Educatia acasa (homeschooling)
Raspunsuri - Pagina 12
amoga spune:
quote:
Originally posted by cl
[...] Copilul trebuie sa aiba o baza si o sa-ti spun si de ce. [...] Se intreba cum au ajuns niste studenti in anul IV, ca ei nu stiau nici sa inverseze o matrice. Inversarea unei matrici se face la clasa a XI-a, daca-mi aduc eu aminte bine. [...]
Ti-am dat un simplu exemplu. [...]
Daca exemplul dat se vrea a fi unul despre ce trebuie sa se gaseasca in "baza" fiecarui copil as argumenta ca e un exemplu prost. De fapt, se incadreaza destul de bine la contra-exemplu.
Si asta pentru ca relativ putini copii ajung in anul patru al unei facultati care are o materie ce nu se poate invata fara sa cunosti inversarea de matrici. (Pentru cei care ajung acolo, da, e probabil indicat sa stie jongla in fel si chip cu matrici -- dar astia-s o minoritate, daca e sa-i raportam la toti indivizii dintr-o generatie.) Pentru cei mai multi din cei care NU ajung sa urmeze numitul curs de facultate inversarea matricilor e probabil tot la fel de folositoare precum ii e unei balene o trotineta.
"Baza" asta care se presupune a fi obligatorie pentru tot poporul este relativ ingusta: citit, scris, socotit (adunari, scaderi, inmultiri, impartiri). (Intre paranteze fie spus: Citi parinti ar fi in stare sa-si invete copiii lucrurile astea? Majoritatea, presupun.)
In rest, ce "creste" pe fundamentele acestea ar trebui sa fie in buna masura rezultatul interesului manifestat de fiecare in parte. Si dat fiind faptul ca copiii au o tendinta naturala inspre a cunoaste e sigur ca au sa invete o multime de lucruri. Desigur, nu vor invata toti aceleasi lucruri (i.e. inversarea matricilor), dar ceea ce vor invata va ramine cu ei toata viata (spre deosebire de majoritatea a ceea ce [se mimeaza ca] se-nvata in scoli).
A.M.
cl spune:
quote:
Originally posted by amoga
Daca exemplul dat se vrea a fi unul despre ce trebuie sa se gaseasca in "baza" fiecarui copil as argumenta ca e un exemplu prost. De fapt, se incadreaza destul de bine la contra-exemplu.
Si asta pentru ca relativ putini copii ajung in anul patru al unei facultati care are o materie ce nu se poate invata fara sa cunosti inversarea de matrici. (Pentru cei care ajung acolo, da, e probabil indicat sa stie jongla in fel si chip cu matrici -- dar astia-s o minoritate, daca e sa-i raportam la toti indivizii dintr-o generatie.) Pentru cei mai multi din cei care NU ajung sa urmeze numitul curs de facultate inversarea matricilor e probabil tot la fel de folositoare precum ii e unei balene o trotineta.
"Baza" asta care se presupune a fi obligatorie pentru tot poporul este relativ ingusta: citit, scris, socotit (adunari, scaderi, inmultiri, impartiri). (Intre paranteze fie spus: Citi parinti ar fi in stare sa-si invete copiii lucrurile astea? Majoritatea, presupun.)
In rest, ce "creste" pe fundamentele acestea ar trebui sa fie in buna masura rezultatul interesului manifestat de fiecare in parte. Si dat fiind faptul ca copiii au o tendinta naturala inspre a cunoaste e sigur ca au sa invete o multime de lucruri. Desigur, nu vor invata toti aceleasi lucruri (i.e. inversarea matricilor), dar ceea ce vor invata va ramine cu ei toata viata (spre deosebire de majoritatea a ceea ce [se mimeaza ca] se-nvata in scoli).
A.M.
"Invatatul nu e un produs al activitatii profesorilor. Invatatul e un produs al activitatii celor care-nvata." -- John Holt
Amoga, nu te supara pe mine, dar n-ai inteles nimic din ce am vrut eu sa spun. Probabil vina e a mea, n-am fost prea explicita. Am sa mai incerc inca o data.
