Educatia acasa (homeschooling)
Raspunsuri - Pagina 26
ocebine spune:
quote:
Originally posted by amoga
['Au, mai stii?, ii catapulteaza pe o directie mai putin dorita. (Ar fi posibil, nu-i asa?)
Nu paria prea mult pe asa ceva :-). Eu cunosc un caz. De fapt, "cunosc" e prea mult spus; nu o cunosc personal, dar ii urmaresc unul din bloguri: Sometime's Is Peaceful. Are (parca) patru copii... Oricum, scrie fain.
A.M.
"Invatatul nu e un produs al activitatii profesorilor. Invatatul e un produs al activitatii celor care-nvata." -- John Holt
Toti ne gasim drumul eventual...mai mult sau mai putin dorit de parinti. Influentele nedorite sint imposibil de evitat in totalitate indiferent cit tii copilul acasa.
Si probabil ca sint mai "incapatinata" pentru ca am gasit o formula care la noi functioneaza foarte bine. De aceea sustin varietatea si nu uniformitatea.
Anamaria
"Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."
simali spune:
quote:
Un parinte care isi educa copiii acasa va invata foarte multe impreuna cu si de la copiii sai. Bunaoara, va invata sa-si adapteze limbajul/exemplele/referintele exact la nivelul copilului, va invata sa stie cind este receptiv, cind poate continua cu un subiect, cind ar fi mai bine sa se opreasca, s.a.m.d.
quote:
Nu este valabil pentru toata lumea. Uite exemplul sotului meu. El a fost antrenat acasa de tatal lui (se numea meditatie pe vremuri) si a reusit sa obtina rezultate remarcabile, mai ales la fizica. Numai ca socrul meu era comandant de regiment, om scolit de armata de pe la 10 ani si cu niste idei foarte fixe si rigide, gen:
- disciplina e baza tuturor actiunilor omului
- rezultatele se obtin cu suferinta
- nu ai voie sa inveti in pat sau intr-o pozitie comoda ci numai la masa
- trebuie sa faci obligatoriu si ce nu-ti place
- trebuie sa fii perfect; daca tema nu este perfecta rupem foaia la 12 noaptea si trimitem copilul sa mai faca tema odata - a saptea oara;
- daca copilul nu este atent aplicam pedepse de tipul "nu ai voie afara".
- daca copilul nu dtie tipam la el si-i strigam "idiotule" sau "esti tampit".
Sa nu credeti ca o astfel de educatie nu lasa urme. Si este cu atat mai rea cu cat copilul de atunci chiar a obtinut rezultate in felul acesta, a vazut cu a evoluat de la loaza clasei la fizica catre olimpic national, a inceput sa aiba respect pentru parintele care chiar era sclipitor de inteligent si s-a gandit ca probabil metodele lui au fost foarte bune.
Astazi, de fiecare data cand ajunge sa-l invete ceva singur pe copilul nostru, repeta fara sa vrea "algoritmul" pe care l-a invatat. El nu poate fii un bun educator fara terapie. Educatia din copilarie este mult mai puternica decat vointa lui.
Sunt in stare sa jur ca lumea este plina de parinti iubitori si inteligenti, dar tarati de anumite experiente din propria copilarie pe care le repeta fara voia lor. De aceea nici eu nu cred ca oricine poate fii pedagog pentru propriul copil.
alice
amoga spune:
quote:
Originally posted by ocebine
Nu vad de ce supara opinia ca HS este croit doar pentru unii si nu pentru toti.
Nu cred ca se supara nimeni (eu cel putin precis nu); mie-mi pare ca suntem aici pentru a pune in discutie niste idei si opinii, nu pentru a ne supara unii pe altii.
Oricum, ai dreptate: HS ar trebui sa fie o optiune, nu o obligatie.
Ce e trist e ca in Romania HS nu prea exista ca optiune (doar intr-un mod contorsionat, si nu la indemina oricui). Si cred ca lucrul acesta ar trebui "reparat". Si mai cred ca toti cei care se declara toleranti (indiferent de optiunea educationala vizavi de proprii copii) ar trebui sa sustina legalizarea HS-ului in Romania.
quote:
Originally posted by ocebine
Toti ne gasim drumul eventual...mai mult sau mai putin dorit de parinti. Influentele nedorite sint imposibil de evitat in totalitate indiferent cit tii copilul acasa.
Pentru mine, HS nu inseamna deloc o inchidere (in casa, "glob de sticla", etc.). Din contra, inseamna o deschidere -- copilul nu mai e limitat de programa, repere temporale, etc.; e liber sa invete.
quote:
Originally posted by ocebine
Si probabil ca sint mai "incapatinata" pentru ca am gasit o formula care la noi functioneaza foarte bine.
