Educatia acasa (homeschooling)
Raspunsuri - Pagina 31
amoga spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Tu vrei sa inveti copilul sa conduca si apoi daca vrea poate sa invete si regulile de circulatie, nu????
Ei bine...nu e chiar asa!!!!
Ei bine, chiar asa e! (Uneori.) N-ai vazut/auzit de copii care stau in bratele altora si "conduc" (ohhh, well, mai degraba cirmesc) masina? (La mine asta a fost prima experienta la volan. Si mai prin vara am vazut o faza foarte similara cu un copil de nici trei ani din vecini.)
De fapt, daca stai putin sa te gindesti, chiar s-ar putea sa faca sens. A tine sub control masina (coordonare miini-picioare, incadrare in repere, estimare distante) nu are nimic de-a face cu regulile de circulatie. Asa ca poti foarte bine sa le-nveti in orice ordine doresti. (Ba chiar as vedea de ce ar avea sens sa inveti regulile la urma; ai avea o foarte buna motivatie sa o faci, dat fiind ca ar fi singurul impediment care te tine departe de condusul in trafic. Ohh, well, si virsta, poate...)
Regulile de circulatie sunt obligatorii doar din momentul in care conduci pe un drum public. (Si acolo, da, fac sens. Chit ca sunt destul de multi care le aplica selectiv, cu buna stiinta.)
Da' daca eu vreau sa conduc tractoru' pe ogoru' lu' tata (sau mertzanu' pe aleile de pe proprietatea lu' frate-meu), de ce tre' sa-nvat regula prioritatii de dreapta?
Asa ca in cele spuse de tine trebuie doar inlocuit "daca vrea poate" cu "daca vrea sa mearga pe drumuri publice, trebuie". Don't you think? :-)
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Eu nu am auzit de nici o scoala sa invete alfabetul A,B,C...asta e doar cantecelul...
(in Ro se invata, A apoi M...ca sa poti citi M-A-M-A ...daca iti mai aduc aminte!!!)
Sincer, nu-mi mai amintesc. Poate ne povestesc unii care au copii in clasa I-a...
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Nu toate scolile care spun ca sunt montessori chiar sunt...in primul rand educatorii trebuie sa fie...
Adevaru-i ca si eu suspectez ca nu toti cei care declara ca aplica metoda Montessori (sau oricare alta), chiar o si fac. Dat fiind ca Montessori se-ntimpla sa fie momentan la moda pe continentul nord-american, imi inchipui ca unii vad in asta doar un mod de a atrage atentia posibililor clienti.
Pe de alta parte insa, chiar cred ca sunt unii carora nu li se potriveste Montessori. Sau nu tot timpul. La fel cum unora nu li se potriveste scolitul in scolile publice, iar altora nu li se potriveste unschooling-ul, s.a.m.d.
quote:
Originally posted by sinzi_ana
In fine...eu ma retrag...
Ohh, well, that's easy :-). Da' e dreptu' fiecaruia...
A.M.
filofteia spune:
quote:
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by sinzi_ana
A stii numerele (pentru a fi pregatit pt a intelege adunarea) nu inseamna sa pui un copil sa numere o cantitate...(asta inseamna ca stie sa numere obiecte), ci inseamna mult mai mult...
--------------------------------------------------------------------------------
Mmmm, eu unu' nu m-as avinta sa complic atita lucrurile.
In opinia mea, copilul isi va da seama la un moment dat ca unele "obiecte" (mere, pere, jucarii,...) sunt numarabile. (Si, probabil ceva mai tirziu, va realiza si ca exista lucruri nenumarabile: aer, apa, etc. Limba engleza chiar are reguli diferite pentru ceea ce se numesc "countable and uncountable nouns". Dar divaghez.) Deci, din momentul in care isi da seama ca obiectele din jurul sau au o cardinalitate (trei mere, doi ciini, sapte pitici, etc.), eu unu' cred ca e pregatit pentru adunare.