Exemplul de mai sus era doar un exemplu. Nu toata lumea trebuie sa cunoasca inversarea unei matrici. Dar cand vrei sa te indrepti catre un anumit domeniu, trebuie s-o stii. Iar in clasa a XI-a cam stii catre ce vrei sa te indrepi si esti deja la un liceu la profilul care te intereseaza, da? Am dat exemplul cu matriceapentru ca de asta mi-am adus aminte. Ce am vrut eu insa sa subliniez a fost faptul ca nu poti lasa un copil sa invete doar ce vrea (sau sa-l inveti tu doar ce crezi tu ca e bine sa stie; asta cu "ce crezi" tu e valabil la bun simt, buna crestere). Pentru ca lectia peste care va sari ca nu vrea/n-are chef/nu-i place s-o invete s-ar putea sa fie importanta si fara ea sa ramana cu lacune si apoi sa nu se mai descurce.
Spui ca baza e: socotit, scris, citit. Si mai spui ca aproape toti parintii sunt in stare s-o faca. Sa zicem ca e suficient pentru ciclul primar (desi eu cred ca mai trebuie sa fii si un bun pedagog, ca degeaba stii tu, daca habar nu ai cum sa-i explici copilului si nu stii sa-l atragi), dar apoi? Sincer, eu cred ca e nevoie de profesori de specialitate. Tu, parintele, nu te pricepi la toate si ce faci? Citesti tu lectia inainte si apoi i-o spui copilulului??? Pai asa poate si el sa citeasca, nu? Si, te rog, sa nu-mi spui ca daca vrea o meserie tehnica nu e bine sa stie si putina biologie! Cred ca trebuie sa i se prezinte copilului mai multe materii, ca asa poate descoperi ca lui ii place mai mult chimia sau biologia, sa zicem, decat literatura. Daca nu va face chimie/biologie (ca la ce ce-i trebuie, nu?) va rata o sansa. De aceea am spus ca trebuie o baza in toate. Si daca la ciclul primar se poate descurca doar parintele, mai incolo nu mai cred in homeschooling decat cu profesori de specialitate, privati. Si nu stiu cati din Romania isi pot permite asta.
Inca ceva. Spui asta: "copiii au o tendinta naturala inspre a cunoaste e sigur ca au sa invete o multime de lucruri". Nu stiu cata valabilitate mai are cand e frumos afara si copilul vrea sa se joace si, o data iesit, spune ca mai tarziu/maine va face si lectii (si daca are chef de role, nu o sa ai cum sa-l inveti tabla inmultirii in parc!). Si jocul tot o tendinta naturala este, iar rolele sau bicicleta sau mingea sau... cred ca vor castiga mai mereu in fata lectiilor. De aceea nu trebuie lasat sa ia doar copilul decizii, pentru ca tie, ca parinte, iti revine responsabilitatea cresterii/educarii lui si mai tarziu e posibil ca toata lumea sa regrete ca nu s-a incercat si altceva. La urma urmei tu esti major, copilul e minor, nu are discernamant in multe, nu? Iar tu, parintele, esti cel responsabil!
PS Cred ca exagerezi cu "mimarea invatarii". Nu poti generaliza! Sunt si profesori care-si fac meseria cu drag si bine. E nedrept, fata de ei, sa faci afirmatiile acelea. Ca sistemul are multe hibe, e adevarat si aici trebuie lucrat. Si la programa scolara, evident. Iar cei care nu-si fac treaba, sa fie maturati.
ilenutza spune:
off topic pentru inaioana: acum un an ( cred) m-am intalnit la carrefourul de langa ikea cu o familie care avea o fata de vreo 3 ani pe care o chema katia si un baietel in carut de vreo 6-7 luni serghei.Ea era blonda.Era cu sotul ei la o cafenea acolo si faceau ca randul la pazitul copiilor- copii se jucau la un mini amfiteatru din incinta mallului.Eu eram cu Victor care abia o lua in picioare, mai pe jos, mai pe sus, tot in amfiteatrul acela il tineam sa se joace.
Ma tot gandesc ca erai tu... si ne "cunosteam" pe forum...
Ile , mami de Victor ( 22 dec 2005) si Andrei ( 25 iulie 2007)
inaioana spune:
quote:
Originally posted by ilenutza
off topic pentru inaioana: acum un an ( cred) m-am intalnit la carrefourul de langa ikea cu o familie care avea o fata de vreo 3 ani pe care o chema katia si un baietel in carut de vreo 6-7 luni serghei.Ea era blonda.Era cu sotul ei la o cafenea acolo si faceau ca randul la pazitul copiilor- copii se jucau la un mini amfiteatru din incinta mallului.Eu eram cu Victor care abia o lua in picioare, mai pe jos, mai pe sus, tot in amfiteatrul acela il tineam sa se joace.
