Educatia acasa (homeschooling)
Raspunsuri - Pagina 27
ocebine spune:
Suna idealist, suna romantic, suna liber, suna cam prea "The Sound of Music" pentru mine (ori eu sint atit de departe de Julie Andrews
....) Ceva frumos in teorie dar al naibii de greu de pus in practica.
Cu toate ca sint destui copii HS, cel putin in SUA, majoriatea o fac pe considerente religioase. HS este bazat mai mult pe premisa de a nu se amesteca cu "indezirabilii". Asta este realitatea.
Da, multi au rezultate bune la facultati dar si ceilalti copii educati "clasic" au rezultate la fel de bune daca au parinti iubitori si atenti.
Probabil ca aceste rezultate nu vin neaparat din calitatea educatiei in sine ci si din disciplina religioasa...un factor nu chiar de ignorat cind cuantificam aceste rezultate.
Imi mentin parerea (care vad ca nu-i contestata mai deloc) despre absenta mamei din forta de munca timp de 12-15-18 ani (depinzind de virsta si numarul de copii). Unde este protectia mamei? Din nou atingem acest aspect al religiei (nu exista divort, etc)...Stiu ca nu e un aspect la care vrei sa te gindesti, dar si asta este o realitate a zile de azi.
Nu vad cum as fi un exemplu bun pentru copiii mei cind dupa ce imi incetez rolul de educator eu nu mai am nimic...ce fac la 40+ de ani dupa ce pleaca baietii la facultate? Din ce ma intretin?
Anamaria
"Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."
amoga spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Pt noi conceptul de adunare e simplu, l-am invatat de f mult timp, nici nu mai constientizam etapele prin care trecem ca sa ajungem la rezultat!!!!
E f simplu 1+1=2!!! [...]
Da, s-ar putea sa fim atit de familiari cu abstractizarea '1 + 1 = 2' incit sa uitam ce e in "spatele" ei. Insa e putin probabil sa nu mai fim capabili sa "facem pasul inapoi", adica sa coborim din abstractizare in lumea lucrurilor simple, si sa explicam adunarea asa cum e ea perceputa de copii: un mar si cu inca un mar fac doua mere.
Imi pare ca e falsa premiza asta cum ca ne-am fi pierdut capabilitatea de a vorbi "pe limba copiilor". La urma urmei, toti am fost copii la un moment dat; si cel mai probabil ca majoritatea isi mai amintesc cum a fost.
A.M.
crism spune:
Nu vad cum as fi un exemplu bun pentru copiii mei cind dupa ce imi incetez rolul de educator eu nu mai am nimic...ce fac la 40+ de ani dupa ce pleaca baietii la facultate? Din ce ma intretin?
Stiu ca discutia nu este pe tema aceasta, dar personal cred ca cel mai bun lucru pe care il pot face pentru copii mei este sa fiu acasa cu ei si sa am grija de ei. A fost o intelegere intre mine si sotul meu inainte sa ne casatorim, ca el sa aduca banii in casa si eu sa am grija de copii si casa. Stiu, stiu, suna puritan si degradant. Dimpotriva, nu este. Alta data pot sa intind explicatia. Cand pleaca copii la facultate, ma intretin la fel cum am facut-o pana acuma, de pe salariul sotului meu. 
In US poti sa faci multe lucruri, de la hobiuri, la part time joburi daca vrei. Nu este greu sa gasesti servici.
Ai considera un exemplu bun ca mama ta sa te fii lasat cu altii si ea sa se duca la servici ca sa il aibe asigurat, sau ai aprecia faptul ca a ales sa fie cu tine acasa si sa investeasca in persoana ta?
Stiu ca unele mame TREBUIE sa mearga la servici, nu au de ales. De aceea pentru mine este un privilegiu faptul ca pot fii acasa cu copii mei. :)
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)
crism spune:
quote:
Din nou atingem acest aspect al religiei (nu exista divort, etc)...Stiu ca nu e un aspect la care vrei sa te gindesti, dar si asta este o realitate a zile de azi.
Adevarat, de aceea nu sustin ca HS este pentru toata lumea. A fost o alegere pentru familia mea. Am vazut cazuri unde copii sunt neglijati si needucati, si asta in numele HSului. Nu vreau sa imi izolez copii, ci vreau sa ii pregatesc pentru realitatea vietii si pentru societatea de astazi. Insa vreau sa o fac la timpul meu si in termenii mei, pentru ca sunt copii MEI. A da unui copil de clasa a 3-a un prezervativ nu este ideea mea de pregatire pentru viata.
