Educatia acasa (homeschooling)
Raspunsuri - Pagina 29
crism spune:
quote:
[...] si nu cunosc mame singure care practica HS. Este imposibil.
Am o prietena in Kansas care este mama unui baiat de varsta lui Connor si practica homeschoolul. Ca serviciu lucreaza ca real estate agent. Agent care vinde case cred ca e in Romania.
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by amogaquote:
Originally posted by sinzi_ana
Daca copilul nu cunoaste notiunea de numar, atunci pentru el faptul ca un mar cu un mar sunt doua mere nu inseamna ca acelasi lucru se intampla cu alte obiecte, pt el foarte simplu...ca un mar cu un mar sunt 2 mere si atat!!!!
Ohh, acu-nteleg, adicatelea trebuie invatat mai intii "unu, doi, trei,..." si abia apoi "unu si cu unu fac doi".
Si pentru asta treb'e studiat pedagogie si psihologia copilului? Uau! Mie-mi parea ca e doar ceea ce ar face orice om normal. Idem si cu citit inainte de scris; vorbit inainte de citit; s.a.m.d.
Nu stiu daca ai citit ce am scris referitor la insusirea numerelor...se pare ca nu
Ma repet...majoritatea copiilor care vin la noi la gradi "bobocei", stiu numerele de la parinti...o poezie si nimic mai mult...(unii stiu poezia adunarii!!!!!) Crezi ca e suficient?
Cum iti dai tu seama ca un copil stie numerele si e gata pentru adunare???
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David
psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania
Amethyst spune:
Ma intereseaza demult acest subiect desi fetita mea are doar 4 luni.
Ce te faci insa cand ti-ai dori sa-ti educi copilul acasa dar nu te simti in stare sa o faci la nivelul la care te gandesti ca va trebui sa fie copilul? Apoi, eu mai am si alta pasiune si nu as putea lucra in paralel cu homeschooling pentru cea mica desi tare mult mi-as dori sa fiu capabila sa fac asta.
Sunt hotarata ca 2 ani sa stau acasa, ma gandesc la perspective, eventualitatea inceperii unei afaceri intre timp dar sincer imi doresc tare mult sa-mi pot educa eu copilul nu sistemul de invatamant romanesc. Pe de alta parte, daca ea va avea talent muzical si e putin probabil sa nu aiba, as fi dat-o la scoala de muzica macar in primele clase dar muzica se poate face si acasa, nu?
Mai am timp de gandire, dar totusi e important sa ma decid ce am de gand sa fac.
inaioana, tu ai de gand sa faci homeschooling cu ai tai copii?
"Exista o infinitate de moduri prin care poti dovedi ca esti prost. E greu sa le eviti pe toate."
inaioana spune:
Va recomand un discurs pe cat de haios pe atat de profund, care merita cu adevarat vazut de parinti, fie ei adepti ai HS sau nu (este in limba engleza) :
http://www.youtube.com/watch?v=iG9CE55wbtY
Ooof..tre sa fug, revin.
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
http://educatielibera.blogspot.com/
simali spune:
quote:
Cum iti dai tu seama ca un copil stie numerele si e gata pentru adunare???
quote:
Eu am folosit urmatoarele:
- cartonase cu numerele scrise in dreptul carora copilul trebuia sa plaseze numarul respectiv de jetoane IN FORMA PUNCTELOR DE PE ZAR. Pentru numerele peste 6 am decis o pozitie bazata pe acelasi algoritm si l-am respectat cu sfintenie. Astfel, cand vede 4 puncte dispuse ca rotile de car copilul imi spune" "este 4";
- am jucat jocuri cu zaruri gen "nu te supara frate" si "Comoara lui Piticot". Aici copilul trebuie sa recunoasca cat a dat cu zarul si sa numere casutele corespunzatoare;
- am jucat o varianta simplificata de Rummy. Copilul trebuie sa recunoasca cifrele de pe tabla si sa le puna in ordine crescatoare;
- si nu in ultimul rand, am folosit metoda de la Montessori cu sirurile de zeci si unitatile pentru insusirea cifrelor peste 100. Imi place foarte mult metoda si pentru insusirea cifrelor peste 100 si o voi folosi cu siguranta.
Cand vrei sa-ti inveti copilul ceva, incepi si dezvolti. Vezi cum copilul se uita la tine si intelegi din privirea lui ca nu a inteles. Ba mai mult, daca nu este gata pentru adunare iti dai seama din faptul ca NU SE DESCURCA LA ADUNARE. Si atunci te intorci la linia de start si incerci sa predai iar si iar numerele, folosind alte metode, pana cand vezi ca intelege. Te intorci cu rabdare, de 100 de ori pana cand iti atingi scopul.
