-l schimbi niciodata. Ba dimpotriva, agresiunea lui, pe care pana acum poate si-a tinut-o cat de cat in frau, va izbucni si mai des si mai puternic de fiecare data. Oamenii care isi neaga conflictele interioare nerezolvate isi gasesc mereu ventile (surogate) in acte de violenta, iar aceste acte de violenta sunt cel mai adesea indreptate asupra celor dragi, acestia fiind la indemana.

E bine ca tu mergi la psiholog, acolo inveti printre altele cum sa traiesti constient si nu ca un zombie teleghidat. Ei, din pacate se pare ca la sotul tau ego-ul domneste peste toate si el este prins intr-un cerc vicios in care incearca sa-si demonstreze ca nu are probleme si ca tot el e "seful", in timp ce pumnii tinuti pana acum in buzunare i se incordeaza tot mai mult si risca sa-si piarda complet controlul (fiindca agresiunea latenta si conflictele subconstientului cer rezolvare, ori el nu stie sa le rezolve altfel decat prin izbucniri nervoase, urlete sau "bagat mana in gat" - adica violenta!!).

La psiholog presupun ca te-ai familiarizat deja cu termeni gen "regresie", "proiectie" si "transfer". Ei bine, imagineaza-ti ca sotul tau are foarte multe conflicte vechi nerezolvate si nu vede adevarata sursa a problemelor (aflata in copilaria lui). Atunci cand agresiunea izbucneste, el il transfera de pilda inconstient pe tatal lui asupra ta si gata, automat tu esti "dusmanul", el nerealizand ca de fapt problema lui e o problema veche, ca furia lui e o furie veche.

Din pacate, asemenea conflicte nu se rezolva cu constientul (rugaciuni, hotarari lucide, rugaminti ale altora etc.), ci se rezolva numai in terapie, scotand la suprafata si constientizand adevaratele conflicte, fiindca tu acum nu esti decat un tap ispasitor care plateste oalele sparte de altcineva in copilaria lui. Psihologul tau ce zice?

Daca vrei, da-mi un PM cu o adresa de mail la care iti pot trimite ceva materiale de lectura care te-ar putea ajuta sa vezi mai clar situatia in care te afli.

Si nu uita: pe el nu-l poti schimba. Te poti schimba doar tu. Tu decizi care iti sunt prioritatile. Sper ca aceste prioritati sunt: tu si copilul.

Multa putere de introspectie si mult curaj iti doresc!

Felicia 6+

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

andrath spune:

Nu stiu ce sfat sa-ti dau...insa iti pot povesti cate ceva din partea cealalta, fiindca eu am genul de comportament asemanator cu al sotului tau, din nefericire. Provin din acelasi gen de familie si am momente de furie extrema.
Din fericire nu am avut decat doua episoade in 6 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu, dar m-au speriat si pe mine la fel ca pe el.
Prima data, am spart un set intreg de farfurii (24 buc)fiindca insista sa-l pun intr-un loc si eu vroiam in alta parte. Am trantit cutia de pamant si efectiv am inceput sa sar cu picioarele pe ea. Mi-am revenit imediat, dar raul fusese facut si sotul meu se uita uluit la mine. N-am putut sa explic de ce facusem asa.Pur si simplu asa am simtit.
A doua oara, am aruncat dupa el cu un cartof cat un pumn si, slava domnului, ca am nimerit in tocul usii. Atunci s-a speriat. Si eu.

De fiecare data, simteam schimbul de replici dintre noi ca o pila care se freaca de mine. Si gesturile mele erau menite sa opreasca asta.

Si eu am momente cand refuz sa vorbesc, fiindca mi se pare inutil. Tot ce era de spus s-a spus. Ce sa mai discutam?

Daca ar fi dupa unele pareri, sotul meu ar trebui sa divorteze fiindca sunt o persoana violenta. Ei bine, nu sunt. am doar o problema de anger management.

Probabil asa este si sotul tau. Din proprie experienta, iti spun ca s-ar putea sa nu raspunda bine la ultimatumuri. Nici eu nu o fac. Mi se pare ca cineva imi impune cu forta, ceea ce nu accept. Altfel trebuie sa te reapropii de el.

Iti doresc inteleciune si inspiratie ca sa poti depasi momentul!

Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005)
www.flickr.com/photos/andrath/1202034620/" target="_blank">Stefan

anamaria spune:

eu sunt incapatzanata si o tin p-a mea: cred ca in situatia data, eu as discuta cu ea, mama lui, soacra-mea!
sigur, daca problemele ar fi de alta natura, nu m-as duce la ea.
dar pt faptul ca sunt decisa sa ma despart de fiu-sau (ioptetic) din cauza ca el se incapataneaza sa fie mojic si violent (din fericire, doar verbal sau, macar, fara sa te fi nimerit vreodata) si refuza sistematic orice incercare de a iesi din impas (ma refer aici, din nou, la psiholog), eu as vorbi cu mama-sa.

va tine sau nu partea lui, nu stiu!
dar aici e vorba de o famile cu un copil, copil care e al meu si al fiului ei, nepotul sau. nu e vorba cine tine partea cui...