Pui doua mere pe un scaun; trei mere pe alt scaun. Numeri fiecare gramada separat, dup-aia le pui la un loc si le mai numeri o data. Si-i spui ca "pusului la un loc" ii mai spune "adunare". Si asta e!
Amoga
mult mai bine spus decat am incercat eu...quote:
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by sinzi_ana
Eu nu am auzit de nici o scoala sa invete alfabetul A,B,C...asta e doar cantecelul...
(in Ro se invata, A apoi M...ca sa poti citi M-A-M-A ...daca iti mai aduc aminte!!!)
--------------------------------------------------------------------------------
Sincer, nu-mi mai amintesc. Poate ne povestesc unii care au copii in clasa I-a...
Spun eu spun eu
Mai intai invata a,m,n,u,i si cuvinte de genul : mama, Mimi, Ana, Nana, mina, ia, cu propozitii de genul: Mina ia mina. Am numai 9 ani.
Apoi urmeaza e...
revin iar cu exemplul firmei unde copilul face engleza...alte metode cu rezultate mult mia bune... literele le-au invatat jucandu-se de genul..pe o tabla magnetica se pun cateva litere, apoi copii inchid ochii si profesoara ia una dintre litere, iar copii trebuie s-o giceasca. Asa copilul meu stie mai bine alfabetul in engleza decat in romana.
Este adevarat ca eu acasa nu am jucat cu el astfel de jocuri ci altele... Am asteptat sa vina de la el chemarea spre citit. Dar n-a venit. Acum invatam sa citim si sa scriem in metoda clasica romaneasca. Dar mami are un rol important aici pentru ca la scoala nu-i invata cum sa citeasca...asa ca l-am invatat eu sa citeasca mai intai prima silaba, apoi sa o lege de restul cuvantului...adica pe silabe si nu pe litere...ex..."nu" apoi "mai" a in final sa dea "numai". Din experienta unei mame ce nu are pregatire pedagogica, va spun ca imi este greu sa lucrez cu copilul meu. Noroc ca sunt de fel o fire foarte destinsa si fara prea mari pretentii de la copil. Mi se par mult mai importante caracteristicile comportamentale decat sa invete sa scrie si sa citeasca.
amoga spune:
quote:
Originally posted by amogaquote:
Originally posted by ocebine
Cu toate ca sint destui copii HS, cel putin in SUA, majoriatea o fac pe considerente religioase. HS este bazat mai mult pe premisa de a nu se amesteca cu "indezirabilii". Asta este realitatea.
Okay, s-ar putea sa fie o majoritate (in www.jesuscampthemovie.com/" target="_blank">"Jesus Camp" se afirma c-ar fi 75%) care au aceasta motivatie pentru a practica HS. Da' hai totusi sa nu punem semnul de egalitate intre cele doua categorii.
Conform datelor din tabelul asta, intr-adevar aproximativ trei sferturi din familii listeaza ratiuni religioase ca fiind unul din motivele pentru care au optat in favoarea HS. Insa pentru mai putin de jumatate dintre ei este cel mai important motiv pentru care au facut-o.
Motivul cel mai des intilnit (si cel mai important pentru cei mai multi) e: ingrijorare privind mediul din scoli.
In sfirsit, un alt tabel prezinta numarul celor scoliti acasa in USA in anul 1999 vs. 2003; impartiti apoi pe diverse categorii (rasa, educatie parinti, job, locatie).
Nominal: 850.000 (in 1999) vs. 1.096.000 (in 2003).
Procentual: 1,7% (in 1999) vs. 2,2% (in 2003).
Ambele tabele le-am gasit via acest blog.
