MA PUTETI AJUTA...SA O AJUT PE MAMA?
Raspunsuri - Pagina 8
Crinutz spune:
Elyda ce face mama ta?
smiley imi pare rau ca si tu ai asemenea pb. Suntem alaturi de tine.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007
elyda spune:
din pacate nu am vesti prea bune. a avut cateva zile in care a refuzat sa manance , spunea ca nu-i este foame, ca nu vrea nimic. dupa ce ca era slabita acum este doar o umbra. acum mananca , dar foarte putin si ii este cam rau. baniuesc ca are aceste manifestari din cauza metastazei de la ficat. continuam cu isorelul , nu mai am speranta ca se mai poate face ceva cat de putin , dar nu pot sa stau si sa astept . nu vrea sa mai faca nici perfuzii, tratamentul pe care il are il ia cu mari discutii. a renuntat sa mai lupte si nu accepta nici ajutorul celorlalti si s-a schimbat comportamental.suntem toti terminati , suntem intr-un fel de asteptare muta , stim ce urmeaza dar toti refuza sa discute despre asta. stiu ca se va intampla si trebuie sa ma pregatesc, material vorbind cu ceea ce trebuie , dar nu am puterea sa cumpar toate astea. am grija ca in fiecare zi sa am cat mai multe ocupatii ca sa nu ma gandesc , dar cand ajung la ea...e cumplit. joc teatru cat sunt acolo si cand plec nu sunt buna de nimic.desi am inceput sa inteleg ca nu pot schimba nimic, am momente in care pur si simplu nu pot sa cred ca se intampla nenorocirea asta. este f greu si numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga.
Dana
smiley spune:
Elyda, imi pare rau de mama ta. Si eu sunt in aceeasi situatie cu mama, doar ca eu o "vad" numai la telefon si internet ca sunt departe. E cumplita senzatia de neputinta si asteptarea inevitabilului.
Vroiam sa te intreb pe tine si pe fetele care au avut experienta, cat de sinceri au fost doctorii cu voi? Doctorul nostru nu zice mai nimic, nu ne-a dat nici o estimare cat va mai trai. Ori nu stie, ori nu vrea sa spuna, greu de zis. Nici nu stiu daca a intrat in metastaze, mi-e frica ca da pentru ca durerile sunt prea mari in tot corpul.. dar poate sunt din cauza citostaticelor, nici eu nu mai stiu ce sa cred.
De cate ori merge la tratament si intreaba tata care e situatia, spune pai sa vedem cum sunt analizele, sa mai facem tratament, etc etc.. nimic concret
Vivela spune:
Elyda, am urmarit postarile tale si nu stiu cum as putea sa te ajut. Iti doresc sa se intample o minune si mama ta sa se faca bine. Am vrut doar sa-ti spun ca te inteleg, si mama mea are cancer ovarian cu metastaze. L-a descoperit in vara trecuta, intamplator (desi in ultimii ani a tot facut analize si ecografii si totul parea in regula 
). A fost operata si acum face chimioterapie, mai are 2 sedinte. Eu inca sunt socata, nici nu pot vorbi despre asta, e prima oara cand scriu/spun cuvantul "cancer" cu referire la mama mea 
.
_
Gabi, mami de Davidush 
(02.09.07)
smiley spune:
Vivela, multa sanatate mamei tale. Ea cel putin a putut fii operata, in cazul mamei nici nu poate fi vorba. Imi spui si mie cum se simte mama ta de la chimio? Are varsaturi, e slabita, are dureri? Cate ture de chimio a facut? Si mama mai are doua dar e in ultimul hal de distrusa. Dureri mari, nici o pofta de mancare, si ff slabita, nu poate sta in picioare
Vivela spune:
quote:
Originally posted by smiley
Vivela, multa sanatate mamei tale. Ea cel putin a putut fii operata, in cazul mamei nici nu poate fi vorba. Imi spui si mie cum se simte mama ta de la chimio? Are varsaturi, e slabita, are dureri? Cate ture de chimio a facut? Si mama mai are doua dar e in ultimul hal de distrusa. Dureri mari, nici o pofta de mancare, si ff slabita, nu poate sta in picioare
Smiley
, imi pare rau pentru problemele mamei tale. Mama se simte rau cam o saptamana in perioada de chimio. Varsa mult, o dor oasele rau, e slabita, nu prea mananca si sta mai mult in pat. Din cate mi-a zis, tratamentul e unul foarte puternic, iar reactiile astea sunt absolut normale. Dar dupa ce trece saptamana, se simte bine, face treaba in casa, iese la cumparaturi, deci e absolut normala. Plus ca este f optimista (chiar nu stiu cum suporta, imi zice chiar sa i-l duc pe David sa aiba ea grija de el...).
Trebuie sa faca 6 astfel de ture, a facut deja 4 si mai are inca 2 (le face la distanta de cam o luna). Apoi nu stiu exact ce urmeaza, probabil alte analize si de decide atunci, in functie de rezultat.
