Educatia acasa (homeschooling)
Raspunsuri - Pagina 19
gazzella spune:
mai exista unul ca si tine?
da, tu ai dreptate, e ceea ce incerc sa fiu, adica o mama care sa dea spatiu, timp copiilor
din pacate nu reusesc intotdeauna
cum faceti sa fiti atat de relaxati?
nu te-ai simtit niciodata depasit de situatie? dar sotia?
uite, ca se spunea ca a-i purta e greu, as zice basme! a-i purta inseamna a nu te centra pe copil, dar acolo unde intervine centrarea pe copil, adica scolitul acasa, organizarea a tot ceea ce ar putea insemna implicarea efectiva recunosc ca as intampina multe greutati cel putin pana cand mi-as depasi anumite conditionamente.
si cand totusi nu accepta explicatiile? stiu io? atunci cand poate o prindeati cu forta in brate pentru a o traversa strada
mie mi s-a intamplat cu Felix nu de putine ori, nu vroia in brate, nu vroia in carucior, nu vroia decat sa traverseze singur strada, si nu vroia sa-i dau mana
toate astea la o trecere de pietoni foarte periculoasa
si-i explicam, si era nu si nu si nu
si-l luam in brate si se zbatea si ma simteam groaznic
si asa am exercitat presiuni deseori asupra lui
in asemenea situatii consider ca dispare comunicarea (acolo unde intervine un act de forta dispare comunicarea) raportul empatic fiind compromis
amoga spune:
quote:
Originally posted by gazzella
mai exista unul ca si tine?
Miliarde, cred. (Si sper.) Nu-s chiar atit de deosebit. (Ohh, well, I do happen to have green eyes ;-).)
quote:
Originally posted by gazzella
cum faceti sa fiti atat de relaxati?
Rabdare si tutun. (Okay, la tutun am renuntat... prin clasa V-a, parca...)
quote:
Originally posted by gazzella
mie mi s-a intamplat cu Felix nu de putine ori, nu vroia in brate, nu vroia in carucior, nu vroia decat sa traverseze singur strada, si nu vroia sa-i dau mana
toate astea la o trecere de pietoni foarte periculoasa
si-i explicam, si era nu si nu si nu
Am trecut si eu prin secvente similare; si-am facut una din urmatoarele:
(1) Uitat repede stinga-dreapta, si-n cazul in care traversarea parea in siguranta (adica: nici o masina la orizont), lasam in voia ei;
(2) Daca parea a fi o traversare riscanta, dar nu trebuia neaparat sa ajung pe partea ai'lalta a drumului, ii anuntam schimbarea de directie ("Okay, atunci nu mai mergem in parc! Ne-ntoarcem acasa..."); de obicei parea un compromis pe care nu era dispusa sa-l faca; si
(3) Daca era riscant si trebuia sa trec, ei bine, cu tot deranjul sonor pe care-l produceam la jumatate din cartier, da' o luam de minuta (eventual si-n brate) si treceam strada; iar pe partea ai'lalta a drumului, daca era vreme de asa ceva, vedeam care furnici, sau frunze, sau mers pe calciie, sau pe virfuri, sau cu spatele, sau-sau-sau o faceau sa uite mai iute de trecutul strazii.
Oricum, dat fiind ca nu-i interzicem la tot pasul sa faca ceea ce vrea, cred ca intelege ca-i serioasa treaba atunci cind insistam (si inca la modul hotarit), asa ca --de regula-- lasa de la ea. (Cum era vorba aia cu cel mai inteligent cedeaza? :-))
Da-mi pare ca ne departam de discutia despre 'homeschooling'. Si-n ce ma priveste, n-as vrea...
A.M.
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by gazzella
si cand totusi nu accepta explicatiile?
Gazzela (offtopic) e simplu...