Ma tot gandesc ca erai tu... si ne "cunosteam" pe forum...
Ile , mami de Victor ( 22 dec 2005) si Andrei ( 25 iulie 2007)
Ilenutza, ne-ai descris perfect. Noi eram!
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004) pozici
ilenutza spune:
iti aduci aminte de intamplare sau tii minte cum va "distrati" voi la mall?
chiar i-am spus sotului ca uite cum iesi cu copii la cafeaimpreuna dar separat...
Edit: hi, hi, ce mica e lumea!
Ile , mami de Victor ( 22 dec 2005) si Andrei ( 25 iulie 2007)
inaioana spune:
Nu-mi aduc aminte anume acel episod dar mergem destul de des acolo si exact asa se desfasoara lucrurile. Copiii se joaca la "cerc" cu alti copii care mai sunt pe acolo, iar noi facem cu randul. In rest descrierea e exacta.
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
pozici
amoga spune:
quote:
Originally posted by cl
Nu toata lumea trebuie sa cunoasca inversarea unei matrici.
Ma bucur ca plecam amidoi de pe pozitia aceasta; este, in definitiv, unu' din punctele pe care vroiam sa-l promovez.
quote:
Originally posted by cl
Dar cand vrei sa te indrepti catre un anumit domeniu, trebuie s-o stii. Iar in clasa a XI-a cam stii catre ce vrei sa te indrepi si esti deja la un liceu la profilul care te intereseaza, da?
Da, in sensul ca atunci cind vrei sa ajungi sa urmezi cursurile cutarei facultati, e absolut normal sa depui efortul necesar invatarii inversarii matricilor. Nu vad nici o problema aici. As mai adauga doar ca aceia care isi fixeaza asa un obiectiv (faculta cutare), au o motivatie excelenta pentru a-si bate capul cu matricile in chestiune, si ca e foarte probabil ca --datorita motivatiei-- sa si reuseasca sa le stapineasca.
Pe de alta parte insa, a forta pe toata lumea (care trece prin clasa a XI-a) sa invete inversarea matricilor este o idee mai putin fericita. La ce bun sa-l stresez pe unul care vrea sa se faca antropolog cu matrici si integrale? Nu e mai logic sa-l las sa studieze obiceiurile nu-stiu-carui trib din Africa sub-sahariana (daca asta e ce vrea sa faca)?
Daca las pe fiecare sa studieze ceea ce-l intereseaza, nu numai ca as obtine niste oameni mai putin stresati (ceea ce nu e chiar de neglijat in ziua de azi), dar cel mai probabil ca ar fi si mai educati -- ar aprofunda cit vor/pot ei un domeniu sau altul (si sunt gata sa pun ramasag ca vor fi multe surprize in ceea ce priveste cantitatea de cunostinte pe care le poate acumula cineva atunci cind e interesat sa o faca).
quote:
Originally posted by cl
Ce am vrut eu insa sa subliniez a fost faptul ca nu poti lasa un copil sa invete doar ce vrea (sau sa-l inveti tu doar ce crezi tu ca e bine sa stie; asta cu "ce crezi" tu e valabil la bun simt, buna crestere).
De ce sa nu poti lasa un copil sa invete ceea ce vrea? De ce sa nu avem incredere in curiozitatea si setea de cunoastere cu care se nasc copiii?
quote:
Originally posted by cl
Pentru ca lectia peste care va sari ca nu vrea/n-are chef/nu-i place s-o invete s-ar putea sa fie importanta si fara ea sa ramana cu lacune si apoi sa nu se mai descurce.
Nu exista "va sari". Invatatul nu e ca un tren ce trece o singura data printr-o statie, pe care daca ai ratat-o n-o s-o mai vezi in veci. Asta e imaginea pe care incearca sa ne-o creeze scoala, insa nu e deloc asa.
Daca eu vreau sa ma pun acuma sa invat despre fractali sau surse de energie alternative, pot pur si simplu sa m-apuc s-o fac. Puteam la fel de bine s-o fi facut acu' 10 ani sau peste 10 ani. E un lucru care depinde de mine, si nu de profesorul X sau Y.
