Cand nu mai merge...deloc :(

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

mariamunteanu spune:

Andrath, 2 episoade in 6 ani nu se compara cu n episoade pe zi. Problema nu e numai violenta lui, ci si intreaga lui atitudine.

Am avut exemple de violenta in familie, crezi ca au disparut cu timpul ? Nu, dimpotriva s-au intetit si au degenerat. Cei care nu se pot controla se obisnuiesc asa si considera ca toti cei din jur sunt obligati sa-i suporte pt ca ei au mereu motive intemeiate. Nici sa n-aud !

Avem o familie de amici in care el a inceput cu o vorba-doua spuse la nervi si a ajuns sa-si bata copilul pt. ca pe sotie nu-si permite. Cu impulsurile violente nu-i de glumit.

Si revenind la ce ai povestit despre tine, cred ca e loc de mai bine, adica incearca sa te corectezi cumva. M-as speria si supara infiorator daca sotul meu ar arunca dupa mine cu un cartof sau ar sparge farfuriile in picioare. Mi-ar fi frica de el si as considera ca are o problema cu "pisicul", sincer iti spun.

Maria

ruxij spune:

Eu nu m-as fi dat jos din masina sa merg prin frig. Dar vezi, tu "i-am spus ca eu nu ma mai implic" si "i-am spus sa nu ne purtam asa". Eu zic sa nu ii mai "spui" nimic. Interpreteaza ca pe o cicaleala si il faci sa se simta vinovat (poate chiar este, dar nu ajuta la nimic sa i-o spui). In loc sa ii spui ca nu te mai implici, il lauzi de cate ori face ceva bine, cat de mic, si nu il critici cand face rau. Cum a spus Miss parker, pe el nu il poti schimba, pe tine insa da. Nu are importanta cine e de vina in cazul asta, da, stii ca el e de vina ca el face aia si aialalta, dar tu fii mai desteapta decat el. Din punctul meu de vedere, aceasta casnicie poate fi salvata si nu are sens sa divortati. Renunta la orice critici si reprosuri, chiar si voalate, fa-l sa creada ca e bun, ca e adecvat si cred ca sunt sanse ca el chiar sa devina mai bun. Perfect nu.

annablue spune:

Cu psihologul am incercat de un milion de ori...la inceput cu frumosul...apoi cu cearta...apoi cu impunere...santaj...chiar si ultimatum.
Anu ltrecut pe vremea asta i-am zis ca daca pana la sfarsitul anului nu se schimba, eu inchei totul si merg mai departe.
Nicicum nu am putut sa il conving macar sa vina cu mine la psihologul la care mergeam eu... Mi-a zis ca ca el "nici mort nu se duce la un strain sa-i povesteasca"...
Nu mai stiu ce a schimbat in comportament anul trecut, dar ceva se imbunatatise...ca am renuntat la ultimatum.
Ii spusesem ca daca nu merge la psiholog - cu sau fara mine - eu plec. El a reactionat exact pe dos la ultimatum, adica nici prin gand nu i-a trecut sa mearga, ba chiar m-a pedepsit prin atitudine pentru ca mi-am permis sa-i cer asta...
Si n-am plecat...dar acum ma vad in aceeasi situatie si stiu ca nu se va schimba nimic.
Da, cu ajutorul psihologului am invatat ca pe el nu-l voi schimba si ca daca el nu vrea sa se schimbe nu o voi putea face eu.
Dar mi-e groaza de ceea ce s-ar putea intampla cand voi face pasul...pentru ca il vad atat de "negru" incat sa-mi faca oricate greutati ca sa ma pedepseasca, sa se razbune...
Il cred si il vad in stare de orice miselii ca sa ma chinuie.
Mi-a zis odata, cand ne certam si i-am zis ca nu mai inghit, ca "sa ma vada el pe mine cine o sa-mi dea copilul, in conditiile in care am o problema grava de sanatate" si ca "pot fi sigura ca el o sa lupte pt Adi"...
Asa ca... Mi-e frica...
Nici nu am la cine sa apelez ca si suport (suna naspa, dar ma refer la acel suport "real", cineva la care sa merg sa ii plang in brate, care sa poata veni la mine acasa noaptea la doua daca e nevoie, cineva care sa poata sa ma asculte si sa ma imbarbateze, sau care sa ma ajute in alte moduri, cand am mare nevoie sa ma "impart" intre serviciu si copil)....