Ii dai optiuni ca sa poate beneficia de libera alegere si sa nu fie constrans (in cazul tau: daca traversam strada acum e periculos hai sa asteptam/hai la trecere, intre timp putem sa: 1. mergem in parc sa ne mai dam o data pe tobogan 2. sa cumparam o inghetata!!!!! Eu incerc pe cat pot sa nu folosesc negatiile cand vreau sa il distrag de la ceva - in fine noi suntem mai mari si acum functioneaza argumentele logice perfect!!!!
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David
psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania
inaioana spune:
Andreina,scumpa mea, citeste si aici: http://theparentingpit.com/alternative-parenting/surviving-the-toddler-years/
Cred ca pui prea multa presiune pe tine si in ceea ce priveste AP (odata ce copiii au crescut) si , mai mult, in ceea ce priveste RU. Putem deschide un subiect special despre "Surviving the todler years" daca vrei. Nici o metoda de HS, cu atat mai putin RU nu pune atata presiune pe parinti cat pari (scuze, poate gresesc!) sa resimti tu.
Cat despre suportul sotului tau, sunt convinsa ca te va ajuta sa citesti ar si acest articol: http://theparentingpit.com/unschooling/unauthorised-dad-handbook/
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
http://educatielibera.blogspot.com/
gazzella spune:
nu prea s-a inteles
eu nu ma pot plange de Felix sau de Bendis ci doar de mine
Felix e chiar un copil care accepta lucrurile si nu pentru ca cel mai inteligent cedeaza ci pentru ca ii e frica s-o aduca pe mama pe culmile disperarii
Sanziana, probabil c-o functiona atat de simplu cand trebuie sa impaci, sa te ridici la nivelul unuia, dar cand trebuie sa te ridici la nivelul a doi copii care-si reclama nevoile in acelasi timp, cand nu exista alternare (cea de care spunea A.M. c-o practica cu sotia) atunci nu mai e atat de simplu. cand stii ca fata risca sa se trezeasca din moment in moment cerand tzitzi (iar sa ma opresc pe trotuar s-o alaptez chiar nu-mi surade), tu inca nu esti acasa ci parcurgi 1000 de metri in 45 de minute pentru ca trebuie privit si brum-brum rosu si cel albastru, cand mai stii ca trebuie sa-i speli pe amandoi fiind mari purcei (asta ca nu le ziceam prin parcuri ca nu-i voie sa intre in balti dupa ce deja ii schimbasem de vreo 3 ori pe fiecare), cand mai stii ca trebuie sa faci slalom printre jucarii odata ajunsa strigand "partie!!!", cand unul alerga intr-o parte, un altul in cealalta prinzandu-i din zbor pentru a-i mai imbraca, atunci eu nu pot decat sa vad gradinita ca pe o mana cereasca.
ce sa fac, am si eu limite asa cum le are si sotul, dar asta nu-mi permite sa consider ca nu s-ar ingriji de noi, la pregatirea pe care o are si profesand conform acesteia (un profesor are un salariu destul de mic ca sa ne permitem sa traim doar din acesta) cu siguranta ar trebui sa-mi caut si eu serviciu sacrificand chiar mai mult, ori Italia nu permite nimanui un concediu de maternitate platit peste o perioada de 6-9 luni de unde fiecare ajunge sa se aranjeze cum poate cu bunicii, matusile, familia largita sau cresa.
deci noi a trebuit sa decidem: ori ma reintorc la serviciu institutinalizand copii de la 6 luni (asa cum e norma pe aici) noi nebeneficiind de prezenta unei familii largite, ori accept sa lucreze el in ritm sustinut pentru a-mi permite mie sa raman cu copiii.
eh...acum paharul s-a umplut, dupa vreo trei ani in care eu doar dusuri am facut si si acelea pe fuga in timp ce le cantam sau le recitam "rica nu stia sa zica", zau ca simt si eu nevoia sa-mi beau doar cafeau dimineata (nici macar nu visez la nunti, baruri, un fim vazut de la cap la coada fara intreruperi) fara ca ei sa-mi scoata din dulapuri toate sosetele, sa sara de pe pat in pat, sa traga catelul de coada.
