Despre grijile unei mame

Am auzit de la o colega din gradi (personal auxiliar) ca una din mame (mi s-a spus clar numele ei) a spus in institutie ceva nu prea frumos despre mine, si anume:
ca am refuzat o atentie pentru ca "nu mi-a ajuns".
O vreme am cautat sa o evit... nu o priveam cu ochi prea buni.
M-am gandit c-ar fi mai bine sa stau totusi de vorba cu ea deschis... sa-i explic ca s-a inselat in privinta mea.
Azi mi-am luat inima-n dinti si am chemat-o intr-un loc ferit sa stam de vorba. I-am spus ce-am auzit, avand mare grija sa n-o fac sa se simta prost. A cautat sa ma convinga ca nu e adevarat ce s-a spus... ca e exact invers, ea ma apreciaza... apoi a inceput sa planga. Era foarte speriata, nu inteleg de ce. Eu sunt o persoana foarte modesta, nu ma cred in stare sa sperii pe cineva.
Si are o fetita grozava. Indiferent ce-ar face ea, ar fi inuman sa ma razbun pe copil. Desi ea de asta se teme.
Nu stiu ce sa fac s-o linistesc. Nu ma mai intereseaza ce-a crezut sau ce-a spus, important e ca pe viitor sa nu mai creada asta. Eu n-o iau asa in tragic cum o ia ea. Nu stiu cum s-o calmez. Cred ca se teme sa nu-i persecut copilul.

Lona spune:

quote:

---

Initial creeata de ela03

Am auzit de la o colega din gradi (personal auxiliar) ca una din mame (mi s-a spus clar numele ei) a spus in institutie ceva nu prea frumos despre mine, si anume:
ca am refuzat o atentie pentru ca "nu mi-a ajuns".
O vreme am cautat sa o evit... nu o priveam cu ochi prea buni.
M-am gandit c-ar fi mai bine sa stau totusi de vorba cu ea deschis... sa-i explic ca s-a inselat in privinta mea.
Azi mi-am luat inima-n dinti si am chemat-o intr-un loc ferit sa stam de vorba. I-am spus ce-am auzit, avand mare grija sa n-o fac sa se simta prost. A cautat sa ma convinga ca nu e adevarat ce s-a spus... ca e exact invers, ea ma apreciaza... apoi a inceput sa planga. Era foarte speriata, nu inteleg de ce. Eu sunt o persoana foarte modesta, nu ma cred in stare sa sperii pe cineva.
Si are o fetita grozava. Indiferent ce-ar face ea, ar fi inuman sa ma razbun pe copil. Desi ea de asta se teme.
Nu stiu ce sa fac s-o linistesc. Nu ma mai intereseaza ce-a crezut sau ce-a spus, important e ca pe viitor sa nu mai creada asta. Eu n-o iau asa in tragic cum o ia ea. Nu stiu cum s-o calmez. Cred ca se teme sa nu-i persecut copilul.

---

Cred ca se teme. Ne-ai povestit la alt topic cum o vreme ai primit mici atentii, si brusc te-ai hotarat sa refuzi orice. Atunci, sigur ca mama aia nu mai intelege nimic, o ia personal, nu stie de hotararile tale, si atunci a crezut ca o fi fost prea putin!!
(Chiar daca e noua in grupa, n-ati avut contacte - nu uita ca reputatia se propaga cu mare viteza).
N-ai cum s-o linistesti. Se va linisti singura cand va vedea ca ai o relatie normala cu copilul.

ela03 spune:

Da, stiu, am inteles-o... cred ca nici ei nu i-a venit sa creada ca eu am aflat atat de repede ce-a spus despre mine... or fi fost niste vorbe aruncate aiurea, probabil pana a doua zi a uitat si ea ce-a spus, insa altii n-au uitat.
Intr-adevar, sunt in al 10-lea an de lucru, atentii am acceptat doar 2 ani cu diferite ocazii, de teama ca nu voi fi acceptata in noul colectiv... am gresit atunci, recunosc.
Dar am avut curajul sa redevin eu insami.

Aceasta d-na pare sa se teama tot timpul de ceva, e mereu speriata, a atenta si la felul in care o privesc... si-a cerut scuze ca a iesit pe usa inaintea mea...parc-as fi regina Angliei... sunt un om simplu, ce Dumnezeu...daca m-ati vedea...
La plecare fetita ei a venit la mine sa ma pupe... asa face in fiecare zi...
Ma tem ca nu cumva, de-acum incolo, orice fac, orice spun despre copilul ei, sa interpreteze intr-un anumit fel. Chiar imi pare rau de aceasta femeie.
Mi-a povestit cum a trebuit sa dea atentii la cresa pentru fata (ea zice ca altfel fata nu era bine ingrijita), cum a observat ca se fac diferente intre copii tinandu-se cont de ce meserii au parintii. Probabil a trecut prin experiente neplacute, de-aia e atat de speriata. I-am spus ca eu am in grupa si copil de judecatoare, si copil de muncitoare, si ii tratez la fel.
Reputatia... de anul acesta am avut curajul sa ies din tipare... sunt singura care a avut acest curaj... si ma astept ca si unele consecinte neplacute sa apara... de fapt au inceput deja sa apara.
Mamici care au avut copii mai maricei la mine anul trecut m-au inteles perfect. Ele ma cunosc de mai demult.
Culmea, pe mine nu ma mai afecteaza nimic... vreau doar ca mamele sa mearga linistite la serviciu, sa stie ca-si lasa copiii in siguranta.