Cred ca se poate sa faci HS daca esti un parinte cu adevart atent, fara sa te superi, la feedbackul pe care ti-l da copilul, daca ai rabdare si daca esti dispus sa aloci mult timp si bani scopului propus.
Este bine sa existe ca alternativa intr-o tara ca Romania in care sistemul public de invatamant este de toata jena si unde oricum, daca vrei sa-ti ajunga copilul la un liceu bun sau sa prinda burse importante trebuie sa aloci timp si bani, intr-o masura mult mai mare dcat se asteapta multi dintre cei care-si inscriu copilul in clasa I-a plini de speranta.
Am o prietena, medic, care s-a retras de la spitalul de urgenta din Bucuresti la un cabinet din provincie pentru a-si ajuta baiatul sa intre la un liceu bun. A alocat zilnic copilului 3-4 ore (a si invatat impreuna cu el, pentru ca scoala nu-i invata pe copii sa invete si a considerat foarte important sa-l invete CUM se invata). A platit peste toate acestea meditatii la: matematica, romana, engleza si franceza. Ba mai mult, la romana a fost nevoita sa plateasca doi meditatori, unul fiind profesoara de romana de la clasa baiatului, pentru ca tipa avea obiceiul sa dea note proaste celor care nu faceau meditatie cu ea. Cum media de la clsele V-VIII conteaza la media de admitere la liceu, familia a hotarat sa-l dea pe baiat la inca o meditatie - de forma.
Acum baiatul a intrat la liceul dorit. Daca vrea sa aspire la una dintre bursele in strainatate oferite de liceu trebuie sa aiba media peste 9.50. Si circul continua. Profesoara de franceza tocmai i-a dat un 9, de suparare ca nu face meditatie cu ea...
alice
inaioana spune:
quote:
Originally posted by Amethyst
Ma intereseaza demult acest subiect desi fetita mea are doar 4 luni.
Ce te faci insa cand ti-ai dori sa-ti educi copilul acasa dar nu te simti in stare sa o faci la nivelul la care te gandesti ca va trebui sa fie copilul? Apoi, eu mai am si alta pasiune si nu as putea lucra in paralel cu homeschooling pentru cea mica desi tare mult mi-as dori sa fiu capabila sa fac asta.
Sunt hotarata ca 2 ani sa stau acasa, ma gandesc la perspective, eventualitatea inceperii unei afaceri intre timp dar sincer imi doresc tare mult sa-mi pot educa eu copilul nu sistemul de invatamant romanesc. Pe de alta parte, daca ea va avea talent muzical si e putin probabil sa nu aiba, as fi dat-o la scoala de muzica macar in primele clase dar muzica se poate face si acasa, nu?
Mai am timp de gandire, dar totusi e important sa ma decid ce am de gand sa fac.
inaioana, tu ai de gand sa faci homeschooling cu ai tai copii?
"Exista o infinitate de moduri prin care poti dovedi ca esti prost. E greu sa le eviti pe toate."
Amethyst, da asa am de gand sa fac.
1) Daca nu te simti in stare nu o faci. Dar inainte de a lua hotararea de a nu o face, eu m-as asigura ca faptul ca nu sunt in stare este ceva absolut real care tine de resursele mele sufletesti si nu e vorba despre miturile si prejudecatile atat de comune care ne fac sa ne simtim incapabili, incompetenti.
2)Partea cu lucratul si afacerea sunt probleme de logistica a ta personala...nu cred ca te poate ajuta cineva cu sfaturi in privinta asta.
3) Scoala de muzica? Eu am fost la scoala de muzica. Nu e nimic deosebit: se face scoala ca peste tot iar , in plus, ai de doua ori pe saptamana ore de instrument si tot de vreo doua ori ore de teorie muzicala si solfegiu. Aceste patru ore de extra i le poti oferi copilului acasa cu un profesor specializat cand doresti; nu cred ca scoala de muzica e obligatorie. (Apropo, am vazut de curand pe Discovery un documentar despre un copil japonez care era violonist- cu concerte si tot tacamul - si mama lui facea HS cu el. )
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004) http://educatielibera.blogspot.com/
Amethyst spune:
inaioana, sigur ca n-asteptam sfaturi cu privire la afacere doar am expus situatia la modul general pentru ca nu m-am hotarat inca ce voi face.
Acum la scoala de muzica se face instrument in fiecare zi, ore de teorie si cor separat, astea nici nu ma intereseaza. Dar asa e, muzica se poate face si acasa.