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)
amoga spune:
quote:
Originally posted by ocebine
Cu toate ca sint destui copii HS, cel putin in SUA, majoriatea o fac pe considerente religioase. HS este bazat mai mult pe premisa de a nu se amesteca cu "indezirabilii". Asta este realitatea.
Okay, s-ar putea sa fie o majoritate (in www.jesuscampthemovie.com/" target="_blank">"Jesus Camp" se afirma c-ar fi 75%) care au aceasta motivatie pentru a practica HS. Da' hai totusi sa nu punem semnul de egalitate intre cele doua categorii.
Exista un numar de familii care au alte motive pentru a opta in favoarea HS. In ce ma priveste, as opta pentru asa ceva pentru ca am fost dezamagit de scoala prin care am trecut eu, si-mi pare ca HS ar fi o alternativa mai buna.
quote:
Originally posted by ocebine
Imi mentin parerea (care vad ca nu-i contestata mai deloc) despre absenta mamei din forta de munca timp de 12-15-18 ani (depinzind de virsta si numarul de copii). Unde este protectia mamei? Din nou atingem acest aspect al religiei (nu exista divort, etc)...Stiu ca nu e un aspect la care vrei sa te gindesti, dar si asta este o realitate a zile de azi.
Okay, dar asta n-are nici o legatura cu educatia. Nu raspunde in nici un fel la intrebarea: Ce e mai bun -- scolitul acasa 'au scolitul institutionalizat? (Una e "HS is bad", alta e "HS is good but I can't afford it.")
Sigur, invoci un motiv foarte bun pentru care ai putea sa nu vrei sa optezi pentru HS, insa nu stiu daca asta e focusul discutiei. In fine, pot sa comentez si pe marginea aspectului asta, daca vrei.
Siguranta financiara, cariera, familia, pasiunile -- doar citeva din lucrurile care se ingramadesc pe agenda fiecaruia. Care le sunt prioritatile e o chestiune de alegere personala. Oricum, parerea mea-i ca optiunile fiecaruia trebuie respectate, iar daca unii aleg o cariera, iar altii timpul in familie, iar altii altceva, e foarte bine si normal sa se-ntimple asa. N-am nici o problema cu nicicare dintre ei, si n-o sa consider o mama care lucreaza trei schimburi pentru a asigura financiar familia ca fiind mai prejos sau mai presus decit una care-si petrece 15 ore pe zi in preajma copiilor incercind sa le deschida cit mai mult din lumea inconjuratoare.
quote:
Originally posted by ocebine
Nu vad cum as fi un exemplu bun pentru copiii mei cind dupa ce imi incetez rolul de educator eu nu mai am nimic...ce fac la 40+ de ani dupa ce pleaca baietii la facultate? Din ce ma intretin?
Sincer, nu stiu. Si da, sunt intrebari care merita puse. (Si la care, m-as astepta, fiecare vine cu proriile raspunsuri.)
Poate nu e chiar nimic cu ce te alegi dupa experienta de educator; poate altii ar vrea sa se foloseasca de experienta asta in vreun fel sau altul. Sau poate exista vreun mod in care se poate reinnoda cariera intrerupta douajde ani in urma. Sau poate poti porni la drum intr-o noua cariera chiar atunci. Poate propria afacere. Nu stiu... Daca ai incredere ca bagajul de cunostinte acumulat pina atunci reprezinta o valoare, atunci probabil vei fi in stare sa o si dovedesti cuiva si sa prestezi o munca decenta mai departe. (My wild guess.)
A.M.
ocebine spune:
Cristina, atunci pentru ce sa investim in fete? De ce sa le trimitem la facultati, la masterate, etc? E mai simplu educatia de 12 clase si apoi casatoria.
De Thanksgiving am vizitat Lancaster County, unde sint comunitatile de Amish. Ei practica "one room schoolhouse". Scoala trebuie sa fie la sub 2 mile de casa (de aceea au peste 250 de scoli pe o raza relativ mica), copiii au voie la scoala doar pina in clasa VIII (sau 14 ani). Liceul e interzis, nu mai vorbesc de facultate. Scolarizarea e facuta la un loc (toti copiii in aceeasi camera).
Sint anumite laturi ale culturii respective cu adevarat demne de tot respectul. De exemplu, este impresionant devotamentul fata de familie (inclusiv tactica de a nu avea caladura in casa decit intr-o singura camera - in acest fel toata familia sta la un loc, nu imprastiati fiecare in camera lui/ei).