A.M.
adana. spune:
am sa incerc sa trec cat mai repede peste mirarea mea ca cel putin in prima jumatate a subiectului in loc sa gasesc o gramada de informatie solicitata de cei care isi puneau poate prima data problema: "ce-ar fi daca" si data de oameni care chiar au acumulat informatii am gasit o aceeasi atitudine de lipsa de deschidere pe...nu inteleg de ce - 20 de pagini. adica ma intreb de ce atata patima pentru a spune: "nu ma intereseaza!" si de ce sa punem niste oameni care ar putea sa ne arate cum pot fi altfel facute lucrurile sa bata atata pasul pe loc.
si totusi au fost asa de fain incat au raspuns la "nu se poate asta" ca si cand intrebarea ar fi fost: "cum se poate asta?".
sper ca nu am ajuns prea tarziu la subiectul asta si sper ca cei ce aveau ceva de aratat sa o mai faca.
nu stiu daca voi face homeschooling sau nu. nici nu imi pun inca problema. mi se pare decent sa aflu cat mai multe despre. intre timp insa, desi citirea acestui subiect (=prima mea confruntare mai atenta cu subiectul)m-a prins intr-un moment oarecum de criza a relatiei cu fata mea, moment in care, desi stau acasa si voi mai sta, simt tot mai mult nevoia unui timp pentru mine in care sa studiez ce-mi place.
pe masura ce am citit paginile astea am simtit cum se schimba lucruri in mine si cum de fapt incep sa vad cata libertate as putea de fapt avea cu copilul meu. e drept ca inca doar am intrezarit asta, nu e ceva stabil, uneori ma napadeste iar dorinta asta de timp al meu luat atunci cand vreau eu, fara acea permanenta adaptare, ajustare, amanare, renuntare pe care o presupune petrecerea timpului, in permanenta, cu un copil de doi ani.
am senzatia ca am pleca amandoua intr-o mare aventura. intr-o aventura in care inclusiv as putea recupera o gramada din mine fara a-mi expune copilul situatiei in care ea ar avea si ea, dupa scoala, de recuperat.
uite de exemplu. mie in scoala imi intrase in cap ca nu sunt facuta pentru matematica si nici ea pentru mine. dupa ce am terminat facultatea m-am surprins extrem de pasionata de combinatiile logice pe care le poti face intre tot felul de functii in excel ca sa poti obtine de la programasul asta cat mai multe. si chiar l-am facut sa faca lucruri pentru care altii folosesc programare. nu zic ca nu era o solutie mai buna sa fi invatat programare, zic doar ca placerea pe care am simtit-o lucrand asa m-a facut sa suspectez ca daca nu mi-ar fi intrat in cap (cu mult ajutor)ca nu pot fi buna la matematica probabil m-as fi delectat foarte tare cu asta. si cumva sa privesc in urma ca si cand am pierdut o gramada de distractie in timp ce o vedeam ca pe o corvoada fara de egal. la fel cu chimia.
despre limbile straine inca nu pot alunga gustul salciu pe care il am (nici nu reusesc macar sa-mi amintesc cum anume l-am capatat)iar engleza nu reusesc sa o invat pentru ca inca e un pitic mic acolo care zice ca nu am talent la limbi straine.
asta despre ce am patit eu in scoala.
ma cam tenteaza perspectiva de a redescoperi totul alaturi de galusca mea, cu bucuria pe care simt acum ca ar trebui sa o ai.
daca insa m-as gandi la modul concret sa incep (ca si cum de maine)sa fac homeschooling cred ca m-as cam speria. dar fain este ca aventura asta o pot incepe de pe acum si ca imi mai raman 4 ani sa vad daca as putea sa ma aventurez sau nu mai departe. de ce sa nu incerc? de ce sa nu dau o sansa la ceva ce ar putea sa-mi faca copilul tare fericit. si da, imi amintesc de efervescenta pe care o aveam fiind prinsa de ceva anume...si facand acel ceva. mi s-a intamplat ca acel ceva sa fie la un moment dat jobul meu...din nefericire atunci am cam facut voluntariat, dar zau ca nu-mi pasa. mi se pare minunata o viata in care sa poti fi condus de pasiunile tale. si ar cam fi fain sa fac asta pentru copiii mei. e o faina cale spre fericire. gandind asa parca mi-e cam greu sa imi vad copilul luand nota 7 la o lucrare doar pentru ca nu s-a inscris la nu stiu ce grupa speciala de pregatire si fara sansa de a vocifera fara a-si face viata grea...