_
Gabi, mami de Davidush
(02.09.07)
elyda spune:
quote:vad ca mai sunt si alte persoane care trec prin aceeiasi problema.Vivela, vad ca la mama ta situatia este mult mai buna ca la noi . mama nu a putut face chimioterapie, dupa a 2- a sedinta i-a fost atat de rau ca medicul a intrerupt tratamentul . oricum ne-a spus ca era inutil sa o chinuim pentru ca nu se mai poate face nimic.mama ta se ridica din pat si asta este foatre bine , mama nu s-a mai ridicat de 5 luni decat pana la toaleta adica vreo 2-3 metri. i s-au atrofiat muschii si o doare tot corpul.la inceput nici eu nu discutam despre asta si refuzam categoric sa ma si gandesc la boala ei ca la ceva f grav . dar sa stii ca nu e bine , este mult mai bine pentru tine sa constientizezi ce se intampla , sa incerci sa privesti totul realist, asa vei putea sa privesti inainte la ceea ce ai de facut. faptul ca am intrat pe forum si am intrebat , ca am primit sfaturi de la fetele care au trecut prin aceasta experienta ma refer la Crinutza si CrisaS, m-a ajutat enorm.la minuni nu ma mai astept,la noi nu este vorba daca se va intampla ...ci cand. nu trebuie sa fie toate manifestarile cancerului la fel , din ceea ce povestesti tu , cu mama ta situatia este incomparabil mai buna si la voi exista speranta ca boala sa fie tinuta in frau.Smiley, noua ne-au spus "medicii" din bucuresti in august clar si fara nicio urma de regret sau empatie ca mama mai are de trait 6-9 luni, au spus-o suficient de tare si fara bun-simt incat sa o auda si ea si sa se prabuseasca moral...si fizic.
Originally posted by Vivela
Elyda, am urmarit postarile tale si nu stiu cum as putea sa te ajut. Iti doresc sa se intample o minune si mama ta sa se faca bine. Am vrut doar sa-ti spun ca te inteleg, si mama mea are cancer ovarian cu metastaze. L-a descoperit in vara trecuta, intamplator (desi in ultimii ani a tot facut analize si ecografii si totul parea in regula
_
Gabi, mami de Davidush
Dana
Vivela spune:
Elyda, ma inchin in fata suferintei voastre si ma rog pentru mama ta sa-i fie mai usor . Chiar nu stiu ce altceva sa spun.
Despre boala mamei inca nu pot sa vorbesc. O vad ca-i este cand bine, cand rau... Eu niciodata n-am crezut despre mama ca e o femeie puternica. Nu stiu de ce. O iubesc nespus, dar n-am reusit s-o vad asa. Dar acum mi-am schimbat total parerea despre ea. Din cauza nemilosului diagnistic, tatal meu s-a trezit cu o boala anxioasa, face atacuri de panica, ii e frica sa nu ramana fara mama. Si sta mai mult prin spitale. In situatia asta, mama a devenit omul puternic si l-a sprijinit total, a fost zilnic la el la spital, indiferent de cat de rau i-a fost. Il sustine si ii vorbeste cu seninatate despre faptul ca se vindeca si ca va trai ani multi inainte.
Cum as putea eu sa ii spun sau sa gandesc altceva?
Sanatate multa tuturor!
_
Gabi, mami de Davidush (02.09.07)
smiley spune:
Vivela, eu cred ca exista sperante pentru mama ta. Desi sunt multi care pierd lupta cu boala asta cumplita, sunt si multi care inving si cred ca mama ta e in a doua categorie, dupa cum decurg lucurile. Imi pare rau si de tatal tau, imi inchipui ce soc a avut si ce distrus e la gandul ca ar putea sa o piarda. E o vorba ca un necaz nu vine niciodata singur. Sper sa treaca amandoi peste asta.
Elyda, la noi se pare ca situatia e similara. Eu tot speram ca raul si slabiciunea sunt de la chimio, insa mi se pareau cam exagerate efectele. Se pare ca la mama Vivelei rau durea numai o saptamana, ceea ce mi se pare mult mai normal. Mama mea, ca si a ta, sta in pat de 4 luni. Mai are cateva ture de chimio dar eu sper sa nu le faca pentru ca nu ajuta cu nimic, mai mare e chinul. Trebuie sa vorbesc neaparat cu doctorul poate imi da un pronostic mai precis, desi ma insel ca niciodata nu da un raspuns clar.
Si eu sunt asa lipsita de putere si parca nu mai imi doresc nimic. Ma tot gandesc ce fericita era viata pana s-a intamplat asta. Lucrurile de care ma plangeam atunci mi se par asa mediocre si lipsite de importanta, nimic nu mai are prioritate acum. Spunem tot timpul ca sanatatea e cea mai importanta dar nu credem cu adevarat decat cand ne lovim de asa ceva. Of of...
smiley spune:
Vivela si Elyda, ce mai fac mamicile voastre? La mine vestile sunt foarte proaste, s-a oprit tratamentul pentru ca e de prisos si mai mult chinuie decat sa faca bine. Imi vine foarte greu sa cred, parca plutesc pe un nor, parca e un vis urat. Mama inca mai spera la un miracol si mi se rupe inima cand o aud... dar speranta moare ultima, nu?