Ana

Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

filofteia spune:

Nu stiu Annablue, dar parca prea bati in retragere la orice. Chiar si la faza cu datul jos din masina. I-ai facut pe plac, in loc sa-l rogi sa te duca pana la un mijloc de transport in comun, daca nu chiar la serviciu.
Faptul ca tu te duceai sa faci cumparaturile in timp ce dormea copilul...
Este si vina ta pe undeva. Acum tu ai obosit si doresti sa faca el ceea ce tu l-ai invatat sa nu faca.
Nu poti sa-i ceri asta asa dintr-o data, ci cu tact si pe parcurs.
O alta mare problema este lipsa vietii sexuale, caci asa am inteles. La barbati multe nemultumiri vin de aici si nu toti recunosc asta deschis.
Este greu de dat un sfat. Pentru copilul vostru insa merita sa incerci toate posibilitatile inainte de a te hotara pentru divort.

anamaria spune:

quote:
Originally posted by annablue

I-am explicat foarte clar ca eu nu ma mai implic, ca pentru mine nu mai functioneaza sistemul asta...la care el mi-a raspuns senin "pai relatia noastra nu mai merge de vreo 3-4 ani"...
Am crezut ca nu aud bine...
Si acum suntem detasati...dar inca dormim in acelasi pat (mai mult pentru discutiile ce le-ar provoca faptul ca as dormi singura in mintea lui Adi).
Atmosfera in casa e rece...dar coexistam...
Nu i-am mai reprosat ca sta numai la calc cu jocul ala idiot pe care il joaca cu colegii...nu ii mai cer sa stam impreuna, sa discutam despre ce s-a intamplat peste zi pentru fiecare.
Ceea ce ma enerveaza pe mine este ca EL, desi frustrat si suparat, ii convine cumva aceasta situatie.

mda, pe moment cred ca situatia il multumeste. ideea era ca in timp probabil ca va simti lipsa afectivitatii, a comunicarii 9asa cum era ea), a apropierii, a tot ce presupunea casnicia voastra inainte...

dar pt asta trebuie sa mai curga ceva apa pe Dunare, si eu nu stiu daca tu mai rezisti!

quote:

Atunci cand eu sustin ca TREBUIE facut ceva si el nu e de acord/nu vrea, sau cand el face ceva total aiurea si nu pot sa-l las (mai ales cand e vorba de Adi)...

pai daca tu consideri ca TREBUIE facut ceva, actioneaza! cata vreme traiti practic separati, cu existente 'paralele', nu vad de ce ii mai ceri parerea.

eu as opta probabil pt o intelegere de genul: platim jumi/juma toate acareturile casei si cheltuieli cu mancarea, plus ceea ce tine de copil.
in rest, de ce sa pui banii la comun? cata vreme nu (mai) trageti la aceeasi caruta, nu vad sensul... doar ca sa creezi si mai multe ocazii de discutii in contradictoriu...

quote:

De exemplu, ieri mi-a zis ca urineaza cu sange...l-am convins sa mearga la doctor si azi-dimineata l-am instruit/ ajutat sa ducem o proba de urina.
Am plecat impreuna spre doctor (unde tot eu i-am facut programarea)

foarte frumos, uman...

doar ca nu cred ca in situatia data eu l-as fi dus de manutza la medic...

quote:

Pe drum, i-am zis ca maine sunt invitata de colegi undeva ca e ziua de numa doi dintre ei. A sarit in sus ca si el are de mers...i-am zis ca voi vorbi cu ai mei sa gasim o cale sa-l ducem pe Adi la ei...NU si nu...ca nu mai merge el...ca sa ma duc doar eu.

pai eu l-as lua si pe adi cu mine, la petrecere. si daca vrea sa se sacrifice, problema lui!
faci cumva, te invoiesti, mergi sa iei cupilu, mergi la petrecere, stai un pic (sau cat doresti/ te simti bine/ e ok pt adi) si vii frumusel acasa...

