Copil disputat de 2 sectoare

Mi re rupe sufletul de durere. Am gasit un baietel minunat, care abia asteapta sa fie luat acasa din spitalul in care se afla de peste 6 luni. Ne-am indragostit pe loc de el si l-am fi luat chiar in momentul ala, nu ne mai venea sa plecam de langa el.
Marea problema este ca are o situatie legala dificila, in sensul ca a fost abandonat intr-un sector, iar mama lui are domiciliul in altul. Atat au putut sa ne sopteasca asistentele care se ocupau de el.
N-am dormit toata noaptea amandoi, iar pana sapt viitoare cand avem o intalnire cu dpc-ul am vrea sa stim ce e de facut.
A mai trecut cineva printr-o astfel de situatie? De ce sector apartine de fapt copilul?

...las' ca ma fac eu mare

simona dragusin spune:

Sabineta in cazul nostru adoptia a fost inceputa si finalizata de dpc-ul in raza caruia a fost abandonata Patricia.Biologica avind domiciliul in alt judet.Dar nu e neaparat sa fie asa.Stai linistita ca asta nu-i o situatie dificila.Mai important e in ce sector locuiti voi...
Succes !

sabineta spune:

de doua saptamani ma framant si plang in fiecare noapte

intr-adevar, copilul apartine de sectorul in care a fost abandonat. numai ca ei pretind ca nu-i pot scoate certificatul de nastere pentru ca este un caz "fara precedent".
pe scurt, au gasit-o pe cea ale carei date sunt trecute pe fisa de nastere, dar femeia pretinde ca nu ea a nascut, ca nu e copilul ei, ca altcineva s-a folosit de aceste date...
si pentru ca nu pot dovedi prin testul ADN daca femeia aceea minte sau nu (cica "nu se practica"), autoritatile o cauta de cateva luni pentru a o ruga sa mearga la un doctor ginecolog.
ea a disparut fara urma, dar chiar daca ar gasi-o, nu o pot obliga sa-si faca acest control medical.

mi se pare extraordinar de crud ca in tot acest timp un copilas zace intr-un spital, asteptand sa se creeze "un precedent" pentru ca situatia lui sa fie cumva rezolvata.

...las' ca ma fac eu mare

anaisanais spune:

Sabinta, nu te lasa coplesita! Tine-te de capul celor de la Directia pentru Protectia Copilului, cere sa-ti fie increditat copilul in regim de urgenta, fa orice, dar nu abandona.... Vladi al meu a trecut printr-o situatie asemanatoare: mama lui biologica, la nasterea copilului, si-a dat o identitate falsa sau poate nu, cert este ca pana la urma nu a fost gasita mama biologica, desi se cunosteau oarecare date, iar copilul a intrat pe''fagasul'' procedurilor legale de declarare ca adoptabil si asa a ajuns la mine! Nu te lasa, fa orice, daca simti ca este al tau, vorbeste cu asistenta sociala a cazului tau si pana la urma o sa izbandesti!

sabineta spune:

Incerc sa am putere si credinta pentru toate care vor urma.
anasis, cum s-a concluzionat ca naturala nu a fost gasita? adica a fost de ajuns doar rasp negativ la adresele trimise de dpc?

mi s-a pov despre un alt astfel de caz. o femeie a nascut la spital si a prezentat o copie dupa buletin, apoi a disparut. cand dpc-ul a gasit proprietara buletinului a descoperit ca femeia era gravida, deci s-a demonstrat astfel ca nu putea fi mama copilului.



...las' ca ma fac eu mare

sabineta spune:

In 2-3 saptamani vom lua baietelul acasa. Este doar plasament de urgenta deocamdata, dar important este ca va fi langa noi, acasa. Nici nu-mi vine sa cred ca am reusit.
E o nebunie si cu hartiile pentru plasament de urgenta. De exemplu mi se pare absurd ca trebuie sa mi se mai faca o ancheta sociala, de cei de la plasamente de data aceasta, pentru a vedea daca avem conditiile necesare sa luam un copil in plasament. Din moment ce am atestatul, tot de ei dat, care afirma ca am conditiile necesare sa adopt... e ilogic si birocratic, dar vom vedea ce trebuie facut ca sa rezolvam toate hartiile astea cat mai repede.
chiar daca pot castiga si doar cateva ore, tot ma voi zbate.

azi implineste 7luni. este o mandrete de blond cu ochi albastri.
abia astept sa-l am in brate... deocamdata facem pregatiri de zor. avem carucior, car seat, premergator, ceva hainute, ne mai lipseste patutul si suntem in curs de documentare pe tema asta... si spatiile de depozitare pentru multele hainute si jucarii pe care le va avea.

sunt extrem de fericita...


...las' ca ma fac eu mare

diciu spune:

sabineta...asta era vestea pe care vroiam sa o aud!!!!!!