Dar ma gindesc ca poate totusi la un moment dat pot avea o existenta proprie. Nu pot avea existenta mea complet dependenta de copii si sot. E ca si cind as fi stearsa cu buretele la un moment dat. Mama mea a lucrat (in mai mare sau mai mica masura) si o respect din tot sufletul. Sintem extrem de apropiate una de alta (doar traim in aceeasi casa)...si cind vorbim, ne suprapunem uneori.
Anamaria
"Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."
amoga spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Copiii invata de la alti copii, e cel mai bun exemplu care argumenteaza ce am spus mai sus!!!!
N-as zice. "Mai sus" zicea asa:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Trebuie sa stii de unde sa incepi si unde sa te opresti cu un copil de o anumita varsta..
Pentru toate astea cred ca trebuie sa faci niste cursuri de pedagogie obligatoriu si psihologia copilului!!!!! Si asta doar ca sa poti invata un copil ceea ce tu stii deja!!!!
(Sublinierile imi apartin.)
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Asa este, un copil poate invata alt copil, iar explicatia e simpla: procesul de invatare si intelegere e acelasi la copii (pentru noi adulti totul e logic, autmomatism, pentru ei e totul nou si nimic logic) iar ei sunt mai buni pedagogi decat adulti pentru ca stiu sa "predea" la acelasi nivel...Stiu sa explice procesul prin care ei au inteles o notiune!!!!
Si cind se pierde aceasta abilitate? Aceea de a explica procesul prin care ai inteles o notiune?
Pentru ca, nu-i asa?, parintii care stiu cum vine treaba cu adunarile numerelor naturale, trebuie c-au inteles-o la un moment dat. De ce n-ar mai fi in stare sa si explice?
Sa mai lamuresc o chestie. Nu spun ca studiul pedagogiei si/sau psihologiei copilului ar fi ceva rau. Din contra, probabil ca ar fi ceva bun. (Cum bune sunt majoritatea lucrurilor studiate.) Dar nu cred ca trebuie vazute ca un "prerequisite", ca ceva fara de care ai fi incapabil sa inveti pe altcineva ceea ce stii. Asta e partea cu care nu sunt de acord.
In alta ordine de idei, si acesta e un topic interesant: faptul ca copiii invata relativ usor de la alti copii. Cum se face atunci ca, in general, in scoala este foarte limitata si deloc incurajata interactiunea intre copii? Cu exceptia pauzelor, in majoritatea timpului se presupune ca copiii stau smirna cu ochii la profesor, nicidecum interactionind intre ei, intrebindu-se una-alta si incercind sa-si explice unul altuia care ce a inteles dintr-un subiect. Din punctul meu de vedere, este o metoda de invatare perfect valabila pe care scoala a ales sa o ignore.
A.M.
ps/ Apropo de metoda Montessori. Nu stiu inca foarte multe despre ce presupune (am cartea pe lista celor "de citit"), insa tot am fost putin surprins cind, aflindu-ma in parc cu un prieten, acesta a spus ceva de genul: "E ceva nou si pentru ele --sa se joace-mpreuna--, chit ca sunt colege la gradinita", referindu-se la joaca care se infiripase intre fata lui si o alta fetita de-acolo. Ambele fete erau inscrise la o gradinita care spunea ca aplica metoda Montessori. Eu unu', sincer, aveam impresia ca joaca e una din activitatile de baza ale metodei Montessori, da' poate ca ma-nsel. Sau poate exista variatii majore intre cum inteleg diverse persoane/gradinite sa aplice numita metoda.
crism spune:
quote:
Cristina, atunci pentru ce sa investim in fete? De ce sa le trimitem la facultati, la masterate, etc? E mai simplu educatia de 12 clase si apoi casatoria.
Atunci de ce ne casatorim? De ce avem copii? Am terminat liceul, am fost la colegiu, dar AM VRUT sa ma casatoresc, sa am copii, sa stau acasa si sa ii educ. Pentru mine asta a fost telul vietii mele, sa am o familie. M-am educat in caz ca a trebuit sa ma intretin singura. Acelasi lucru si pentru fata mea. As vrea din tot sufletul sa ae casatoreasca, sa aibe familie, dar nu ii pot garanta asta. Atunci o pregatesc sa supravietuiasca singura in societate.