(Cu mentiunea ca unele lucruri, cum ar fi invatatul limbilor straine si muzica, au anumite "intervale optime" in care iti este mult mai usor sa le studiezi. Poti sa o faci si mai tirziu, insa cu un efort considerabil mai mare.)
quote:
Originally posted by cl
Spui ca baza e: socotit, scris, citit. Si mai spui ca aproape toti parintii sunt in stare s-o faca.
Yep, asta spun. Iar daca nu parintii, atunci fratii, surorile, unchii, matusile, vecinii sau prietenii de joaca. Cineva tot stie, si mai e si in masura sa te invete toate astea fara sa para ca ar fi un efort...
quote:
Originally posted by cl
Sa zicem ca e suficient pentru ciclul primar (desi eu cred ca mai trebuie sa fii si un bun pedagog, ca degeaba stii tu, daca habar nu ai cum sa-i explici copilului si nu stii sa-l atragi), dar apoi?
Pedagog -- ai invatat limba materna de la un bun pedagog? Toti pe care-i cunosti au invatat-o de la pedagogi de exceptie? (In caz afirmativ, inseamna ca nu ducem deloc lipsa de pedagogi buni; in caz negativ, e un contra-exemplu la ceea ce afirmai. In ambele cazuri, nu avem de ce sa ne facem griji dpdv al pedagogiei.)
Ciclu primar -- e un concept ce tine de scoala institutionalizata. "In real life" nu exista asa ceva. Invatatul este ceva continuu, nu ceva ce e sectionat in nu stiu cite intervale arbitrare. Inveti "cei trei R" (Read, wRite, aRithmetic) cind iti vine bine, dupa care continui fara sa faci nu stiu ce caz din asta.
E absurd sa-mi pun bariere arbitrare in ceea ce invat. Adica, daca stiu citi/scrie/socoti la cinci ani sa nu mai invat nimic pina la 10, ca numa' atit zice specialistu' X ca trebuie sa stiu in "ciclu primar".
quote:
Originally posted by cl
Sincer, eu cred ca e nevoie de profesori de specialitate. Tu, parintele, nu te pricepi la toate si ce faci? Citesti tu lectia inainte si apoi i-o spui copilulului???
Nope; asta e ce fac profesorii de specialitate :-).
Ce fac eu, ca parinte, e sa fiu un ghid al copilului: il ajut atunci cind mi-o cere, ii arat "harta" incotro ar putea sa mearga, etc. Daca ma-ntreaba ceva si nu stiu, ma pun sa-nvat impreuna cu el. Iar daca chiar ma simt depasit de situatie, apelez la cineva care stie. (Inclusiv profesori, daca prezinta incredere; dar sigur nu numai profesori.)
quote:
Originally posted by cl
Si, te rog, sa nu-mi spui ca daca vrea o meserie tehnica nu e bine sa stie si putina biologie! Cred ca trebuie sa i se prezinte copilului mai multe materii, ca asa poate descoperi ca lui ii place mai mult chimia sau biologia, sa zicem, decat literatura.
Asa-i. Copilul trebuie expus la cit mai multe domenii (chiar mai multe decit se studiaza in scoli). E foarte indicat sa se-ntimple asa, tocmai pentru ca poa' sa gaseasca interes unde eu poate nu m-as astepta.
Insa de la a-l expune (excursii, vizite, muzee, biblioteci, Internet, televizor, radio, teatru, ziare, jocuri, carti, documentare, flori-fete-filme-sau-baieti) si pina la a-l obliga sa buchiseasca cutare sau cutare manual e o cale pe care, sincer, eu unul n-as vrea s-o parcurg.
De ce? Pur si simplu pentru ca am incredere ca fiecare copil e capabil sa-si gaseasca "chemarea"; si fiecare e dornic sa cunoasca si sa se integreze in lumea care-l inconjoara.
Modelul institutional arunca la gunoi increderea asta, si pune in locul ei frica. Teama ca fara cineva ("specialistii") care sa ne dea peste degete la fiecare pas nu am fi in stare sa facem nimic bun pentru noi insine.