Excelent! Nu pot decit sa spun ca merita persistat in ceea ce vezi ca functioneaza foarte bine. ("Don't fix it, if ain't broken.")
quote:
Originally posted by ocebine
De aceea sustin varietatea si nu uniformitatea.
Si eu! Si eu! :-)
Foarte serios: si eu votez pentru diversitate.
A.M.
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Nu este valabil pentru toata lumea. Uite exemplul sotului meu. [...]
Sunt in stare sa jur ca lumea este plina de parinti iubitori si inteligenti, dar tarati de anumite experiente din propria copilarie pe care le repeta fara voia lor. De aceea nici eu nu cred ca oricine poate fii pedagog pentru propriul copil.
Ei bine, si tu ai dreptate! :-)
Pina la urma, cred ca cel mai bine doar copilul va stii sa decida -- de la cine si ce metode de invatare prefera. Parinti, scoala, prieteni, auto-didact -- ce-o fi. (D-aia-i buna expunerea la cit mai multe medii -- ca sa poata compara si alege.)
Intrebarea e: cine alege? Copilul? Parintii? Statul? (Eu as vota "copilul".)
A.M.
ps/ Si pe mine m-a scolit un an de zile Armata (nu, nu stagiul militar -- ala a fost de sase luni si l-am simtit ca pe-o vacanta). Dupa un an de zile insa, mi-a fost destul de limpede ca suntem incompatibili; asa c-am renuntat. Norocul meu a fost c-am putut renunta; am avut optiunea asta.
crism spune:
Pina la urma, cred ca cel mai bine doar copilul va stii sa decida -- de la cine si ce metode de invatare prefera. Parinti, scoala, prieteni, auto-didact -- ce-o fi. (D-aia-i buna expunerea la cit mai multe medii -- ca sa poata compara si alege.)
Intrebarea e: cine alege? Copilul? Parintii? Statul? (Eu as vota "copilul".)
Eu votez parintele!
;)
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)
iulia_b spune:
Inaioana, un parinte poate nu a studiat suficient un anumit obiect pt ca sa fie capabil sa-l invete pe copil la nivelul dorit de acesta. Liceele difera ca materii si frecventa lor in functie de "profil". Eu de ex aveam 2 ore de matematica pe saptamana,altul de la un liceu cu alt profil poate ca avea 7 ore. Manualele sunt diferite, gradul de complexitate diferit. Mi mi se pare normal sa fie asa, copilul se indreapta inca de la liceu spre ce-i face mai multa placere sa invete.
sinzi_ana spune:
Amoga, eu iubesc f mult metoda montessori si o practic pe cat pot cu copilul meu...
In propria mea opinie este cea mai eficienta metoda de a educa un copil, de a-l invata sa gandeasca pentru el insusi, de a-l invata sa gaseasca singur solutii si raspunsuri...
Ei bine, daca vrei sa inveti un copil ceva, trebuie sa stii cum sa ii expui informatia, astfel incat sa nu o invete pur si simplu, dar sa o si inteleaga!!! Si sa ii foloseasca ca baza in a merge mai departe!!!!
Si daca tot am adus adunarea in discutie o dau ca exemplu
Pt noi conceptul de adunare e simplu, l-am invatat de f mult timp, nici nu mai constientizam etapele prin care trecem ca sa ajungem la rezultat!!!!
E f simplu 1+1=2!!!
Iar a invata un copil ca 1+1=2 este foarte simplu...el va memora asta si iti va reda de fiecare data cand il intrebi...si vei fi mandru de rezultat!!!
Dar iti pui vreodata intrebarea daca el stie ce inseamna adunarea??? Daca el stie ca numerele alea sunt o cantitate si nu doar un simbol?? Ca + inseamna mai mult decat 1 deget plus 1 deget? Ca el intelege notiunea de numar ca reprezentanta unei cantitati in sine? Si apoi 2 numere adunate de fapt sunt 2 cantitati puse impreuna?
Daca ii spui copilului ca 1+1=2 si el invata asta de la tine, asta nu inseamna ca a si inteles!!!!
Ii spui o masinuta plus o masinuta...egal 2 masinute!!! Si el va invata asta...dar daca ii spui apoi, dar un tractor plus un tractor cat fac?? El nu va stii...pentru ca el va stii ca o masinuta plus o masinuta egal 2 masinute...dar l-ai incurcat cu tractorul daca el nu intelege conceptul de numar!!!!
De asta cred ca e foooarte important ce si cum inveti un copil daca vrei ca informatia sa ii ajute la ceva, mai mult decat o memorarare fara sens pentru el!!!