deci asta spuneam eu cat timp familia este izolata (asa cum este familia in momentul de fata in Italia, cand mama lucreaza in afara peretilor casei, ajunge tarziu acasa, trebuie sa plimbe copilul, sa-l hraneasca, sa-l spele si sa mai gaseasca seninatatea sa se joace (altfel n-are nicio valoare jocul) homeschooling nu poate sa fie la indemana oricui. pentru a-l practica este nevoie de un cadru favorabil acestuia adica o casa larga cu deschidere inspre curte unde sa poti sa lasi copiii sa zburde (altfel tampesc si te tampesc. eu intr-o perioada ma incapatanam sa-i duc zilnic in parc pana cand am simtit ca ma imbolnavesc zona in care locuim fiind una rau imputita cu un trafic intens, mult mizerabila iar pe Felix il tineam tot intr-un nu, el iarasi o tinea tot intr-un nu si pentru a ne salva reciproc am ales ca totusi sa-mi devasteze casa multumindu-ma doar cu iesirile la munte atunci cand sotul e acasa)
asa..dupa o astefel de locuinta spatioasa cu iesire directa intr-un spatiu deschis si care sa fie safe, mai lipseste femeia in casa (si nici macar nu-s pretentii de mare doamna, ce asez eu intr-o parte ei se distreaza sa "rearanjeze" in alta parte, sau in timpul in care eu ma retrag cu fata s-o culc, in timp ce aceasta imi este la san el daca nu se uita la Little Bear (traiasca televizorul! e bun si asta pe post de dadaca) incepe sa faca poc cu masinutele. credeti-ma ca in aceste situatii nu se poate chiar deloc negocia, ci ori accepti sperand ca totusi fata sa adoarma, ori te ridici cu tot cu fata ca altfel risti s-o lasi s-o urle cerandu-i sa taca fara nici un drept de apel.
ei.., intr-o asemenea conjuctura vreu sa vad mama dispusa sa faca HS sau US si cand am s-o vad am sa-mi spun ori ca-i sfanta ori nebuna, iar eu deocamdata nu sunt nici una nici alta
azi vara ma gandeam serios sa schimbam casa, sa cautam una izolata cu curte, intr-o zona in care rata infractionalitatii este una mica, dar conjuctura prezenta in Italia nu ne-a fost una favorabila
acum cautam sa gasim acest cadru favorabil pentru ca suntem convinsi ca totusi pentru copii cea mai buna oportunitate de crestere ar fi una langa vatra, dar langa niste parinti si apartinatori capabili sa raspunda optimal necesitatilor acestora, adica niste parinti care ar putea sa regaseasca niste spatii intime, personale, pentru a putea sa regaseasca o seninatate si implicit pentru a putea oferi seninatate.
si astfel se impune prezenta unei comunitati dispuse sa preia copiii pentru unele perioade de timp, dar nu pentru a-i institutionaliza ci pentru a-i integra, a-i integra in noi activitati ca urmare a unui proces liniar, fara impuneri, presiuni ci ca o rezultanta fireasca a desprinderii copilului pentru scurte perioade de timp de nucleul familial de baza
in acest sens am in vedere chiar si satul in care s-au pastrat traditiile, indeletnicirile artizanale (si nu numai!) unde prezenta copilului este acceptata, uneori chiar discret solicitata astfel incat acesta sa poata observa, incearca, trage concluzii, ajusta, repeta.
in absenta acestui cadru parintelui nu-i ramane decat sa incerce sa introduca copilul in mod cautat adica prin deplasari la diferite fabrici, ferme, ateliere de creatie, patiserii, sali de specatcole atat in timpul repetitiilor cat si in timpul spectacolelor si oricum sa prepare matriale didactice pentru a incerca sa reproduca multe din aspectele intalnite in cotidianul unei persoane implicate intr-un proces productiv, creativ
ori astea sunt posibile doar in conditiile in care exista foarte multa disponibilitate sufleteasca acolo unde deja exista un echilibru interior in persoana care accepta asumarea unui acest rol, de coordinator, preparator si acolo unde deja exista bune resurse financiare pentru a face plinul la benzina, pentru a cumpara bilete pentru cutare si cutare manifestare, etc
inaioana spune:
Andreina, ai perfecta dreptate. Si sunt convinsa ca vei gasi resursele necesare vietii pe care o doriti, astfel incat sa puteti alege ce tip de educatie doriti sa aiba Felix si Bendis. 
