**Aspirante optimiste, peste 35 ani **-cap.13

vdrag spune:

Iti multumesc aurel_cris ca imi tii pumnii si nu in ultimul rand tuturor fetelor care incearca sa mentina moralul sus pentru a trece mai usor peste toate incercarile! Imi doresc sa avem toate numai vesti bune in curand si sa auzim de cat mai multe si !!

Libra spune:

Buna ziulica tuturor si o saptamana plina de vesti bune!
Aspiranta - da! Optimista - poate cu ajutorul vostru! Peste 35 - aproape! Asa ca... va rog frumos sa ma primiti si pe mine aici, pana ma mut la odisee!!!!!!! (ha - incep sa devin optimista)

Cu drag,
Elena (HSG ... sinechii + histeroscopie + instilatii + sarcina oprita in evolutie in 2005......................................... + histeroscopie in 2007 .... sept uterin etc.)

_
"Un om destept invata si din greselile altora, unul prost nu invata nici dintr-ale lui"

nusy spune:

Vdrag: multa bafta,sa ai rezultatul mult asteptat!

Aurel_Cris: te pupic si ai grija de voi!

Libra: bine ai venit in gashka si sa ne iei si pe noi la odisee!!!!

Nusy

vdrag spune:

Va pup fetele! Astazi s-a implinit o saptamana de la prima inseminare si sunt tare trista pentru ca ieri am avut ceva din semnele pe care le-am avut de fiecare data inainte cu o saptamana de menstruatie. Nu stiu ce sa mai cred! Fac eforturi destul de mari sa raman optimista, sa nu plang si sa imi mentin moralul cat mai ridicat dar este greu! Astazi am facut bradul de Craciun iar ziua a trecut destul de repede dar sunt sigura ca celelalte zile pana luni cand va trebui sa fac testul de sange, vor trece destul de greu. M-am gandit ca in week-end sa fac un test de sarcina, poate totusi voi avea un rezultat pozitiv! Sper sa revin in curand numai cu vesti bune!

marci spune:

Fetelor, va inteleg f mult prin ce treceti, stiu ca e cumplit, dar incercati sa mentineti un echilibru, nu transformati dorinta de a avea un copil in obsesie.
De ce spun asta? Acum 4 ani am ramas insarcinata, bucurie mare, as putea spune nefireasca, ca la primul control sa intuiesc ca ceva nu e in regula. Dr nu mi-a zis absolut nimic clar, probabil eram prea dobitoaca ca sa pricep ceva!
La 3 luni si jumatate se declanseaza avortul spontan si de aici incepe marea distractie, distractie ce s-a prelungit 2 ani.
Incerc sa le iau pe rand si sper sa fiu cat mai concisa:
1. cand au inceput contractiile, cu hemoragie usoara, il sun pe dr si-mi zice sa merg la Municipal ca el nu poate veni (el era la Cantacuzino). Merg la Municipal si, asa cum era si normal, m-au trimis la dr care ma avea in evidenta si care imi urmarise sarcina.
II spun ca aia de la Municipal nu ma primesc si-mi zice individul ca daca vreau la el in spital sa-i duc trimitere de la medicul de familie. Iau trimitere de la medicul de familie si cand merg la spital imi spun sa aduc si o adeverinta de la Casa Natoinala de Asigurari din care sa reiasa ca institutia a platit asigurarile pe luna respectiva (asta in conditiile in care aveam adeverinta de la sc in care se mentiona acest lucru). Si uite-ma pe mine cum ma plimb cu contractii si cu hemoragie o zi intreaga cu taxiul prin Bucuresti.
2. Dupa o zi de plimbat cu taxiul, sfasiata de durere (si fizica si sufleteasca) ma interneaza in spital. Acolo s-au perindat o gramada de dr sa vada marea "minune" si 7-8 studenti. Bagau toti mana in mine, se holbau, se mirau si .....asta era tot.
Dupa ce si-au satisfacut curiozitatea, m-au transferat intr-un salon si acolo m-au lasat (asteptau sa vina dr sa ma chiureteze, adica pana a doua zi).
Dupa cateva ore bune de chinuri, o iau pe asistenta, ii dau 500 000 (asta acum 4 ani) si-i spun sa mearga la dr de garda sa ma chiureteze, ca eu mor daca stau o noapte intreaga cu durerile alea.
Dupa cateva minute vine asistenta, ma duce la dr de garda, asta il suna pe dr meu curant si ala ii da mana libera sa ma chiureteze.
Baga chiureta in mine si o vad pe dr sarind pana in tavan, arunca chiureta si incepe sa urle. Il suna imediat pe dr meu si-i spune ca e inconstient, ca tb sa-i spun ca am un fibrom si ca sarcina e prinsa chiar pe el, ca ea nu vrea sa faca puscarie.
A stat sa se linisteasca un pic si dupa aia a inceput sa ma curete, timp in care mi-a explicat ca am avut noroc si eu si ea, ca daca baga chiureta si razuia fara sa se asigure ce e inauntru intra in fibromul meu cu chiureta si eu eram moarta si ea in puscarie. Ca ea nu se astepta ca colegul ei sa nu-i spuna ce am, ca nu se procedeaza asa. Printre altele mi-a mai zis tipa sa nu incerc sa mai raman gravida cu fibromul ala ca nu tin sarcina.
A doua zi dr meu imi zice sa merg acasa si de la urmatorul ciclu sa ma pun pe treaba. Il intreb mirata: cum sa raman gravida, cu fibromul ce fac? Lasa, pierzi vreo 2-3 sarcini si uterul devine elastic cu timpul si va suporta o sarcina. Sa va spun ca la momentul ala aveam 35 de ani?
Vin acasa, fac o depresie de toata frumusetea si ma pun pe cautat informatii. Plangeam si nu stiam incotro s-o apuc, nu stiam cu ce sa incep.
Tot cautand in disperare pe net gasesc ceva despre embolizarea fibroamelor, imi gasesc si un ginecolog la care sa merg.
Principalul criteriu care a stat la baza alegerii ginecologului a fost detinerea informatiilor despre ultimele descoperiri.
Este si dr meu de acord cu embolizarea si-mi da trimitere la municipal.
Dupa embolizare 2 nopti si 3 zile am avut contractii ca la nastere. Plangeam si ma rugam la Dumnezeu sa ma lase si pe mine sa dorm 10 min, nu mai mult. In spital le rugam pe asistente sa-mi faca morfina, ca nu mai pot de durere.
Durerile de la avort au fost f usoare pe langa cele de la embolizare. Simteam ca ma sfasii in bucatele, ma taram prin pat ca sarpele.
Dupa embolizare, lunar imi monitorizam fibromul, pt ca tb sa scada vascularizatia pt a putea sa intervina ginecologul laparoscopic.
Dupa 1 an de monitorizare a fibromului dr hotaraste ca se poate interveni laparoscopic.
Sunt programata, ma baga in sala de operatie, vine anestezista si purcede la treaba. La un moment dat aparatele incep sa piuie, anestezista urla ca nu intelege ce se intampla, eu simteam ca ma duc in neant, ii spun aleia ce simt, urlete, curse prins sala, intorodus inca ceva in branula si scap de sentimentul alunecarii in neant.