Cand spun ca nu ma simt pregatita nu ma gandesc la prejudecati ci la faptul ca mie nu mi-au placut toate materiile (e posibil sa-ti placa toate? 
), de exemplu chimia (nu am putut-o suferi) din care nu am ramas decat cu niste notiuni vaaaagi. Stiu ca se "preda" mai tarziu chimia dar ce voi face, la materiile la care nu ma pricep ii bag meditator? Apoi, nu cumva vrand-nevrand ii voi induce si ei simpatia sau antipatia pentru anumite obiecte de studiu? Cand eu as vrea ca ea sa aiba libertatea de a alege ce-i place, sa invete si sa mearga pe domeniul pe care e stapana, chit ca e total opus de ce imi place mie sau la ce ma pricep eu. Asa cum eu am ales sa fac ceva conform inclinatiilor mele, total diferit de parintii mei si am fost sustinuta, nu mi s-au pus piedici, imi doresc la fel pentru ea. Intrebarea e daca eu voi fi capabila sa o indrum suficient de clar si de competent?? Si deocamdata nu stiu sa raspund la aceasta intrebare, deci sunt nesigura pe mine din acest punct de vedere.
"Exista o infinitate de moduri prin care poti dovedi ca esti prost. E greu sa le eviti pe toate."
filofteia spune:
Subiectul devine din ce in ce mai interesant.
quote:
Cum iti dai tu seama ca un copil stie numerele si e gata pentru adunare???
Un test simplu este sa-l pui sa numere persoanele dintr-o camera. Atunci este clar ca nu este un automatism ci intelege numerele.
In ce priveste trecerea la adunare... educatia acasa nu trebuie vazuta ca o "lupta" cu copilul. Ca si la diversificare (la mancare) parintele este dator sa-i ofere nu sa oblige copilul sa manance. Asa si aici... trebuie sa-i oferi, nu sa-i impui sa invete. La un moment dat iti va spune el 1+1=2, chiar fara sa-l inveti in mod special asta.
La varste mici totul trebuie sa ia forma jocului, dupa parerea mea. Poate invata sa numere si sa adune jucand carti sau domino sau sus jos, etc... Nu este nevoie de o lectie asa cum o percep noi adultii.
quote:
Am o prietena, medic, care s-a retras de la spitalul de urgenta din Bucuresti la un cabinet din provincie pentru a-si ajuta baiatul sa intre la un liceu bun. A alocat zilnic copilului 3-4 ore (a si invatat impreuna cu el, pentru ca scoala nu-i invata pe copii sa invete si a considerat foarte important sa-l invete CUM se invata). A platit peste toate acestea meditatii la: matematica, romana, engleza si franceza. Ba mai mult, la romana a fost nevoita sa plateasca doi meditatori, unul fiind profesoara de romana de la clasa baiatului, pentru ca tipa avea obiceiul sa dea note proaste celor care nu faceau meditatie cu ea. Cum media de la clsele V-VIII conteaza la media de admitere la liceu, familia a hotarat sa-l dea pe baiat la inca o meditatie - de forma.
Acum baiatul a intrat la liceul dorit. Daca vrea sa aspire la una dintre bursele in strainatate oferite de liceu trebuie sa aiba media peste 9.50. Si circul continua. Profesoara de franceza tocmai i-a dat un 9, de suparare ca nu face meditatie cu ea...
Asta este un exemplu de ce nu as vrea sa se intample cu mine si copilul meu. Si ce daca nu intra la un liceu super? Si ce daca nu ia bursa aia in strainatate?
Mai important sa se bucure, sa traiasca, sa cante, sa mearga in excursii...
Sunt de acord ca scoala nu-i invata pe copii cum sa invete. Si eu il invat mici trucuri pe copilul meu, dar asta merge la al meu, nu la toti. Oricum cei din jur sunt de parere ca am o viziune prea lejera asupra a ceea ce trebuie sa faca un copil la scoala.
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by sinzi_ana
Daca tu spui ca adunarea inseamna un mar plus un mar egal doua mere iti dau o tema pentru acasa: invata un copil de 3-4-5 ani care inca nu stie ce e adunarea asta: un mar plus un mar egal 2 mere...apoi dupa ce a invatat intreaba-l cat fac o para plus un mar???? (majoritatea nu vor stii, pentru ca 2 mere fac doar 1mar+1mar...si nu vor invata despre cantitate in sine)
--------------------------------------------------------------------------------
Ei bine, cit fac o para si cu un mar? (N-am introdus inca abstractia plus, +, nu-i asa?)