In Romania avem insa alte doua probleme:
1) HS nu este legal in mod explicit (desi, din fericire, am gasit ca exista o portita in lege si se poate practica)
2) HS este cvasi-necunoscut, astfel incat o familie care ar avea posibilitatea si disponibilitatea teoretice de a-l aplica, NU STIE ca exista.
Eu prefer sa ma concentrez pe aceste doua probleme. Partile financiara, sociala, psihologica si asa mai departe pe care le implica practicarea acestei filosofii educationale nu pot decat sa depinda de fiecare familie in parte.
Nimeni nu poate da solutii si retete pentru asta unei alte familii.
Evident ca nu toata lumea isi permite financiar si/sau sufleteste sa practice HS dar este contrar drepturilor omului sa nu fie lasat sa o faca desi poate.
Si de asemenea, oamenii au dreptul la informatie inclusiv in aceasta privinta!
Cu drag !
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
http://educatielibera.blogspot.com/
filofteia spune:
quote:
Eu am fost nevoiata sa fac HS pentru dupa ce am realizat ca la gradinite nu se face mai nimic. Si am reusit sa fac foarte multe.
- am folosit metode Montessori pentru dezvoltarea inteligentei matematice;
- am facut un magazin acasa si am exersat adunarea, scaderea si unitatile de masura;
- am facut cunoasterea madiului in parc;
- am pictat, modelta cu plastilina, tesut, indoit, decupat, impreuna cu copilul in weekend-uri;
- am facut engleza (de la vorbit cu el in viata cotidiana pana la cartonase cu desene, planse cu activitatile care-i plac copilului, etc.)
- i-am citit, l-am dus la teatrul de papusi in fiecare saptamana, am facut noi acasa un teatru de papusi, am scris piese si le-am jucat, am scris si am desenat impreuna o carte pe care apoi am tiparit-o in 10 exemplare si am facut-o cadou familiei.
Simali si eu am facut toate astea si le fac insa, dar n-am vazut-o ca HS... si in nici un caz nu m-am gandit ca astea ar putea inlocui gradinita/scoala...
inaioana spune:
quote:
Originally posted by filofteia
Simali si eu am facut toate astea si le fac insa, dar n-am vazut-o ca HS... si in nici un caz nu m-am gandit ca astea ar putea inlocui gradinita/scoala...
Dar ce sunt daca nu HS?
De ce nu ar putea inlocui gradinita/scoala? Cu alte cuvinte, ce anume se intampla in acele institutii atat de valoros si exclusivist incat parintii nu pot oferi sub nici o forma?
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004) http://educatielibera.blogspot.com/
filofteia spune:
quote:
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by gazzella
nu stiu.. ai mei nu accepta raspunsuri, motivari
ori ii iau pe sus, ori faptul e implinit
si cand ii iau pe sus reactia e una: o zbatere puternica de a scapa din bratele mele, un isterism care-i cuprinde mai intai pe ei ca pe urma sa ma cuprinda pe mine disperarea
cat are fiica ta incat asemenea argumente prind?
--------------------------------------------------------------------------------
Doi ani jumate. Si, ocazional, avem si noi parte de proteste in lacrimi si strigate. Totusi, in general, accepta explicatiile oferite atunci cind lucrurile nu se intimpla asa cum i-ar place.
Amoga...sa te vedem mai tarziu...
ca abia de acum incep "luptele" adevarate.quote:
Dar ce sunt daca nu HS?
De ce nu ar putea inlocui gradinita/scoala? Cu alte cuvinte, ce anume se intampla in acele institutii atat de valoros si exclusivist incat parintii nu pot oferi sub nici o forma?