Cu toata sinceritatea iti spun ca nu ma simt ca un burete sters, ci ca o regina. Am fost intotdeauna o fire independenta si inca sunt, nu mi-am pierdut identitatea doar pentru ca faptul ca sunt acasa cu copii. Am un rol urias in viata copiilor si educatia primita ma ajuta sa imi indeplinesc rolul mai bine.
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)
inaioana spune:
Ok, sunt ultima persoana care si-ar dori ca acest topic sa devieze dar trebuie sa-mi spun parerea in legatura cu subiectul asta cu mamele care aleg sa faca HS. Si asta pentru ca eu consider ca problema mamei care sta acasa (eventual - pentru ca ea poate munci si de acasa sau poate munci part-time sau poate fi freelancer si tot asa) sa faca HS este o piedica pentru multe femei care ar putea spune: "da, frumos, interesant dar cu mine cum ramane?".
HS este pana la urma un stil de viata pe care ti-l asumi.
Eu nu mi-as putea construi viata din perspectiva drobului de sare: dar daca divortez? dar daca moare sotul meu? dar daca imi pica o caramida-n cap maine?
Daca voi divorta si as fi si falita instantaneu, mi-as gasi un loc de munca remunerat. Nu sunt chiar retardata, ar fi multe lucruri pe care le-as putea face pana una-alta incat sa aduc o paine pe masa copiilor.
Eu nu renunt la viata mea, la pasiunile mele si la munca mea pentru a face HS. El face parte din viata mea, din alegerile mele. Intre timp scriu, citesc, fac o mie si una de chestii care ma pasioneaza, la care ma pricep, fie ele remunerate sau nu.
Asta o sa fac si dupa ce copiii mei o sa fie mari si pe la casele lor. Poate nu EXACT aceleasi lucruri, dar imi voi urma pasiunile si voi face lucrurile la care ma pricep. Pentru ca nimic nu poti face mai bine si mai eficient decat lucrurile de care esti pasionat. Si..asa vin si banii, nu invers.
HS nu inseamna ca TOATA viata ta se subjuga copiilor. Exista parinti (mai ales mame) care fara sa faca HS fac fixatii asupra copiilor; dar acolo e vorba despre probleme psihologice, nu are legatura cu o filosofie educationala sau alta.
TRe' sa fug. Revin.
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
http://educatielibera.blogspot.com/
inaioana spune:
Asa...deci spuneam ca mamele care isi centreaza viata pe copiii, au o problema psihologica de dependenta; ele sunt acelea care la 40-50 de ani , cand copiii isi vad de drum se simt inutile, au caderi si tot asa. Dar asta este o cu totul si cu totul alta problema.
Imi dau seama ca unii pot considera ca a face HS iti rapeste foarte mult timp si nu mai poti avea o cariera. Dar depinde foarte mult si de ce anume presupune acea cariera (daca esti scriitor de orice fel, filosof sau ai o munca ce nu presupune prezenta ta regulata intr-un anume loc , atunci nu vad nici o problema) si de ce presupune metoda de HS pe care o alegi (daca alegi sa faci ceva foarte structurat, e foarte posibil sa trebuiasca sa fii acasa sau in alte locatii destinate invatatului/predatului mai multe ore pe zi, tot in mod regulat).
DEci este o problemka de stil de viata, de alegeri si tot asa. Dar nici nu se poate pune problema ca renunti la viata ta, la individualitatea ta sau la sansa de a te implini profesional sau ca om in general. Depinde si ce anume te implineste.
Eu sunt feminista. Multa lume considera in mod eronat ca feminismul inseamna niste cucoane urate care vor sa fie barbati, care sunt agresive si tot asa. Exista asemenea cucoane ce se considera feministe dar asta este asa cum in politica exista si extrema dreapta sau comunismul etc. A fi feminist(a) nu inseamna decat ca esti convins de faptul ca din nastere, femeia este dotata cu aceeasi capacitate de a rationa ca si barbatul. Punct. Nimic mai mult.
Evident, ca aceasta idee trebuia sa aiba niste consecinte in lumea reala, prin urmare modul incare diverse teorii vad aceste consecinte, curentele feministe sunt foarte-foarte diverse, multe se si contrazic. Nu e subiectul nostru aici sa le enumeram.
Va spun doar ca eu sunt o feminista din aia care considera ca o femeie are ca orice om dreptul de a alege cum doreste sa se implineasca pe sine si faptul ca alege sa fie doctor docent nu este mai valoros sau mai putin valoros decat a alege sa fie o sotie si mama casnica.
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
http://educatielibera.blogspot.com/