Intre a avea incredere in copiii mei si a-mi fi frica ca sunt incapabili, ei bine, prefer s-aleg prima varianta. (Cel putin pina la proba contrarie.)
quote:
Originally posted by cl
Inca ceva. Spui asta: "copiii au o tendinta naturala inspre a cunoaste e sigur ca au sa invete o multime de lucruri". Nu stiu cata valabilitate mai are cand e frumos afara si copilul vrea sa se joace si, o data iesit, spune ca mai tarziu/maine va face si lectii (si daca are chef de role, nu o sa ai cum sa-l inveti tabla inmultirii in parc!). Si jocul tot o tendinta naturala este, iar rolele sau bicicleta sau mingea sau... cred ca vor castiga mai mereu in fata lectiilor.
Tabla inmultirii se poate invata foarte usor si-n parc (Fiecare patina are patru role; sunt sapte copii cu patine pe trotuar; cite role-s in total? O banca are sase stinghii, sunt patru banci pe aleea asta, cite stinghii sunt in total? Sunt cinci alei in parc; doua din ele sunt fara banci; cit la suta ar fi asta? S.a.m.d.). In plus, se mai pot invata o multime de alte lucruri -- ca dl. Ionescu de la parter citeste-ntotdeauna Gazeta Sporturilor in juru' amiezii (si ca inca n-am gasit o-ntrebare legata de Rapid la care sa nu-mi stie raspunde); ca la mesele alea cu oameni mai in virsta se joaca ceva ce-i spune "sah" (si ca inca nu m-am prins cum sare calu'); ca dom'soara aia ce mi-a picat cu tronc ia numai miercuri autobuzul 14 (si cre' ca-i place albastru'); ca Garcea ala din intersectie n-a-nvatat sa dea binete (o fi sarit lectia la scoala?); s.a.m.d. ...
quote:
Originally posted by cl
De aceea nu trebuie lasat sa ia doar copilul decizii, pentru ca tie, ca parinte, iti revine responsabilitatea cresterii/educarii lui si mai tarziu e posibil ca toata lumea sa regrete ca nu s-a incercat si altceva. La urma urmei tu esti major, copilul e minor, nu are discernamant in multe, nu? Iar tu, parintele, esti cel responsabil!
In buna parte, da, responsabilitatile sunt in "job description"-ul parintelui.
Parerile de rau insa nu sunt in nici un caz un monopol al celor care prefera scolitul acasa; la fel de rau poa' sa-ti para si cind alegi (sau esti fortat) sa delegi responsabilitatile legate de educatia propriilor copii inspre niste institutii.
Asa ca pina la urma, in virutea responsabilitatilor pe care ti le asumi, iei decizia pe care o consideri cea mai potrivita. Ca-i scoala, ca-i altceva... well, fiecare dupa cum crede de cuviinta si are posibilitatea (legala, materiala, etc.).
quote:
Originally posted by cl
PS Cred ca exagerezi cu "mimarea invatarii". Nu poti generaliza! Sunt si profesori care-si fac meseria cu drag si bine. E nedrept, fata de ei, sa faci afirmatiile acelea.
Nu m-am referit atit la profesori, cit mai ales la elevi. Absolut toti colegii de care am avut parte (si nici pe mine nu ma exclud) au mimat invatatul foarte adesea (si indeosebi in clasele superioare). E pur si simplu o reactie "de aparare" atunci cind esti fortat sa inveti chestii care sunt tot mai departe de sfera ta de interes.
(John Holt, autorul citatului din sematura-mi, a scris o carte pe tema asta --"How Children Fail"-- in care descria o buna parte din "tehnicile" de mimat. Si scria bazindu-se pe experienta lui de profesor prin anii '60 in ceva scoli private din US. Ei bine, pot sa afirm sub orice juramint ca aceleasi tehnici se practicau si in anii '70-'80 prin scolile din Romania prin care am trecut.)
In orice caz, mimatul e --in cea mai mare masura, de indata ce nu mai e ceva nou-- o pierdere de vreme. As prefera un mediu in care nu are sens sa fie practicat.
