Iubirea de sine - egoism sau necesitate?
Raspunsuri - Pagina 5
simali spune:
quote:
eu n-am comentat-o pe Felicia, ci textul pus in discutie, care text, repet pentru a mia oara, ofera o interpretare (gresita, parerea mea la care am dreptul) a poruncii lui Dumnezeu gasibile nu in colectia Freud, ci in Biblie.
quote:
In realitate nici tu nu ai comentat textul. Te-ai impiedicat la prima fraza. Numai primul fragment prezinta viziunea autorului -discutabila- asupra poruncii biblice. Restul este opinia lui despre iubirea de sine si nu mai are nici o legatura cu religia. Dupa parerea mea tipul putea sa lase trimiterile la religie in seama altora pentru ca:
- agnosticii nu traiesc dupa poruncile biblice;
- credinciosii traiesc dupa poruncile biblice - deci or sa-si scuipe in san si or sa fuga de la prima fraza;
Deci ingusteaza aria cititorilor la un numar destul de redus de oi ratacite. Cel putin in Romania. Ca la el in tara trimiterea la religie (de care vad ca abunda foarte multe carti din aceasta categorie) este foarte posibil sa fie considerata strategie de marketing.
alice
MissParker spune:
Ah, am uitat sa adaug inca doua caracteristici ale iubirii de sine:
- capacitatea (dezvoltata fie cu ajutorul parintilor, fie mai tarziu in viata) de a gandi si a simti dupa propriile criterii si in functie de propria fiinta, independent de normele sau traditiile rigide si impuse;
- o identitate proprie, bazata pe individualitatea fiecaruia din noi si nu turnata intr-o forma conceputa de altii.
Edit ca sa adaug inca un articol cu care ma identific 100%: www.alice-miller.com/interviews_en.php?page=4" target="_blank">Alice Miller - Violence Kills Love: Spanking, the Fourth Commandment, and the Suppression of Authentic Emotions
Felicia 
4+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
Cristina_A spune:
Felicia, lecturile pe care ni le recomanzi sunt o mina de aur. 
ileanna spune:
conchita, pentru o persoana pioasa care traieste dupe zicerile Bibliei nu esti oleaca cam agresiva?
nt, asta nu da bine la lista pacatelor sa stii 
Never say NEVER.
conchita spune:
quote:
Originally posted by ileanna
conchita, pentru o persoana pioasa care traieste dupe zicerile Bibliei nu esti oleaca cam agresiva?
nt, asta nu da bine la lista pacatelor sa stii
Never say NEVER.
pentru cineva care nu ma cunoaste, nu asumi cumva cam multe, nesolicitata? cand o sa-mi marturisesc piosenia, credinta si altele la tine, inteleg sa-mi dai note, sa-mi numeri pacatele si sa te ntz-ntz-esti la necunoscuti pe forum. pana atunci, ramai on topic si lasa atacurile la persoana, ca sunt miticesti, dambovitene, mioritice si cam penibile - poftim inca o mostra din categoria "dupa fapta, si rasplata". m-ai intrebat ceva, ti-am raspuns politicos si cu argumente - sa inteleg ca, in lipsa argumentelor din partea ta, gasesti ca e etic sa te legi de persoana, diversionist? asa te iubesti tu pe tine insati, cum ma iubesti pe mine?
Simali, asa sa fie cum zici tu, desi asta am si spus de la bun inceput - ca am intrat sa contrazic inceputul articolului. ai avut dreptate, e imposibil sa discutam subiectul, lumea nu e pregatita. prea multe telenovele la televizor, probabil, ca altfel nu-mi explic de ce le e unora imposibil sa se concentreze pe idee si argument, furati de marca pantofului, eticheta rochiei, bijuteriile lu capra caprei vecinului. daca ai dispozitie sa discutam serios si fara mistouri sau referiri la persoana, PM-ul meu iti sta la dispozitie.
Felicia, pe de o parte spui ca aici nu e Sufletul credintei si ca tu vrei doar sa discuti despre iubirea de aproapele dpdv psihologic, iar pe de alta continui sa te identifici cu si sa pasezi atacuri anti-crestine la topic, in timp ce, daca ripostez, cica deviez. mai nou, o vad pe dna Miller cu parul valvoi contrazicand a patra porunca a lui Dumnezeu. mai ai? ca taman ce era sa inchid usa in urma mea iarasi, dar daca insisti cu asa articole pline de "toleranta", raman, sa stii. nu ca ar avea Dumnezeu nevoie de mine sa-L apar. e chestie de fair play insa.
MissParker spune:
conchita, nu inteleg de ce toate persoanele care articuleaza alte pareri sunt descrise de tine ba fiind "cu parul valvoi" (asa tare te-a speriat Alice Miller si intransigenta cu care se angajeaza ea pentru copiii abuzati?) ba
quote:
furati de marca pantofului, eticheta rochiei, bijuteriile lu capra caprei vecinului
sau cu mintea ametita de prea multe telenovele... Si astea de la cineva care ii acuza numai pe ceilalti de atacuri la persoana...