as vrea sa ii fie viata usoara. cand viata iti este usoara iti este drag sa privesti in afara si sa creezi si descoperi. nu pierzi energie adaptandu-te la ceva ce te tine pe loc, ce este nedrept, ce iti curma visele chiar si pentru ca nu-ti da timp destul pentru ele.
e drept ca am de muncit cu mine serios ca sa pot face toate astea. de exemplu: ma intrebam de ce oare nu-i face deliei placere sa rezolve puzzle. nu era musai sa-i placa. dar ma intrebam. si ma mai intrebam de ce este atat de frustrata atunci cand ceva nu ii iese din prima. de ce face atat de urat. si de ce cand nu are voie isi ia tot calmul din lume si face lucruri mult mai complicate decat cele la care renunta una-doua in prezenta noastra? si a venit si un destul de probabil raspuns.
despre puzzle. din cand in cand isi exprima dorinta de a rezolva. si imi cerea ajutorul. si intr-o zi m-am apucat sa-i zic ca este mai bine daca incepe cu colturile. si ii explicam cum. si m-am surprins brusc explicand pe tonul cu care ai mei "ma ajutau la lectii". era un ton ca cel pe care-l ai cand explici a suta oara cum se face un lucru si celalt nu intelege si asta te afecteaza direct si personal. numai ca ei il foloseau de la prima explicatie. iar eu cu delia m-am surprins facand la fel. dar m-am surprins acum, cine stie de cata vreme fac asta? la fel la joaca m-am surprins incurajand prea mult ceva. de parca vroiam ca copila mea sa presteze bine. nu m-as fi prins daca nu ma inregistram. si am incetat. dar intrebarea este: cate astfel de lucruri as putea face?
despre chestia cu frustrarea pentru moment abordez o solutie care nu-i cea mai buna, dar imi da timp. o las sa se lamenteze si daca chiar ma solicita, incerc pe cat posibil sa aman. vine mama si te ajuta, dar nu pot chiar acum, am putina treaba. dupa ce termin vin la tine. si in general reuseste pana atunci.
cred ca pentru a avea curaj sa ma apuc de homeschooling as avea nevoie (printre altele) sa am un grup de oameni care fac la fel cu care sa ne sustinem reciproc. ideal sa fie printre ei si din cei care fac de multa vreme is o fac natural. daca s-ar putea si dintre cei care o fac de generatii.
si despre realizarea mea personala...am observat ca de indata ce nu m-am mai simtit preocupata sa pandesc momentele in care sa fiu lasata de delia sa ma ocup de propriile mele interese (altele decat cele legate de persoana ei) ea a inceput sa-si ia singura spatiu. (dar o face mai ales cand este si al meu acasa). chiar eram tot timpul tentati sa ne intrebam daca nu coace un kk pe furis de sta singura in camera ei atata :D.
adana. spune:
pentru ca nu-mi mergea butonul cu vizualizeaza mi-am zis eu ca il trimit asa si modific dupa. acum vad ca nu se poate aici.
una peste alta, am uitat ceva ghilimele, incepusem pe undeva ideea ca desi prima oara ma intalnesc cu subiectul asta acum, cand tocmai simt nevoia sa imi fac rost de spatiu fara de delia (sa fac curs de engleza, sa studiez chestii de psihologia copilului, sa fac sport..) si nu am reusit sa continui, decat cu o fraza mai jos, ca
*incep sa ma simt sedusa de ideea de a invata impreuna lucruri, de a-i da sansa sa invete ea asa cum ii va fi pe plac.