(spun asta pentru ca am avut la gradinita parintii care isi aduceau copii si ne spuneau cat de multe stiu de la ei: sa numere pana la 200 la nici 3 ani, dar ei de fapt recitau o poezie...nu stiau sa numere nici 3 obiecte, si nici sa recunoasca numerele...daramite sa le puna in oridine daca le amestecai!!!!, copii care la 5 ani citesc fluent...dar o fac mecanic, fara sa inteleaga ce citesc, ei citesc doar litere...nu cuvantul , si nici contextul, sau memoreaza o carte si ai impresia ca citesc 
cand ii arati diferite cuvinte din carte sau o alta carte s-au blocat!!!!)
La varste mici (nu ma bag la varste mari ca nu ma pricep, spun sincer) e foarte important CUM ii expui informatia unui copil ca el sa fie capabil sa o inteleaga!!!
Si e foooarte greu sa faci diferenta daca copilul memoreaza sau intelege...ei au o memorie fantastica si te uimesc de cele mai multe ori cu ceea ce stiu si ceea ce invata...dar trebuie sa te asiguri ca au inteles, ca pot folosi informatia ca atare, si ca o pot pune ca baza de cunostinte!!!!
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by amogaquote:
Originally posted by sinzi_ana
Pentru toate astea cred ca trebuie sa faci niste cursuri de pedagogie obligatoriu si psihologia copilului!!!!! Si asta doar ca sa poti invata un copil ceea ce tu stii deja!!!!
ESi cred ca cel mai simplu e sa dau exemplu cu copiii care invata de la alti copii
A.M.
"Invatatul nu e un produs al activitatii profesorilor. Invatatul e un produs al activitatii celor care-nvata." -- John Holt
Copiii invata de la alti copii, e cel mai bun exemplu care argumenteaza ce am spus mai sus!!!!
Asa este, un copil poate invata alt copil, iar explicatia e simpla: procesul de invatare si intelegere e acelasi la copii (pentru noi adulti totul e logic, autmomatism, pentru ei e totul nou si nimic logic) iar ei sunt mai buni pedagogi decat adulti pentru ca stiu sa "predea" la acelasi nivel...Stiu sa explice procesul prin care ei au inteles o notiune!!!!
Conceptul este asimilat si de un copil care invata prin memorare si un copil care intelege prin explicatii si exemple data la nivelul lui, singura diferenta este ca in primul caz procesul de insusire este mai lung, copilul nu i se ofera sansa de a stii sa foloseasca informatia practic imediat(ci doar procesul de memorare conteaza, intelegerea vine mult mai tarziu), iar in al 2-lea caz avantajele sunt multiple: copilul intelege si aplica, face legaturi intre concepte asemanatoare, este pregatit sa mearga mai departe...
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David
psihologul : varsta, poze, 3000km prin Romania
sinzi_ana spune:
Inca ceva si gata
Din pacate procesul de educare in Romania se bazeaza foarte mult pe memorare si teorie...
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David psihologul : varsta, poze, 3000km prin Romania
amoga spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Amoga, eu iubesc f mult metoda montessori si o practic pe cat pot cu copilul meu...
In propria mea opinie este cea mai eficienta metoda de a educa un copil, de a-l invata sa gandeasca pentru el insusi, de a-l invata sa gaseasca singur solutii si raspunsuri...
Suna bine. Iar daca da rezultatele pe care le astepti, atunci ma gindesc ca cel mai bine pentru tine/voi e sa continuati sa aplicati metoda.
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Ei bine, daca vrei sa inveti un copil ceva, trebuie sa stii cum sa ii expui informatia, astfel incat sa nu o invete pur si simplu, dar sa o si inteleaga!!!
Eu cred ca mai bine decit sa stii cum sa prezinti o informatie, e sa fi in stare sa descoperi cum sa o prezinti astfel incit audienta sa si-o insuseasca.
Atunci cind (crezi ca) stii cum trebuie prezentat ceva pleci de la premiza ca trebuie facut intr-un anumit fel, spus anumite lucruri ("formula magica" :-)) si, negresit, ucenicul va pricepe. Eu sincer am mari indoieli ca exista o metoda universal valabila pentru toata lumea. Indiferent ca-i spune Montessori, Waldorf sau mai stiu eu cum.
Cita vreme atunci cind pleci de la premiza ca exista un mod (cel putin unu', probabil mai multe) prin care cel care-ti sta in fata va pricepe ceea ce ai sa-i spui, si ca tot ce-ti ramine de facut e sa gasesti care e acest mod, ei bine, pleci la drum fara limitarea "asa trebuie facut", si fara teama "daca asa cum credeam eu ca trebuie nu merge?". Asta inseamna sa incerci intr-un fel, in alt fel, sa te adaptezi la feedback-ul pe care-l observi la audienta, s-o lasi balta cind nu merge, sa fugi la computer, la biblioteca, sa-l suni pe unu' sau pe altu', etc., etc.
(Si poate mai continui al'dat', ca acu' tre' sa plec...)
A.M.