A.M.
inaioana spune:
Pe cei interesati sau doar curiosi in privinta HS, va invit si aici: http://educatielibera.blogspot.com/
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
pozici
http://educatielibera.blogspot.com/
gazzella spune:
am citit cu interes discutia voastra si un fapt care m-a frapat e ca, cu exceptia Sanzianei care a spus-o explicit, cu toate ne dorim (io mai putin) ca toti pruncutii nostri sa devina cel putin absolventii unei facultati. cam toata discutia s-a centrat pe ce are sa faca bietul copilas devenit adult fara o facultate ca si cum facultatea ar fi conditia unica si esentiala de-a "obtine" adulti multumiti de viata, multumiti de ei insasi.
ideea, aspiratia de-a obtine adulti echilibrati, multumiti de viata, de ei insasi o fluturam cam cu toate cat timp nu este in discutie feciorasul sau fatutza noastra draga, dar cand se vorbeste despre ai nostri apoi musai tre sa stie inversarea matricilor (sau matricelor cum s-or scrie
)
ei na! io nu le stiu si nu le-am stiut niciodata
in clasa a IX sufeream ca un caine fiind in prima clasa a unui liceu cu profil industrial parca, singurul din orasel de unde puteai pe urma sa speri la o facultate cu conditia ca materiile de examen sa fie matematica, fizica, chimia, biologia altfel adio!
si iaca asa din eleva premianta in clasele I- VIII am ajuns idioata perfecta, vesnic pe corijente
in clasa a XI-a reusesc sa ma transfer la o sectie a "idiotilor", tot o clasa a XI-a, dar de aceasta data cu profil umanist
impreuna cu mine alti 4 colegi considerati si acestia iremediabil pierduti pentru inalta stiinta a matematicilor
ei...si aici un alt discurs...avem sansa sa cunoastem un alt profesor de matematica, la fel ba chiar mai competent decat primul, care nu considera ca matematica este alfa si omega unei bune vieti de licean si care ne prezenta o altfel de matematica, hazlie, de unde ii urmaream cu totii expunerile mult interesati, dar ii drept ca la matrici n-a ajuns niciodata cu noi
ok..dar sa ma adun, acel profesor e pentru mine profesorul care a salvat matematica si ... intr-o oarecare masura pe mine ca si individ acolo unde respectul fata de o persoana se construia pe capacitatea acesteia de a-si insusi niste informatii care nu-l interesau, care oricum nu erau importante pentru constructia individului..., dar oricum nu era asta punctul central al discutiei
ci instruirea unui indivit, ce inseamna instruirea acestuia, pentru ce intentionam sa-l instruim si abia dupa ce am gasit raspuns la toate aceste intrebari putem sa ne gandim in ce context educational/institutional putem sa gasim o cea mai inalta expresie a instruirii asa cum fiecare o vede.
de mici suntem conditionati sa ne gandim la studiu ca si la o corvoada, datorie, sacrificiu, e greu sa se creada ca studiu inseamna si distractie.
de cate ori n-am auzit cand eram mici fraze gen: "termina cu joaca si treci si invata!!!" se pare ca am fost conditionati sa privim studiu, procesul de invatare ca pe un sacrificiu in loc sa-l privim ca pe o distractie (iar scoala ca si loc de tortura in loc sa o percem ca si timp liber, skolè inseamna in greaca veche timp liber)
scoala traditionala, cel putin cea pe care mi-o aduc eu aminte, nu lasa libertatea de exprimare copilului, libertattea de cunoastere conform inclinatiilor acestuia pe cand HS sau US pot sa fie "metode" care sa se adapteze total copilului.
daca am incerca sa schimbam putin perspectiva? daca am incepe sa vedem studiul ca pe o pasiune, efervescenta care te cuprinde atunci cand esti pe punctul de a descoperi ceva? (studium in latina inseamna pasiune)
imi aduc aminte cand eram la scoala in clasa a VII-a ca erau materii pe care le devoram, am terminat desenul tehnic, manualele pentru clasa a VII -a si a VIII- a in nici 2 saptamani, nu vi s-a intamplat niciodata sa studiati ceva cu pasiune, sa incepeti sa aprofundati pas cu pas entuziasmati fiind de noile conexiuni pe care le faceti? (fara nici un profesor, meditator!)
ei bine, exact acest proces se desfasoara cu copiii nostri! toti copiii au o dragoste inascuta inspre a cunoaste, cu totii au un potential enorm de a deveni persone cu un foarte bogat nivel de cunostinte. important e doar sa li se dea spatiu, sa li se ofere stimuli, sa li se respecte propriile ritmuri (asta inseamna nu matrici acolo unde pe copil nu-l intereseaza ca sa i se prezinte informatia celuilalt copil care manifesta un interes crescut pentru acestea).