Sincer, m-as astepta fie sa-mi raspunda ca fac tot o para si un mar, fie sa-mi spuna ca nu inteleg ce-i intreb. (Cam acelasi gen de raspuns ca si la intrebarea: cit face un mar?)
Raspunsul "doua fructe", pe care presupun ca l-ai fi considerat corect, inseamna ca copilul in chestiune sa realizeze doua chestii: (1) ca atit marul, cit si para sunt fructe si (2) ca eu la fructe ma gindesc cind ii cer sa le adune, desi ii spun de mar si de para. Ceea ce e altceva decit o adunare.
Si-atunci, un copil care a inteles cum vine treaba cu doua mere puse-mpreuna, cred ca va fi in stare sa raspunda corect la intrebarea: da' o para si cu inca o para cit fac? Ceea ce e, in definitiv, esenta adunarii.
Amoga
super.Eram tare curioasa ce o sa raspunzi.Imi pare bine ca a gresit Sanzi_ana.
quote:
Nu vad cum as fi un exemplu bun pentru copiii mei cind dupa ce imi incetez rolul de educator eu nu mai am nimic...ce fac la 40+ de ani dupa ce pleaca baietii la facultate? Din ce ma intretin?
Anamaria
Eu cred ca trebuie sa stai mai mult acasa pana pe la 10 ani, dupa aceea copilul poate fi autodidact foarte bine.
Tu pleci la serviciu, ii oferi copilul de citit, scris etc.
sinzi_ana spune:
Filofteia, nu am spus ca invatatul nu trebuie sa fie o joaca...din contra, chiar cred asta...
La noi toate lectiile sunt de fapt "jocuri"...si tot ce gasesti in clasa au un scop anume...
De fapt un copil invata numai prin joaca si nu prin stat la birou si scris pe hartii!!!!
Invatatul nu inseamna sa stii ca citesti sau sa stii sa scrii de la varste cat mai fragede!!!!
Ci sa inveti sa gandesti pe cont propriu...sa tragi concluzii...
A stii numerele (pentru a fi pregatit pt a intelege adunarea) nu inseamna sa pui un copil sa numere o cantitate...(asta inseamna ca stie sa numere obiecte), ci inseamna mult mai mult...(desi am mai exemplificat de cateva ori o mai fac odata: inseamna jocul cu numere: care sunt vecinii lui 4? Care numar e mai mare 4 sau 5? Ordoneaza numerele 2.5.3.4 in ordine crescatoare...dar descrescatoare??? si astea sunt doar cateva exemple)
Copilul trebuie sa stapaneasca numerele foarte bine, sa "jongleze" frumos cu ele, sa fie sigur pe el in ceea ce priveste numerele...
Asta doar in cazul in care vrei sa ii oferi sansa copilului tau sa poata sa gandeasca pentru el, sa faca legaturi intre ceea ce invata si la ce ii foloseste...
Daca vrei doar sa memoreze ceva, e simplu...si va fi foarte greu sau imposibil ca mai tarziu sa poata gandi logic, si nu automat prin memorare...
Sunt parinti care stiu cum sa faca asta (Simali a exemplificat foarte frumos) au rabdare si le face placere sa isi petreaca timpul cu copiii lor, dar majoritatea parintilor, le cumpara un joc electronic, sau ii pun la computer, sau un DVD cu emisiuni "educative" sau pur si simplu invata copiii sa repete dupa ei...si apoi li se par ca au copii genii care fac mult mai multe decat alti copii de varsta copiilor lor...
Si spun asta din experienta din pacate...
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David psihologul : varsta, poze, 3000km prin Romania
inaioana spune:
Un articol interesant:
Scoala publica - Industria fara sens
“Copiii nu au nevoie sa fie fortati sa invete. Ei stiu sa o faca si sunt buni la asta.” -- John Holt, How Children Learn
In cartea sa, Insult to Intelligence, Frank Smith, spune, “Cea mai mare problema pentru creier nu este invatarea ci uitarea. Indiferent cat de mult ne straduim, nu putem in mod deliberat sa uitam ceva ce am invatat. Este cu adevarat catrastofic cand invatam ca nu putem invata”
Una dintre cele mai puternice idei pe care scoala o preda copiilor este : “ Nu stii cum sa inveti!” In ciuda faptului ca mintile, creierele copiilor sunt instrumente de invatat impecabile, scolile intotdeauna pretind ca “esecul” este un fel de boala, sau mai rau “un comportament rau”. Dizabilitatile reale sau imaginare au etichete clinice ca “dislexie”, “ADHD”, etc pentru a crea impresia ca anormalitati fizice sunt implicate. Si in final, in ce se asteapta scolile sa aiba copiii “succes”? Clasele ii angajeaza pe copii in tot felul de lucruri plictisitoare, care consuma mult timp, de multe ori stresnte si fara sens, intre timp recompensandu-i sau pedepsindu-i prin note, medii si evaluari.
