M-am hotarat...........adoptie(43)

diciu spune:

Bine v-am gasit la un nou capitol!

Catty...asa cum zicea si carry...odata ales acest drum ai sa-ti regasesti linistea si multumirea..ma uit la sotul meu...care mereu a avut o teama cu adoptia si a lasat-o ca o ultima solutie..fiindu-i frica sa se gandeasca chiar....si acuma cand am hotarat ca pornim pe acest drum..si am mers la cursuri...am aflat atatea...am intrat in aceasta lume....e f multumit si linistit si nerabdator...
iti doresc multa rabdare si incredere!
Maimutzak...ma bucur sa aud ce ne spui...ca in curand pare ca te apropii sa-ti cunosti copilasul....sa ne tii la curent!
Tzuni...adoar sa citesc ce ne povestesti de tine si Sara Maria...si ca va intelegeti asa bine...iti doresc sa o aduci cat mai repede in camera ei colorata...
si o curiozitate..fetitza ta are dosar de adoptie...e declarata adoptabila la 1 si 3 luni?....

noi suntem bine...in sensul ca asteptam cam in 4 saptamani sa primim atestatul...si cam atata..pt ca bebe nu stim inca unde sa cautam...

anda




"daca dragoste nu e...nimic nu e"

Briantis spune:

Liliana ,te rog sa ne scoti din lista pe mine si pe Andrei.Eu o sa-mi inchid contul pe DC.
Multumesc mult .

Alexa Ioana spune:

briantis, ce s'a intamplat ? de ce vrei sa pleci ?
sa stii ca tare m'as bucura sa te razgandesti...




Pijamalutze pentru copilasi!

Tzuni spune:

diciu, da, Maria este adoptabila, e ok dosarul ei.
In we urmator o iau acasa de vineri si pana duminica. Am emotii....


Tzuni mic si drag si scump si grasunel si... pisicos



Tzuni - oLo - Mercedes


...am gasit un ingeras: Sara Maria!

diciu spune:

Bravo Tzuni!...super!...e mare lucru ca ai gasit o fetitza adoptabila la 1 an si un pic...felicitari!!!!
pe noi ne-au descurajat f mult in privinta copiilor mici si adoptabili...

Iti pumnii cand o vei aduce acasa...siguuuur va fi bine!!

anda




"daca dragoste nu e...nimic nu e"

mimi_m spune:

Buna,
Tzuni, i-mi poti spune care sunt etapele din momentul in care ti se prezinta un copil si te hotarasti sa il vizitezi ? De cat timp faci vizite fetitei (cat dureaza pana o poti lua in WE acasa) ? E posibil sapatamana viitoare sa vad si eu un baietel si i-mi fac tot felul de griji ...

catty spune:

Buna seara dragele mele,
Din pacate pe zi ce trece, in loc sa ma linistesc, devin din ce in ce mai agitata. Privind in urma si punand lucrurile cap la cap mi-am dat seama ca sotul meu m-a mintit si continua sa ma minta. Marti cand eu asteptam sa ma externez el imi zice ca se duce la sor-sa la spital ca nu a mai vazut-o de mult (adica de duminica de cand noi am dus-o la spital pt ca barba-su era prea obosit sa se sinchiseasca sa o duca la maternitate), De fapt s-a dus sa vada copilul aleia. Frumos este ca am aflat de la altii, si asta ca stiu eu cum "sa trag lumea de limba".
Nu ma incanta ideea de adoptie pt ca am ffffffffffff multe temeri. Stiu ca familia mea va accepta un copil adoptat pt ca asta vreau eu si pt ca nu vor sa mai mai chinui, dar cea a sotului nu. Ma astept la "represalii", la diferentieri, la reprosuri ca nu sunt in stare sa fac un copil, Frumos este ca nu imi vad sotul in stare sa puna piciorul in prag si sa lupte pt un copil adoptat cu ma-sa si toti ai lui. De cand a ramas cumnata gravida numai zice fripte imi fac toti, mai ales soacra-mea, care ma suna sa imi povesteasca cum a fost la eco cu fi-sa, cum ca e fata, etc, si o facea intentionat, ca sa invarta si mai mult cutitul in rana. Mi-e frica de ceea ce va urma pt ca mai devreme sau mai tarziu sotul isi va da seama ca vrea un copil al lui si ceva imi spune ca va pleca. Poate credeti ca sunt paranoa, dar acum vad mai bine ca niciodata realitatea.
Nu stiu ce sa fac si incotro sa o apuc. Nu ma mai pot controla, nu fac decat sa plang si sa urlu la toata lumea. Nu mai vad nimic in jurul meu si nu ma mai intereseaza nimic.
Scuze daca v-am suparat dar nu am cu cine vorbi si cine sa ma inteleaga si pe mine.
Seara buna si week-end placut