april spune:

Felicitari Ela.
Cu o floare nu se face primavara insa sigur e ca primavara e pe drum.

Andrada

monaraus spune:

Buna, Ela, cum ar putea o educatoare persecuta un copil? Cunosti cazuri reale? Si eu am aceeasi frica din cauza ca am cerut niste lamuriri legate de sistem, gradinita etc. si nu au fost intelese tocmai bine.... E poveste lunga...

ela03 spune:

E de ajuns ca educatoarea sa aiba resentimente fata de acel copil... din diferite motive. Copiii simt... pe ei ii afecteaza chiar si privirile dusmanoase ale educatoarei, nu trebuie neaparat sa-i certe sau sa-i pedepseasca. Desigur, daca educatoarea este o fire rece (pt ca asa e felul ei de a fi) nu inseamna ca are ceva cu un anumit copil. E greu de explicat...
monaraus, eu zic sa te linistesti. Cand am conflicte cu un parinte, ma straduiesc sa ma port mai frumos cu copilul lui, tocmai din dorinta de a inlatura aceste banuieli.
Si eu am fost in aceasta situatie, am avut ceva discutii cu colega care-l avea pe copilul meu in grupa. O auzeam tot timpul racnind la el. In final l-am mutat... eu mai am conflicte cu ea, dar o confrunt singura, nu mai e implicat copilul meu care n-avea nici o vina. Acea doamna se plangea la toata gradinita ca baiatul meu e prost educat... sufeream ca mama, de multe ori am plecat acasa plangand. Noile doamne imi spun ca nu au absolut nici o problema cu el, participa la activitati, mananca si doarme bine. Acasa e mai vesel, mai linistit. Ca sa vezi ce efect poate avea un dascal asupra unui copil...

ela03 spune:

Mda... parintii care pun prea multe intrebari deranjeaza... vezi si tu ce firi au doamnele alea... totul depinde de OM.

mariamunteanu spune:

E foarte incorect si revoltator ca exista cazuri de educatori care persecuta copiii la gradinita. Este un abuz, nu exista explicatie/motiv pt. asa ceva. Cum sa strige la copil, oricare ar fi el si de oriunde ar proveni... Eu asa ceva nu pot sa accept.
Cine vrea mai multi bani, sa-si aleaga alta meserie.

Maria

monaraus spune:

deci imi pot da seama din comportamentul copilului acasa daca e ceva in neregula la gradinita?

miriama spune:

monaraus, categoric. Anul trecut, fetita mea, la gradinita, a nimerit in grupa unei educatoare mai in varsta, poate mai obosita, dar, oricum, nu erau pe aceeasi lungime de unda. Sentimentul era reciproc.
Venea acasa si imi spunea ca ei nu-i place la gradinita. Ca nu mai vrea sa mearga. Ca ea vrea la d-na X, de la alta grupa, cu un mai mare. Acolo ii placea ei. Am fost la gradinita, am insistat sa se gaseasca o solutie, intrucat la d-na X nu putea merge fiindca nu se incadra in grupa de varsta; pe moment mi s-a spus ca nu se poate altfel si asta e. Dar copilul era mereu stresat, colegii ei imi spuneau ca plange zilnic la gradinita si chiar am surprins-o pe educatoare intr-o zi, cand nu stia ca ma duc la gradinita, cum ii reprosa fetitei ca varsase apa si ii spunea cu un ton rau: "este doar vina ta" repetand asta de vreo 2-3 ori.
Atunci am vazut negru in fata ochilor si am insistat sa se rezolve situatia, avand in vedere ca plateam o suma exorbitanta la gradinita.
In zilele urmatoare s-a gasit solutia. S-a format o alta grupa, de cativa copii, de care se ocupa o alta doamna, incomparabila cu prima. Nu a mai fost nici o problema. Fata chiar dorea sa vina ziua urmatoare sa mearga la gradinita. Iar anul acesta este la d-na X si este o fericita. Asa ca, urmariti-va copiii! Chiar daca nu va spun in cuvinte, comportamentul lor vorbeste despre ei.

ela03 spune:

miriama are dreptate.