Scolile fac oamenii dependenti si usor de controlat – caracteristici care sunt exact opusul educatiei. Odata ce atitudinea dependenta privind invatarea este absorbita prin experienta scoalara (incluzand, pentru unii, si medicamente*), poate dura o viata, distrugand dezvoltarea autonoma sau, cum spunea un veteran japonez, profesorul Yoshio Kuryu, “contribuind la suicidul mental al elevului – sfarsitul gandirii, inchiderea” Totusi, in aceste circumstante alienante, in cazul in care un copil nu se conformeaza unui standard arbitrar, sau daca interesele sale nu sunt integrate de sistem si nu invata un anume lucru, “problema” este intotdeauna asuprac copilului, el este blamat, niciodata scoala.
Cheia invataturii este interesul, nu “motivatia” indusa de scoala. Nu a existat niciodata o legatura intre scoala si ceea ce toti copiii ar fi interesati sa invete. Dar atunci cand copiii sunt neatenti sau par dezinteresati sau nervosi, scoala si-a facut o rutina dina decide ca e ceva in neregula cu creierul copilului, chiar daca nu exista nici o dovada a acestui fapt.
Putem evita ceva din toata nebunia de mai sus? Poate. Smith a scris un set de conditii care trebuie indeplinite pentru a evita insusirea lectiei : “Eu nu pot sa invat!”, sa fie absorbita de copii. El a scris urmatorul Manifest al celor care invata:
1. Creierul invata continuu. Invatam exact ceea ce este demonstrat de cei din jurul nostru. Scolile trebuie sa se opreasca de la a mai preda folosind repetitii fara sens, “activitati” si teste.
2. Invatatura nu necesita coercitie sau recompense irelevante. Esuam in a invata doar daca suntem plictisiti, confuzi sau am fost convinsi ca invatarea este un lucru dificil. Scolile trebuie sa fie locuri in care invatatul sa aiba loc in mod natural – din dorinta de a o face, nu prin forta.
3. Invatarea trebuie sa aiba semnificatie. Scolile trebuie sa se schimbe, nu sa incerce sa ne schimbe pe noi, pentru a se asigura ca intelegem ceea ce se asteapta sa invatam.
4. Invatarea este accidentala. Invatam in timp ce facem lucruri pe care le consideram folositoare si interesante. Scolile trebuie sa se opresca in a mai construi medii in care nu ne putem angaja in activitati practice.
5. Invatarea este colaborativa. Invatam devenind discipoli ai unor oameni care practica ceea ce predau.
6. Consecintele invataturii valoroase sunt evidente [Folosim ceea ce am invatat]. Scolile, profesorii si parintii nu ar trebui sa se bazeze pe note sau rezultate la evaluari pentru a descoperi ce am invatat.
7. Invatarea implica intotdeauna sentimente. Ne amintim cum ne-am simtit cand am invatat sau am esuat in a invata. Scolile nu ar trebui sa trateze copiii ca pe niste masini.
8. Invatarea nu trebuie sa fie amenintata de riscuri. Daca suntem amenintati de ea, atunci ea ne va ameninta intotdeauna. Scolile trebuie sa recunoasca faptul ca testarea continua [si multe alte practici ale sale] reprezinta o hartuire intelectuala.
Lectia listei lui Smith este ca scolile nu sunt deloc cele mai potrivite locuri pentru a invata, in special scolile publice. Ele violeaza toate ideile de mai sus, cu fiecare copil tot timpul. Cartea lui Smith descrie ce se intampla intr-o scoala tipica si rezuma totul perfect intr-un capitol numit “Industria fara sens”.
Nu e deloc surprinzator ca din ce in ce mai multi oameni aleg scoli alternative sau educatia inafara scolilor, pentru a putea sari peste “lectia” care le spune ca nu pot invata.
Ned Vare este un fost profesor al unei scoli private, om de afacrei, scriitor;articolele cale apar on line www.borntoexplore.org este un aparator al unschoolingului.
Nota : acest articol este tradus si postat aici cu permisiunea si sustinerea autorului.
Sursa: http://educatielibera.blogspot.com/
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
http://educatielibera.blogspot.com/