Multumesc de sfaturi,o sa incerc sa am rabdare.
Vreau sa precizez ca pe mine m-a crescut bunica mea de la 7 luni pana am mers la scoala,iar parintii ma luau acasa doar cand erau in concediu.
Asa erau vremurile atunci,parintii mei de la tara amandoi,plecati la oras, nu aveau pe nimeni sa ii ajute cu copii,si ne-au dus la bunici.
Dar vreau sa spun ca am avut o copilarie nemaipomenita,fiind crescuta de bunici,pe care ii iubesc enorm.
dana si deliutza mamarutza
Eu am sa-ti scriu un mesaj un pic altfel.
Si eu am fost la fel si crede-ma ca nu am acum regrete. Copilul are relatii normale cu bunica (cea care este in oras cu noi) dar si cu tatal.
Cam pe la 9 luni, cand copilul a inceput sa mearga si implicit sa capete independenta, a inceput si sentimentul asta de acaparare sa dispara.
Tati nu i-a schimbat niciodata pampersul, dar a trebuit indrumat discret spre joaca cu copilul. Si uite asa, tati a fost cel care l-a invatat la 4 ani sa mearga pe doua roti, incat copilul mi-a spus ca el nu mai merge cu mine cu bicicleta ca sunt prea stresata de masini, cazaturi etc. Si asa a ramas.
Ce vreau sa spun, stai linistita ca trece!
te pup filofteia,ms mult. sotu meu se joaca cu ea tot timpul,dar scutecele nu vrea sa scimbe deloc. nici mie nu mi se pare ca ar fi chiar nevoie,la urma e treaba de mamica,asa cred. in rest ne iubeste enorm....
dana si deliutza mamarutza