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

gudinde spune:

quote:

---

Originally posted by Briantis

Liliana ,te rog sa ne scoti din lista pe mine si pe Andrei.Eu o sa-mi inchid contul pe DC.
Multumesc mult .

---

daphnyie spune:

catty, linisteste-te si nu-ti mai face atatea griji.
Si eu am avut indoieli in ce priveste atitudinea familiei sotului vis-a-vis de adoptie pt. ca si eu i-am simtit ostili fata de mine inca de dinainte sa ne casatorim. Nu le-am zis nimic de adoptie decat inainte sa o aducem acasa pe Lali cu vreo luna, n-au avut reactie negativa dar nici incantati n-au fost. S-au resemnat cu gandul ca am facut o fapta buna (la asta se reduce in viziunea lor adoptia) au venit de vreo doua ori intr-un an pe la noi si atunci am auzit numai comentarii ca de ce fac asa si nu asa, ca de ce ii dau lapte din ala si nu din ala, ca e prea grasuta, ca de ce nu i-au iesit deja dintii, ca de ce nu merge singura inca si altele asemenea .
Lali e un copil sanatos, frumos, destept, bine dezvoltat (si as putea sa stau asa si sa o laud pana maine dimineata) iar noi suntem fericiti.
Asa ca nu merita sa-ti bati capul, nu ii priveste pe ei ce hotarari luati voi, important e sa ai in sot un aliat. Arata-i poze cu copilasii de aici si poate il convingi mai usor sau daca ai cunostinte care au adoptat mergeti in vizita la ei.
Iti doresc numai bine !

diciu spune:

Catty draga...cum vad eu lucurile la voi...sotul tau iubeste copiii!..atat de mult incat se duce sa vada copilul cumnatei..desigur ca si-ar dori copilul lui biologic...cine nu si-ar dori...plus mandrie de familie inoculata...dar daca el isi doreste asa de mult un copil...cand veti avea puiul vostru adoptat...cu timpul...il va iubi enorm...vei vedea...indiferent ce zice sau ce nu va zice soacra...(trebuie sa nu stati cu ea)..indiferent cat de geniu si sclipitor va fi copilul cumnatei...el va avea copilul lui...al vostru...si va fi un motiv in plus sa simta reintregirea familiei si sa nu plece...asa cum crezi tu...
acuma depinde si ce-ti doresti tu mai mult...dar daca el te va parasi pt ca nu puteti avea copilul vostru biologic...si numai pt asta...atunci nici nu merita efortul sa-l iei pe el in calcul...(imi pare rau ca spun asta) si daca tu vrei sa adopti un copilas...fa-o cu tot sufletul!...
dar eu cred totusi ca in sufletul lui si el isi doreste sa infiati..doar ca are temeri..si cine nu are?..incearca o discutie cu el...spune-i ce te framanta pe tine si incearca sa-l intelegi...barbatii sunt mai orgoliosi...sau incepeti implicarea in procesul de adoptie...vei vedea ca vi se vor deschide niste ferestre spre fericire...
intre tine si cumnata ta insa...nu ar trebui sa fie nici o concurenta...comparatie..cum vrea soacra ta sa scoata in evidenta..si aici ar fi multe de zis(vezi capitolul "soacra mea de toate zilele" )
eu te inteleg perfect ce simti.. si mai ales dupa toate prin cate ai trecut...e normal sa te simti si sa simti asa...vii dupa multe frustrari..dezamagiri..dar acelea nu depindeau de tine...acuma insa ai puterea sa faci ce-ti doresti...trebuie numai sa te gandesti bine si sa fii hotarata...si apoi..vei vedea ca te vei linisti si vei simti ca asta e drumul..
Hai ca va fi bine!...vei vedea!
Iti doresc multa putere si intelepciune...

anda




"daca dragoste nu e...nimic nu e"