_
ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme:

Nascut pe 4 iulie (2000)
si

Vineri, 13 (iunie, 2003)

poze cu frumosii mei (si nu numai

)
************************
Pesimistul vede intr-un tunel intunericul;
Optimistul vede lumina de la capatul lui;
Realistul vede luminile trenului care vine;
Mecanicul de locomotiva vede trei idioti pe sine, gata sa-i calce trenul...

bobocel_07 spune:

Nu stiu ce sa te sfatuiesc fiecare om reactioneaza diferit la aceast situatie insa pot sa iti spun prin ce experienta am trecut eu.Sotul meu lua bataie de la maica sa aproape pe fiecare zi in copilarie.Spunea ca nu era zi sa nu-l bata cu curea si asa am dedus eu ca acel comportament care l-a avut cand a dat in mine provine din copilarie.Da, ca sotul meu spre dosebire de al tau a dat in mine.Si nu o data.Insa de fiecare data am mers mai departe cu gandul ca il voi schimba.Si ultima data cand m-a lovit am luat hotararea sa plec de la el.Insa mi-a spus ca se va schimba daca ii mai dau o sansa si i-am dat-o.Si- s-a tinut de cuvant pana acum.Eu sper sa se tina si de acum incolo ca stie clar ca nu ii mai permit acest gen de comportament.Insa la tine e diferit ai un copilas, el nu vrea sa discutati mai bine lasa-l un timp nu il mai provoca la nici o discutie si pune-i in vedere ca nu vei mai accepta acel tip de comportament.Si lasa-l sa se gandeasca un timp daca a facut bine ce a facut.Mult noroc

alexia_07

annablue spune:

Am obosit sa tot incerc, am citit destul, am folosit toate tacticile posibile si recomandate...El e "inchis" si gata...
Cat despre viata sexuala...nu mai simt nevoia de apropiere sexuala...uneori imi lipseste sa fiu luata in brate noaptea in pat...sau sa primesc un zambet cand intru in casa seara tarziu si el e la calc ca de obicei...sau sa vad ca vine cu propuneri pe unde sa mergem in we cu pustiul...sau sa ma intrebe cum imi mai e...chestii din astea mici care te fac sa te simti iubit si iti aduc un zambet dupa o zi tampita de munca...
Toate aceste mici nimicuri te fac sa suporti mult mai bine greutatile, lipsa banilor sau oboseala de zi cu zi.
Eu nu mai stiu de cand am mai avut asa ceva....de fapt cred ca numai in primele luni de relatie...
Nu spun ca sunt perfecta sau ca nu sunt vinovata si eu destul de toate astea...dar macar eu ii spun ce am nevoie si incerc sa comunic cu el...

Ana

Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

mariamunteanu spune:

Incerci sa te adaptezi, dar pana cand ? Din pacate multi barbati din Romania se comporta asa.

Daca se ajunge la a nu mai comunica nimic cu el, nu vad ce fel de casnicie mai e asta. De fapt a devenit o lupta in care tu, Annablue, te chinui sa-ti pastrezi calmul, dar numai multumita nu esti. Tu te fortezi sa faci fata unei situatii care nu-ti aduce decat incordare. Iar el nu vrea decat sa fie lasat in pace si atat.
Asta vrei sa "salvezi" ?
Poate ca te vei obisnui cu asta sau poate iti vei da seama ca vrei mai mult de la viata ... nu stiu.

Nu uita un lucru: copiii cresc, isi fac viata lor, iar noi culegem ce am semanat.

Maria

ocebine spune:

Mie mi-a sunat clopotelul la fraza asta "se impune in fata lui Adi"...
Si mai sint citeva propozitii in genul asta.

Ma intreb de ce e ok sa se "impuna" in fata un copilut de 5 ani dar nu si in fata ta. Raul il scoti din palarie cind ai nevoie?

Nu pricep de ce ai nevoie de el sa fie sperietoarea...esti mama copilului si trebuie sa fi capabila sa te intelegi cu el. Pricep ca au toane si tavaleli ocazionale (si inca ce pricep) dar tonul tau nu denota o oboseala ocazionala ci o dezarmare completa in fata unei situatii adverse.

Eu zic ca si Ruxij...ia-ti viata in miinile tale, detaseaza-te, fi capabila de toate, descurca-te fara el...fara discutii, fara despicat firul in sapte, fara reprosuri. Nu trage de relatie...trage de TINE. Nu capitula imediat si nu intra in rolul de victima...e viata ta. In plus dai un exemplu rau copilului. Nu trebuie sa fii mai mare si mai tare sa iti determini copilul sa se comporte...iti trebuie comunicare, intelegere, consecventa.

Anamaria

"After all is said & done, more is said than done."