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
Deci fac HS fara sa stiu...eu o numeam dragoste...
Socializare... Copilul meu are grupul propriu de prieteni de parc, de cand era de un an. (cu nici unul nu este in clasa). Face canto, de 3 ani, unde socializeaza.(spun eu echivalent sport care s-a dat exemplu).
Si totusi...pentru copilul meu (numai al meu) imi doresc sa intalneasca cat mai multe alte persoane...copii mai mic, mai mari, de aceeasi varsta, adulti. Persoane care ii plac sau care nu-i plac. Sa invete sa se poarte si cu unele si cu altele fara sa "raneasca pe cineva"(aici incluzandu-se si pe el).
Apropo stiti ce-i place lui fiimiu cel mai mult la scoala: PAUZELE.
Stiti de ce? Pentru ca se intalneste cu prietenii.Mai am o intrebare pentru voi... Sa-l las la calculator pana se satura?
In virtutea discutiilor de aici ma uitam intr-o seara la fiimiu, care butona de zor calculatorul si nici gand sa se ridice de la el. Daca nu ar exista reguli precise, ar sta acolo lipit cu Ben Ten in fata cateva saptamani
.Nu ma plang de el...pentru ca este un copil constiincios, nu a spus vreodata ca nu-si face temele (le face singur cum vine de la scoala), dar ca nu face ce as fi vrut eu sa faca suplimentar a spus deseori. In functie de alternativa, l-am lasat sa faca ce vrea sau am insistat (inclusiv pedepsit - de genul nu ai voie la TV pana nu faci asta) si a facut.
inaioana spune:
Filofteia, ai cu adevarat o gandire de homeschooler (desi nu te-ai fi gandit la asta)!
In privinta socializarii si eu gandesc la fel, dar nu vad unde este rolul scolii aici...
Cat despre calculator, nu exista o parere comuna HS despre asta. Depinde de modul in care gandeste fiecare familie. Dupa cum stii, HS are multe metode, forme si coloraturi de la foarte structurat la total nestructurat.
Parerea mea personala este sa nu ii impui restrictii la calculator si televizor. Asta nu insemna ca se poate uita pe orice program sau poate naviga pe orice site. Spre exemplu noi nu avem pe TV nici un program de desene animate.Nu le-am setat. Katja se uita numai la Animal Planet pentru ca altceva nu i se pare interesant. Uneori, cand sunt desene pe alte posturi si le prinde din intamplare, se uita la ele. Mai vede desene cand se intalneste cu verii ei care sunt mari fani si se uita cu orele desi (eu as spune TOCMAI pentru ca) au restrictii. O las in pace pentru ca stiu ca per total e ok.
La calculator se joaca numai pe uptoten si pe barbie.com (mai putin pe asta, pentru ca e cam mica si nu poate face toate jocurile). Uptoten este un site foarte educativ dupa parerea mea si invata o gramada de lucruri de acolo doar jucandu-se. Nu are restrictii in privinta asta, doar ca noi avand un singur calculator (nu consider necesar sa aiba un PC propriu la 3 ani si jumatate), de multe ori nu are acces pentru ca sunt eu calare pe el.
Cred ca restrictia si controlul agresiv sunt mai degraba daunatoare si au ca efect excesul.
Imi aduc aminte de o povestire pe care am citit-o: un baietel a fost retras de la scoala, parintii hotarand sa faca unschooling cu el Prin urmare o perioada l-au lasat in pace si el , timp de vreo 3 saptamani s-a uitat toata ziua la TV. Dupa vreo 3 saptamani, vorbea la telefon cu un prieten de la fosta scoala si acela spune : maaam, ce misto de tine ca poti sa stai si sa te uiti toata ziua la TV! La care al nostru raspunde : "Ei, nu e deloc mare lucru! Astia dau tot timpul aceleasi prostii." si curand a incetat sa se mai uite la TV - vazuse tot ce era de vazut si se convinsese singur ca nu e interesat de asa ceva si isi pierde vremea.
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
http://educatielibera.blogspot.com/