Incepe operatia, eu nu eram adormita, auzeam tot ce se intampla, ma panichez ca nu pot misca nimic, ca nu reusesc sa le dau de inteles ca nu am adormit. Daca nu am reusit sa misc nimic, am dat-o pe gluma: Bai prostilor, nu vedeti ca nu dorm? (asta spuneam in gandul meu)
Il simt pe dr cum imi apuca o bucata de carne, simt cum imi introduce un intrument,ma doare de mor, ei stateau linistiti ca dorm. simt si cand mi-a facut gaurica a doua, rezidentul ii spunea dr meu: unde e ca nu-l vad? Dr. meu: uite-l, bah, acolo, e cat capul tau de mare. La aceasta faza iar am simtit nevoia sa comentez: bai, prost esti, ai orbul gainilor, te plimbi cu camera aia prin mine ca pe bulevard si nu vezi ditamai mingea.
Intr-un final am adormit, n-am mai simtit gaurica din buric.
Cand ma trezesc din anestezie, dr ma intreba in disperare cum ma cheama. Dau sa vb si constat ca eram inca intubata. Imi scoate jucariile alea, ii spun cum ma cheama si cheama brancardierii sa ma duca in terapie intensiva.
Ajung in terapie intensiva, ma conecteaza la aparate si incepe distractia din terapie intensiva. A inceput iarasi starea de rau, saream ca o mingiuta, asistentele se panicasera si o chemau pe anestezista, aparatele au inceput iarasi sa piue.
In noaptea aceea a fost un cosmar in terapie intensiva, toata noaptea au piuit aparatele, cand la mine, cand la o doamna de alaturi.
In timp ce ma rugam la Dumnezeu sa se faca ziua mai repede (mi s-a parut ca a durat o vesnicie noaptea aia), le vad pe asistente ca alearga la doamna de langa mine si incep sa-i faca masaj cardiac. Nu au apucat sa-i faca mai mult de 1o min si incepe aparatul sa piuie ca in filme. Mi-am dat seama dupa cum a facut aparatul ca a murit. O baga dupa un paravan si o acopera cu un cearceaf.
Ma gandeam ca urmez eu, ca mai piuiau si la mine din cand in cand.
Pe doamna decedata n-au scos-o din terapie in noaptea aia, ca era morga inchisa. Toata noaptea ma uitam in coltul in care era decedata si plangeam si ma miram cum e viata, ca alergam dupa himere si pierdem esentialul.
Dimineata m-au dus in salon, am mai plans-o pe doamna aia decedata cateva ore si.....asta e viata.
Am venit acasa, m-am refacut si am inceput iarasi monitorizarile, sa vedem cand se cicatrizeaza rana, sa urmarim sa nu fie aderente si sa purcedem la bb.
Timp de un an, cat mi-am monitorizat vascularizatia fibromului, aveam endometru ok si foliculi la fel. Ovulam, foliculii se spargeau, parea ca nimic nu ne sta in cale in a avea un bb. Intre timp si-a facut si sotul o spermograma care i-a iesit f bine.
Cand totul era ok si ne-a dat dr verde la bb, surpriza: foliculii erau cativa, si aia capiati, si un endometru foita de hartie. Va dati seama ca in conditiile astea nu se prindea nimic!
Ma trimite la homeopat, fac 3 luni de tratament si zic: stop!
Din acel moment am considerat ca misiunea mea este incheiata, ca eu atata am putut sa fac si ca mai departe nu depinde decat de vointa Divina.
In toata aceasta perioada am avut mare grija sa nu transform dorinta de a avea un bb in obsesie si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit.
Am avut o discutie sincera cu sotul meu, i-am zis ce simt, i-am zis ca eu nu consider ca viata mea nu are rost fara un copil si ca am de gand sa ma bucur de ceea ce imi da Dumnezeu.
El a zis, de asemenea, ca nu considera ca viata lui ar fi imposibila fara un copil.
Din acel moment, misiunea noastra fiind icheiata, am inceput sa ne bucuram de tot ce era bun in viata noastra.
Dupa 2 ani de zile in care nu s-a intamplat nimic am luat in calcul si posibilitatea unei adoptii si am inceput sa ma pregatesc psihic pt asta.
I-am zis sotului meu ca nu-i promit ca pot sa fac asa ceva, vreau sa merg sa vad copii abandonati si daca simt ca pe unul dintre ei l-as putea iubi neconditionat il luam, dar nu-l iau fara sa fiu sigura de asta.
I-am zis sefului meu ca sunt pregatita sa merg la un camin cu copii abandonati si urma sa-si faca timp sa mergem acolo. Numai ca...pana sa-si faca seful meu timp sa mergem la camin mi-a intarziat "minunea", mi-am facut un test de sarcina si era pozitiv.
Am deja 6 saptamani si 2 ecografii la activ, bb s-a dezvoltat bine, a crescut 1mm pe zi si..........speram sa fie bine.
Subliniez inca o data ca minunea s-a intamplat exact cand nu mai speram si cand a vrut Dumnezeu.
Va doresc multa bafta si aveti mare grija, obsesiile sunt foare periculoase!