apoi am vrut sa scriu ca *am avut o aversiune (gustul salciu...) fata de franceza, in legatura cu engleza nu am decat ideea ca nu am talent la limbi staine si probabil de-aia inaintez asa incet si desi in ny, vorbesc cam ca ismail.
ei...in fine, ar fi fost chestii pe care le-as fi putut explica mai bine, dar acum trimit asa.
si daca tot mai postez inca o data, sa mai adaug ceva:
pentru moment am sa merg sa vad o gradinita montessori, unde probabil nu vom putea incepe, daca ne place si ne vor, decat prin aprilie, dupa ce vin din vizita de la ai mei. deci am timp destul sa ma decid.
sanzi_ana, parca tu spuneai ca esti educatoare la o astfel de gradi. unde sunteti voi? noi in new york si vrem sa mergem la cea din astoria. ai cumva idee cum este acolo? o sa te gasim si pe tine cand mergem in vizita? :D
CriPOD spune:
Pe fiul meu de 16 ani l-am retras de la scoala in toamna asta si il "homeschool" pentru restul anului, cel putin.
Mai sunt homeschoolers pe-aici? Am scanat pe la subiect, dar n-am avut timp sa-l citesc tot, sincer...
So far, so good cu homeschoolong! Ne si intrebam, si noi, si el, de ce n-am facut-o mai demult. Raspunsul e: de frica. Complet nejustificata, amplificata de prevestirile sumbre emise de scoala in discutiile anterioare! Lui, personalitatii lui i se potriveste perfect modul asta de lucru. Ma bucur c-am gasit un asemenea subiect, a venit exact la fix.
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
crism spune:
mQQm, bine ai venit. Sunt cateva mamici aici care *cred* ca practica homeschoolul. Eu fac de 2 ani cu copii, acuma suntem in clasa intai cu baiatul mare si gradinita cu fata mijlocie. :) Facem Classical Education si folosesc www.welltrainedmind.com/" target="_blank">http://www.welltrainedmind.com/ ca si ghid.
Spor la scoala. :)
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)
amoga spune:
quote:
Originally posted by adana.
daca insa m-as gandi la modul concret sa incep (ca si cum de maine)sa fac homeschooling cred ca m-as cam speria. dar fain este ca aventura asta o pot incepe de pe acum si ca imi mai raman 4 ani sa vad daca as putea sa ma aventurez sau nu mai departe. de ce sa nu incerc?
Teama e o reactie naturala si normala in anumite circumstante; cum este, cazul de fata, confruntarea cu ceva nou, ne-mai-intilnit pina acum. Cred ca cea mai inteleapta atitudine e sa o iei catinel, pas cu pas. Incearca sa afli cit mai multe despre alternativele la oferta educationala a Statului -- citit, discutii cu parinti si copii care practica, etc. (Eu unul as recomanda www.amazon.com/Books-by-John-Holt/lm/2A92CUBCV6XIN" target="_blank">cartile lui John Holt. In opinia mea, autorul acesta scrie intr-un mod foarte placut si accesibil, ceea ce face din cartile sale o lectura interesanta pentru aproape oricine.)
quote:
Originally posted by adana.
e drept ca am de muncit cu mine serios ca sa pot face toate astea. de exemplu: ma intrebam de ce oare nu-i face deliei placere sa rezolve puzzle. nu era musai sa-i placa. dar ma intrebam. si ma mai intrebam de ce este atat de frustrata atunci cand ceva nu ii iese din prima. de ce face atat de urat. si de ce cand nu are voie isi ia tot calmul din lume si face lucruri mult mai complicate decat cele la care renunta una-doua in prezenta noastra?
Ca tot m-am pornit cu recomandat lecturi... Momentan citesc (pe metrou, desigur :-)) www.alfiekohn.org/up/" target="_blank">"Unconditional Parenting", de Alfie Kohn. E despre crescutul copiilor ("parenting"), si e genul de carte care te pune pe ginduri (well, cel putin asta e efectul pe care-l observ la mine). Pe scurt: de ce nu este bine sa controlam comportamentul copiilor prin pedepse si recompense; si care ar putea fi o alternativa.