pentru mine, pentru copiii mei HS sau US poate sa fie optiunea corecta cu conditia de-a gasi un grup social in care sa reusesc sa-i integrez ca si copii, iar aici ma refer la faptul ca societatea noastra a devenit o societatea nesanatos structurata pentru copii, unde spatiul, timpul este clar delimitat in spatiu, timp acordat, dedicat copiilor si mai putin, copilul regasindu-se nu rareori izolat.
primele etape institutionale (cresa, gradinita) nu sunt atat concepute sa ofere cunoastere, siguranta, oportunitati de crestere interioara, oportunitati de socializare cat sa dea spatii parintilor, parerea mea e ca sunt un fel de parcari special amenajate pentru parintii constransi sa lucreze sau cu ambitii pentru fiii lor sau chiar ignoranti (ups!)
cu o maree de noroc si/sau cu un car de bani unii parinti au totusi sansa sa dea peste crese, gradinite unde sa intalneasca pedagogi pasionati de universul copiilor, cu respect pentru copii, intr-o continnua autodepasire.
unele crese, gradinite, totusi, merg dincolo de-a fi simple parcari, dar sunt scumpe, iarasi nu sunt la indemana muritorului de rand (Montessori, Waldorf si mai sunt cateva)
pe de parte nu vroiam sa-l dam pe Felix la gradinita decat daca am fi avut sansa sa gasim si sa ne putem permite una pe masura asteptarilor noastre... pe de alta parte ma regaseam cu un copil singur caruia ii lipseau tovarasii de joaca.
toti copiii de varsta sa sunt institutionalizati! (cel putin in Italia)
il duceam in parc in fiecare zi, la jocuri, dar doar daca avea sansa sa intalneasca 2-3 copii si aproape niciodata aceasi...
nu avea niciodata timp sa interectioneze cu acei copii decat foarte putin.
lui Felix ii lua timp sa-l studieze pe celalalt, sa se aproprie sa se dezlantuie.
pe cand totusi a facut-o bunicul si-a luat nepotul si-a plecat...,
asa ca nu ne ramanea decat sa ne alaturam grupului de prieteni pe care-i aveam in parc si cainilor acestora, cu totii adulti.
ei, in acest punt ajunsi era imperativ sa-i gasesc o comunitate pe masura lui, dar cum sa fac?
singura posibilitate era sa-l trimit la gradinita acolo unde se mai vad copii.
copiii nu fac parte din viata familiei, nu in societatea noastra, de la 8 la 5 sunt instutionalizati, de la 5 sunt abandonati in fata televizoarelor, play station, papusilor barby in cel mai fericit caz pentru ca si parintii dupa o zi de munca au nevoie de timp sa gateasca, manance, sa se reculeaga.
si atunci unde e familia???? cresele, gradinitele, scolile sunt o realitate relativ noua in peisajul cotidianului nostru.
au inceput sa apara odata cu puternica industrializare ca o necesitate de a incredinta copiii in timpul procesului de productie.
dar hai sa ne amintim ce se intampla inainte.
nu existau marile aglomerari urbane, viata era mai mult rurala, copiilor li se deschideau usile pentru a fi lasati liberi sa se joace cu cei mici, cu cei mai mari.
Prin intermediul jocului liber invatau sa socializeze, sa se responsabilizeze. copiii invatau treptat sa se desparta de mama, cei mai mici erau in compania celor mai maricei fara mama, dar cu mama prezenta in comunitate pregatita pentru a interveni. grupul de copii era integrat micii comunitati, marii comunitati unde erau in contact direct cu mama, tatal, unchiul, matusa, bunicul, bunica fiind implicati in activitatile acestora pe campuri sau in intimitatea studioului, nu existau toate aceste delimitari clare care exista azi in marile aglomeratii urbane:
Casa: doar mama si peretii casei.
Ambient lucrativ: doar colegii de munca, de birou.
Ambient ludic-didactic: doar educatoarele si copiii (in mod riguros impartiti pe grupe de varsta ).