KoraPop spune:

marci e deosebit de impresionanta povestea ta....DD ti-a dat cel mai de pret dar acum,recompensa a multor chiunuri prin care ai trecut....Iti doresc sarcina usoara,la termen si un copilas care sa va bucure viata de acum incolo si sa va faca sa dati uitarii pe cat posibil toate prin cate ati trecut.DD nu te-a luat la el pentru ca urma sa devii mamica chiar daca tu nu stiai si nici macar nu mai sperai....Ai grija de VOI!

Kora

CARPE DIEM!

georgia_c spune:

marci ,
m-a luat cu sudori reci pe sira spinarii ...e bine ca a fost cu final fericit , darrrrr ....cate suntem oare alese , alese sa ni se implineasca visul chaiar si mai tarziu .. si oare poti sa stai linistita si sa zici ca o sa fie bine ... asta ar da dovada de o credinta si o incredere in DD , mult peste cea omeneasca ... plus ca exista si efortul pe care il facem noi ca oameni .. sti cum e Dumnezeu iti da , dar nu-ti pune si-n traista ... insa cred ca ai dreptate , obsesia indiferent spre ce e indreptata e "devoratoare" de energie ...
sa dea Dumnezeu , sa avem si noi parte de bucuria sarcinii , si a unui bb sanatos, asa cum ne urezi

iti doresc tot binele din lume , il meriti ... un bb luptator si norocos ca mamica lui ...

Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein

marci spune:

kora, iti multumesc f mult pentru urari! Sa stii ca am uitat repede ceea ce s-a intamplat, am luat-o ca pe o experienta de viata din care, cred eu, ca am invatat f mult. Pana la urma mi-a fost cu folos, am inteles ca pe lumea asta mandria, bogatia, o vorba mai dura supsa de cineva intr-un moment de enervare etc. nu valoreaza nimic.
Georgia multumesc mult, asa este!
La o luna de la operatie mi-a povestit dr ca eram sa mor pe masa de operatie, se pornise hemoragia, anestezista urla la el sa scoata tot ca le mor pe masa de operatie si ea face puscarie. Dr urla la ea ca m-ar ucide daca m-ar anunta ca nu mai am nimic in mine si ca e dispus sa riste. A chemat un alt dr de la chirurgie generala care l-a ajutat sa opreasca hemoragia si uite asa m-au dat jos de pe masa de operatie cu aparatul distractiv intact.
Dupa toate astea am ramas simpatia doctorului si acum m-a lasat pe mine si sta cu ochii pe asta mic ca pe butelie.
V-am scris din dorinta de a va face sa intelegeti ca este f important sa respectati voia lui Dumnezeu. Eu nu zic sa nu faceti nimic, tb sa ne facem si noi partea noastra, dar este f imp. sa stim cand si unde sa ne oprim. Daca facem o obsesie din a avea un copil e clar ca nu stim cand si unde sa ne oprim si ne trezim ca in 2,5, 10 ani s-au petrecut atatea lucruri frumoase in viata noastra dar noi nu le-am vazut si nu am fost in stare sa ne bucuram de ele.
Va doresc intelepciune multa si sa va dea Dumnezeu un bb, dar nu uitati sa va si bucurati!

Roxali spune:

quote:

---

Originally posted by Avalon

Am actualizat listuta desi nu-mi face placere sa lungesc lista aspirantelor... mi-ar fi placut s-o scurtez, dar cine stie cate fete de pe lista aia lunga sunt acum mamici... asta e singurul lucru care ma consoleaza. Hai va pup si va multumesc celor care se gandesc la mine din cand in cand, cate un gand bun va trimit si eu si va spun ca eu sunt bine, poate in drumul meu voi intalni si un test pozitiv, cine stie, ar fi cireasa de pe tort... pana atunci, numai bine!

---

Intr-adevar eu sant una dintre ele...va doresc sa aveti toate parte de un bebelus si nu va pierdeti speranta fetelor.

Ali , Sonia 22.10.07 si Enrico 7ani
poze

Maribela spune:

Buna, fetelor!Sunt noua pe forum si sper sa ma primiti si pe mine alaturi de voi.Poate ca suferinta va fi mai mica si vreau sa cred ca poate eu voi trage norocul si la noi.Am 39 ani si de 4 ani asteptam un bb.Probleme cu carul!!!Sunt suspecta de menopauza precoce,iar la fiv nici nu gandesc.Poate daca mostenesc o matusa Tamara pot gandi la asta.Estradiolul meu e mic-5,00;fsh-172,3;lh-106,600;dar neavand cm nu le-am facut intr-o anumita perioada.Cm vine doar cu hormonale.Am vazut un alt caz asemanator-Davtide si i-ati recomandat Maca.Unde il pot comanda si cat costa?Credeti ca ar tb. sa repet analizele facute acum 2 ani? Multumesc pt. intelegere.