(Pentru cei interesati sa o cumpere, o pot gasi la pret redus pe BookCloseouts.com.)
quote:
Originally posted by adana.
[...] la fel la joaca m-am surprins incurajand prea mult ceva. de parca vroiam ca copila mea sa presteze bine. [...]
Lasa copilu-n pace! :-)
quote:
Originally posted by adana.
cred ca pentru a avea curaj sa ma apuc de homeschooling as avea nevoie (printre altele) sa am un grup de oameni care fac la fel cu care sa ne sustinem reciproc. ideal sa fie printre ei si din cei care fac de multa vreme is o fac natural.
Intr-un oras precum New York-ul e imposibil sa nu gasesti astfel de grupuri. Trebuie doar sa cauti.
A.M.
adana. spune:
ce bine...credeam ca s-a inchis subiectul. ca am asteptat mult pana sa imi apara mesajul meu si apoi pana sa mai scrie cineva.
amoga, multumesc de raspuns. acum "traduc" "punished by rewards" a lui alfie kohn.(daca subiectul asta continua poate ca voi aduce ceva citate din kohn.) am scris in ghilimele traduc pentru ca trebuie sa caut in dictionar cam toate cuvintele. cum ziceam in mesajul anterior nu prea ma descurc cu engleza. asta e si motivul pentru care pe moment nu-i rost de nici un grup de HS american. poate romanesc. daca vom dori sa-l creem sau daca nu-i deja.
chiar si subiectul asta cred ca ar cam fi timpul sa il transformam intr-unul despre cum se face HS. mie mi-ar fi util sa citesc experiente concrete. sa vad cum invata alti copii lucruri...
in alta ordine de idei,amoga, cred ca ai avut dreptate despre montessori, cand spuneai ca e la moda si-i tentant sa-i spui gradinitei tale asa ca sa o vinzi bine. am fost ieri sa vizitez o astfel de gradinita. eram plina de sperante. ce pot sa spun este ca in nici un caz nu am simtit bine ce era acolo, nu am simtit ca exista o filosofie la baza a ceea ce ne-a explicat doamna directoare. poate doar ca au preluat un algoritm crezand ca va functiona automat. in plus un algorit absolut incomplet. am intrebat daca toti copiii participa la aceleasi activitati. mi s-a raspuns ca la muzica si sport da, apoi se impart, dar impartirea era pur si simplu pe grupe(astfel incat in final sa faca toti toate activitatile), fiecare educator preluand o parte din copii care se asezau de exemplu frumos la masute si lucrau ceva. pe masute erau niste cosulete cu niste hartii si niste forme pe care trebuiau sa le suprapuna. mi-a facut o demonstratie despre cum lucreaza cu copiii de varsta deliei care nu stiu engleza. delia luase din cos o girafa. i-a zis sa o puna in cosulet si delia a pus-o. fata mea era fermecata de atatea jucarii si asa de gata sa coopereze, si vedea acea femeie ca pe cineva care ii dadea liber la ele. apoi i-a zis deliei sa puna cosul la loc pe raft. delia a avut un moment de ezitare si tanti a impins-o. putin, dar cat sa ma crispez toata. delia a facut ce i-a zis. apoi pe scari, desi delia coboara si urca singura fara probleme si cu placere, ca sa-si arate grija a luat-o de mana sa o ajute, tragand-o aproape dupa ea :(. nu pot sa spun ce am simtit. am intrebat daca nu au situatii in care copilul sa nu fie interesat de activitate si sa plece de pe scaunel. mi-a zis ca nu se intampla decat rar si putin de tot la inceput. apoi incearca sa-l intereseze pe copil. adica din cand in cand merg la el la scaunel si il intreaba daca nu vrea sa participe cu ceilalti si de obicei vine si nu mai face. eu ma intrebam