Ambient recreativ: cele 2-4 saptamani de vacanta si micile si putinele iesiri.
deci cum se vede gradinita, mai tarziu scoala oricat de bine ar fi conceputa este un spatiu care rupe copilul de o naturala desprindere/deprindere. copilul dpdv biologic (si nu doar!) nu este proiectat sa se desprinda total de mama, ci progresiv, partial (Bowlby), el are nevoie de o continuitate in raportul sau cu mama, mai tarziu tatal si colectivitatea.
dand copilul la gradinita/scoala cand acesta nu este pregatit s-o frecventeze nu-i favorizezi nici o socializare ci-l constrangi la o socializare (vreti sa va povestesc eu anii mei de liceu? mai bine nu, am in minte mult mai proaspat integrarea lui Felix la gradinita, asta ca raspuns la intrebarea daca "i-ati intrebat ce vor?"). omul este o fiinta sociala, tendinta de socializare este inascuta in om, nu este necesar sa i se impuna o socializare.
informatia este importanta unui individ doar in masura in care aceasta poate sa faca diferenta dintre o viata de calitate sau mai putin si doar in masura in care ea este operationala, individul fiind capabil sa opereze cu aceasta restul avand importanta doar pentru parintii care nu vor sa coboare anumite standarde legate de propria lor imagine in societate
Felix in momentul de fata viseaza sa devina tractorist si daca ocupatia de tractorist se inscrie in una decenta prin care sa-si castige traiul zilnic intr-o maniera decenta atunci peste 20 de ani o sa ma reintalniti pe aici cantand "Are mama tractorist"
ceea ce ma intereseaza pe mine nu este sa devina tractorist sau laureat ci sa reuseasca sa intre in posesul unor informatii vitale lui cu care sa poata opera.
in acest sens Howard Gardner considera ca in cadrul unui sistem educational bazat pe pedepse si recompense (note & Co), elevul la un sfarsitul unui ciclu scolar nu este capabil sa opereze functional cu informatia, notiunile, conceptele, asta chiar in cazul elevilor premianti. scosi din contextul scolar ei, sau scoase notiunile din contextul scolar nu sunt capabili sa le recunoasca in cotidianul vietii si deci sa actioneze inteligent. inteligenta acestor copii este stereotipala, individul fiind incapabil s-o extinsa altor contexte.
acesti elevi in mediu scolar isi insuseau informatii tocmai fiind impinsi de aspiratiile parintilor care impuneau reguli si pedepse si de sistemul de apreciere, notare oferit de scoala.
cei care in schimb gaseau o motivatie interioara puternica, care nu erau nici laudati, nici criticati si erau doar in mod discret sustinuti, total acceptati demonstrau o capacitate foarte mare de-a opera cu notiuniile insusite indeferent de context.
cl spune:
Vad ca s-a "inteles" ce am vrut sa spun cu matricile alea . V-ati cramponat de ele, fara sa incercati sa vedeti si mesajul, dar nu mai conteaza 
.
Gazzella, sincer, pe mine ma intereseaza ca al meu copil sa fie in primul rand OM, restul de el depinde. Daca va dori sa faca o facultate, o va face, daca nu, nu. Dar eu, ca parinte, am obligatia de a-i asigura educatia. Atat!
Amoga, mama ce ai mai disecat postarea mea si ai scos ce ai scos din ea! Doar doua lucruri vreau sa-ti mai spun:
1. Tu crezi ca tot familionul e la dispozitia copilului tau (vorbesc la modul general, nu ma refer la copilul tau)???? Crezi ca va veni unchiul, matusa, verisoara sau mai stiu eu cine sa faca nu stiu cate ore cu el pe saptamana la nu stiu ce materie? Au si ei familiile lor si treburile lor, nu? Daca mai sunt si in alte localitati la nu stiu cate sute de km distanta... Raman profesorii de specialitate platiti. Bun. Dar de ce sa platesc nu stiu cati profesori de specialitate, cand ii poate gasi, gratuit, la o scoala (ca tot platesc taxele greu!)?
2. Arata-mi tu cum poti sa-l inveti tabla inmultirii, in parc, pe un copil care alearga cu rolele sau bicicleta, impreuna cu alti copii sau joaca ascunsa sau fotbal. Chiar crezi ca-i arde de numarat role, roti, banci, copaci sau mai stiu eu ce? Daca tu reusesti asta, respectele mele, eu una ma declar depasita de situatie. 