Esti o luptatoare!! si o fericita!!!



anda




"daca dragoste nu e...nimic nu e"

patri spune:

Si eu am luat-o pe Pati tot in plasament de urgenta din spital.E foarte bine, important e sa ajunga acasa, sunt si riscuri da cui ii pasa ,daca celui mic ii e bine???
Felicitari!!!!!!!!

sabineta spune:

Multumesc din suflet pentru incurajari si vorbele frumoase. Toata lumea a incercat sa ne previna in legatura cu riscurile, le cunosc, dar... din prima clipa am stiut ca este copilul nostru. a fost primul si singurul copil pe care l-am vazut de fapt. si chiar atunci cand toti ne spuneau ca nu-l putem lua, tot nu am fost de acord sa vedem alti copii... l-am fi asteptat pe el, oricat ar fi durat.
din fericire am avut posibilitatea de a pune capat "vietii de spital" si abia asteptam sa-i dovedim ce inseamna sa cresti acasa, sa ai o familie care te iubeste si care ar face orice pentru tine...

sunt convinsa ca va fi greu, ca toata viata lui a stat numai in spital, ca nu a fost stimulat, hranit si alintat asa cum ar fi trebuit si meritat, ca nu a fost niciodata scos afara, ca nu l-a strigat niciodata nimeni pe nume, ca nu a vazut niciodata o banana sau un morcov... e lunga lista lucrurlor pe care ar fi meritat sa le aiba si nu le-a avut.
dar vom compensa totul si vom recupera rapid si, mai mult decat orice, se va simti iubit.
suntem extrem de norocosi ca l-am gasit si ca va veni curand acasa

...las' ca ma fac eu mare

patri spune:

Si Pati a stat numai in spital, si am inceput sa iesim afara cate 5 min ca si nou nasscutii, dar acum e o mandrete de fata frumoasa si sanatoasa, foc de desteapta, iubitoare si de 2 ani aproape, de cand e acasa n-a fost bolnava, n-a avut febra decat o data cand a intepat-o ceva in piciorus si a facut alergie. Nici nu stiu cum ar reactiona la febra, boala , diaree sau alte alea, poate ca DD a vrut sa compenseze faptul ca cu baiatul cel mare pana pe la vreo 3 ani am fost tot din medici in medici, ca era slab si tot timpu mucos si tusitor...acum e si el bine, da mi-a fost f greu cand a fost mic, desi am stat cu el, si l-am iubit si ingrijit, unele lucruri nu depind de noi. Vreau sa spun ca nu conteaza cum e acum baietelul tau, si noi am trecut prin exact gandurile tale, dar cu multa dragoste, cu caldura de acasa si cu parintii care-l apara de toate relele din lume, va fi bine si sanatos.O sa vedeti cat de mandrii veti fi de flacaul vostru, cata bucurie si lumina va aduce in casa voastra!!!Acesti copii sunt niste luptatori, si au nevoie doar de putina caldura si iubire, ca sa reverse asupra noastra multa multa dragoste si fericire.Nici o clipa nu m-am gandit la riscuri, riscul de a avea probleme cu familia naturala, sau riscul de a avea probleme de sanatate...am stiut ca daca DD mi-a dat-o, este a mea, a noastra, si nimeni si nimic nu poate schimba asta...si daca simti asa, tot universul va avea grija sa-ti deschida drumul...si va fi exact asa cum simti...

sabineta spune:

MAINE IL IAU PE BB ACASA in plasam de urgenta
asa fericita nu cred ca am mai fost vreodata...
ieri am fost sa ne jucam, sa ne adaptam unul cu celalalt, tremuram toata si cand l-am luat in brate imi venea sa-l strang si sa nu-i mai dau niciodata drumul.
este un copil foarte bun, cuminte, lipicios... probabil a simtit ca eram foarte emotionata si ca tremuram, asa ca nu s-a opus deloc cand mi l-au dat in bratze (desi fusese trezit din somn) si a stat foarte cuminte.
am stat vreo ore si jumatate impreuna. ne-am jucat, am mancat
si am sughitat la greu. asta pt ca e fomist rau: a baut 200 ml lapte in 3 min si a vrut si aerul din biberon :))
pentru ca sotul n-a putut lipsi de la serviciu ca sa vina "la joaca", l-am sunat si i l-am pus la telefon. era lesinat, cred ca transpirase tot, credea ca suntem acasa si vreau sa-i fac o surpriza.
bb se chinuia sa-mi ia tel, se sfortza de mama focului, cu sunet, dar in acelasi timp avea grija sa nu-mi dea nici drumul la par :))

abia astept sa-l aduc maine acasa, in patutul lui nou, cu toate jucariile frumos colorate... sper sa se adapteze repede cu casa si cu noi.
am citit si am recitit ce ati povestit voi despre prima zi a bbilor vostri acasa. ca de fiecare data, ma ajuta enorm povestile si parerile voastre.
multumesc din suflet tuturor celor care mi-au raspuns direct la intrebari, atunci cand eram disperata si nu stiam incotro s-o apuc, dar si celor care m-au ajutat postand aici patzaniile lor.

revin cu poze si povestea primei zile acasa




...las' ca ma fac eu mare