nu ma gandeam ca ea sa ii ceara LUI sa renunte la pretentii/ obiceiuri samd, doar sa il convinga ca probabil are nevoie de un psiholog!
si ca ar trebui sa incerce sa mearga de cateva ori, asa cum mergi si tu, pt ca altfel va ramane un tata singur... fara copil, din pacate!

nu e nici o rusine sa ceri ajutor de la un psiholog, dar din pacate e cumplit de greu sa recunosti ca ai nevoie de ajutorul respectiv!!!

tu faci ceva, ai inteles ca ai nevoie de ajutor in 'lupta' asta...
e ultimul ceas, daca nu cumva ultimele minute, cand poate sa inteleaga si el, si sa incerce...
_
ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme:

Nascut pe 4 iulie (2000)
si
Vineri, 13 (iunie, 2003)

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
Pesimistul vede intr-un tunel intunericul;
Optimistul vede lumina de la capatul lui;
Realistul vede luminile trenului care vine;
Mecanicul de locomotiva vede trei idioti pe sine, gata sa-i calce trenul...

anamaria spune:

quote:

---

Originally posted by mariamunteanu

Deci el face cam ce face o bona part-time, in rest mai mult de incurca.

Maria

---

daca asta e adevarat... e trist ! dar, la fel de bine, daca poti spune ca doar la atat se rezuma implicarea lui in casnicia voastra, cred ca iti va fi destul de usor sa iei hotararea aia spre care eu nu te pot indrepta. (glumesc, dar ceea ce spun e adevarat)

in aceasta ipoteza, gandeste-te ca in momentul in care o bona incepe sa te deranjeze din varii motive, ii faci simplu si frumos bagajul!
si cauti alta...

_
ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme:

Nascut pe 4 iulie (2000)
si
Vineri, 13 (iunie, 2003)

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
Pesimistul vede intr-un tunel intunericul;
Optimistul vede lumina de la capatul lui;
Realistul vede luminile trenului care vine;
Mecanicul de locomotiva vede trei idioti pe sine, gata sa-i calce trenul...

annablue spune:

Ruxij,Ingridnen,

Eu am decis deja asta dupa ultima "experienta" de care v-am povestit.
I-am explicat foarte clar ca eu nu ma mai implic, ca pentru mine nu mai functioneaza sistemul asta...la care el mi-a raspuns senin "pai relatia noastra nu mai merge de vreo 3-4 ani"...
Am crezut ca nu aud bine...
Si acum suntem detasati...dar inca dormim in acelasi pat (mai mult pentru discutiile ce le-ar provoca faptul ca as dormi singura in mintea lui Adi).
Atmosfera in casa e rece...dar coexistam...
Nu i-am mai reprosat ca sta numai la calc cu jocul ala idiot pe care il joaca cu colegii...nu ii mai cer sa stam impreuna, sa discutam despre ce s-a intamplat peste zi pentru fiecare.
Ceea ce ma enerveaza pe mine este ca EL, desi frustrat si suparat, ii convine cumva aceasta situatie.
Eu in continuare spal rufe (la masina) pentru amandoi, spal farfuriile din chiuveta pentru toti, cumparaturi facem impreuna (alea majore) si pentru toti fac eu din cand in cand, ordine in casa fac tot asa (inclusiv hainele lui si alte lucruri care inseamna dezordine), daca fac de mancare il pun si pe el in calcul...
Deci practic pt el e ok...
Noroc ca am o doamna care face curat o data pe sapt si aici nu ma mai chinui singura.
Iar banii inca ii punem la comun, evident ca nu-s de ajuns si de aici iar discutii interminabile...
Atmosfera la noi e ok pana apar subiecte ce trebuie "moderate" din partea mea sau a lui...
Atunci cand eu sustin ca TREBUIE facut ceva si el nu e de acord/nu vrea, sau cand el face ceva total aiurea si nu pot sa-l las (mai ales cand e vorba de Adi)...
De exemplu, ieri mi-a zis ca urineaza cu sange...l-am convins sa mearga la doctor si azi-dimineata l-am instruit/ajutat sa ducem o proba de urina.
Am plecat impreuna spre doctor (unde tot eu i-am facut programarea) - el l-a dus pe Adi la gradi si eu m-am intalnit cu el intr-un punct comun in zona blocului... Pana aici totul ok.
Pe drum, i-am zis ca maine sunt invitata de colegi undeva ca e ziua de numa doi dintre ei. A sarit in sus ca si el are de mers...i-am zis ca voi vorbi cu ai mei sa gasim o cale sa-l ducem pe Adi la ei...NU si nu...ca nu mai merge el...ca sa ma duc doar eu.
Cand i-am zis sa nu se "sacrifice" ca putem rezolva,mi-a raspusn ca nu vrea si sa-l las in pace.
Cand i-am replicat ca nu putem sa ne purtam asa unul cu altul mi-a replicat ca "sa ma decid cand ma dau jos, ca el ma da jos din masina, ca el nu mai merge nicaieri"...
Asa ca mi-am luat catrafusele si m-am dat jos in frig la mama-naibii fata de orice punct din care as putea sa ajung la serviciu si m-am chinuit sa ajung cat mai repede, cao ricum intarziasem ...

Ana



Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."