ce cauta copilul respectiv pe scaunel. delia cand e intr-un mediu interesant nu se aseaza, umbla peste tot si se joaca. asa facem cand mergem la muzeul de arta pentru copii. poate copiii stau toti si fac muzica, dar ea are chef sa mearga la mingii sau sa picteze. si pleaca. si chiar e prinsa in ce face. asa prinsa ca ar fi absurd chiar si sa-i propun sa se intoarca la activitatea pe care tocmai o abandoase, nu? de-aia imi si placea ideea ca in montessori se urmareste ce ii place copilului. apoi din metoda imi placea ca lucreaza copii mici cu mari. .la gradinita asta ii tin separat. m-au intrebat daca papa din biberon sau foloseste suzeta. a fost foarte multumita ca nu, niciodata. si cand i-am spus ca inca o alaptez s-a crispat toata. mi-a zis ca ei cultiva independenta. mie mi s-a parut ca ii cam forteaza la independenta. i-am zis ca noi vrem ca delia sa se intarce si sa-si ia libertati cand simte ea ca e pregatita si le vrea.
in fine, cam asta a fost experienta montessori la acea gradinita. sper sa mai vedem si altele. desi asta inseamna sa ne indepartam mult de casa.
acum sunt intr-o situatie ciudata. de-aia as fi preferat montessori acum. imi trebuie timp ca sa fac un curs de engleza. pur si simplu nu am timp sa fac toate lucrurile cat doarme delia. in rest inca nu prea reusim sa facem lucruri in paralel, desi se intrevede ceva lumina. adica fata mea incepe sa-si mai faca de lucru si singurica.
amoga, imi poti spune cum gestionati voi frustrarile? am povestit cum e la noi. as apecia daca mi-ai povesti. e un subiect care mi se pare important si se leaga de multe chestii.
adana. spune:
si uite ca am uitat ceva ce mi s-a parut relevant, tot despre montessori, si cu asta ma opresc (pana la noi provocari :D). am intrebat cum anume gestioneaza conflictele. interesandu-ma in primul rand daca ii pedepsesc cumva. au zis ca ii despart pe copii si ca daca se continua situatia nu il mai primesc pe copilul care se comporta rau. au folosit cred bad behavior.
eu m-as si asteptat sa "profite" de conflict ca de o ocazie de a-i invata ceva si m-as fi asteptat sa nu fie primul lucru la care se gandesc ca solutie eliminarea unul copil "rau" de doi ani jumatate.
am si o intrebare pentru cei care practica si stiu despre HS. ma gandesc acum ca as putea sa gasesc grupuri care se intalnesc si lucreaza impreuna cu copiii in new york, pe undeva. chiar daca inca nu inteleg chiar bine engleza as vrea sa incerc sa intru intr-un astfel de grup. ceva as intelege si as completa treptat. si ma gandesc ca multe lucruri pe care le faci cu copii asa de mici nu cer musai cuvinte multe. eu initial ma gandisem la grupuri de discutii, ca de exemplu un grup yahoo. dar dupa mi-am adus aminte despre faptul ca cei care practica HS se intalnesc intre ei. intalniri parinti-parinti (la astea nu as putea participa pentru ca nu am cu cine lasa fata) si intalniri cu copii si parinti laolalta. astea m-ar interesa tare. cum se procedeaza? cum intri intr-un astfel de grup? cam ce se intampla in ele?
as fi tare recunoscatoare daca v-ati face un pic de timp sa-mi spuneti doua cuvinte in romana despre asta, fara sa-mi dati linkuri pentru ca si asa inaintez tare greu prin chestiile interesante in engleza pe care deja le am si as vrea sa nu pierd timp si ocazii doar pentru ca deocamdata nu-s homeschool-ita asa bine impreuna cu copilul :D.