Eu nu-l contest pe Dumnezeu, dar pur si simplu nu pot stabili vreo legatura cu Dumnezeu prin niste porunci scrise de niste oameni care la randul lor fusesera niste copii abuzati (numai un om orb, ignorant si care-si neaga propria suferinta din copilarie poate sustine o enormitate asa mare cum ca tatal si-ar iubi fiul numai daca il bate!!) etc.
Eu mai degraba il gasesc pe Dumnezeu in Reiki si in conceptul de energie universala, de exemplu, decat in niste porunci rigide si dogmatice.
Si da, contest cu tarie porunca referitoare la onorarea acelora care mi-au facut rau, fiindca a iubi si a onora pe cineva care (cu buna stiinta sau nu) a incercat sa ma distruga ma indeparteaza de adevarata mea esenta si de capacitatea de a ma iubi pe mine insami. Daca saruti mana care te loveste, nu poti vedea in acelasi timp adevarul, fiindca esti in negare si trebuie sa "onorezi" agresorul, conform poruncii. Daca il onorez pe cel care imi face rau, nu ma mai pot iubi pe mine insumi, fiindca automat trebuie sa-mi asum eu vina pentru raul facut de altii (ca sa-i pot "onora" in continuare pe aceia). Aici nu exista nuante de gri.
Pentru mine toate au o legatura, dar nu pe plan crestin, ci pe plan sufletesc, individual.
Felicia 4+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
miau-miau spune:
quote:
nu pot stabili vreo legatura cu Dumnezeu prin niste porunci scrise de niste oameni care la randul lor fusesera niste copii abuzati
toate drumurile duc la Roma
conchita spune:
[quote]Originally posted by MissParker
Si da, contest cu tarie porunca referitoare la onorarea acelora care mi-au facut rau, fiindca a iubi si a onora pe cineva care (cu buna stiinta sau nu) a incercat sa ma distruga ma indeparteaza de adevarata mea esenta si de capacitatea de a ma iubi pe mine insami. Daca saruti mana care te loveste, nu poti vedea in acelasi timp adevarul, fiindca esti in negare si trebuie sa "onorezi" agresorul, conform poruncii. Daca il onorez pe cel care imi face rau, nu ma mai pot iubi pe mine insumi, fiindca automat trebuie sa-mi asum eu vina pentru raul facut de altii (ca sa-i pot "onora" in continuare pe aceia). Aici nu exista nuante de gri.
Pentru mine toate au o legatura, dar nu pe plan crestin, ci pe plan sufletesc, individual.
Felicia 4+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe SoniaFelicia, acum imi dau seama unde e eroarea cand interpretezi porunca respectiva sa iti iubesti aproapele. intelesul adevarat al poruncii e descifrat de Iisus rastignit care, in niste chinuri ingrozitoare fizice si psihice, nu se roaga pentru sine, ci pentru agresorii sai: iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac. nu iti cere nimeni sa-ti adori agresorul si sa-i inlesnesti in continuare agresiunea sau sa-ti iubesti postura de victima, aia e iubire bolnavicioasa (am inteles ca exista sindromul victimei amorezate de rapitori), nu e iubirea in sens crestin.
daca porti cu tine ura si ranchiuna dupa ani si ani de la abuz, e ca si cum te-ai lasa abuzata in continuare. e ca si cum inca nu ti-ai fi iertat TIE faptul ca ai fost in postura de victima. cand ierti, stergi totul cu buretele din sufletul tau, deci inclusiv resentimentele. din dragoste pentru tine in primul rand, pentru sanatatea ta psihica si morala. or, cu sufletul golit de resentimente, ce altceva mai ramane sa simti decat mila crestineasca fata de cel care nu a stiut ce face cand te-a chinuit? lasa-ti agresorul in seama lui Dumnezeu si da-ti sansa sa te vindeci de durere si de trecut, ca altfel nu ai cum sa incepi ceva nou, cu sufletul impacat. o sa tot tarasti sentimentele astea negative dupa tine si o sa tot retraiesti mental abuzul.
nu onorezi pe agresor, te onorezi pe tine, necoborandu-te la nivelul sau cand ii imiti ura si dispretul. altfel, inseamna ca si-a implinit visul si anume acela de a iti distruge spiritul.
conchita spune:
pfiuuu, acum am vazut ca esti graviduta!!!! ce surpriza minunata, felicitari din toata inima. abia astept sa te vad, aud, citesc, in postura de mamica! super veste, felicitari din nou!
MissParker spune:
quote:
Originally posted by conchita
daca porti cu tine ura si ranchiuna dupa ani si ani de la abuz, e ca si cum te-ai lasa abuzata in continuare. e ca si cum inca nu ti-ai fi iertat TIE faptul ca ai fost in postura de victima. cand ierti, stergi totul cu buretele din sufletul tau, deci inclusiv resentimentele. din dragoste pentru tine in primul rand, pentru sanatatea ta psihica si morala. or, cu sufletul golit de resentimente, ce altceva mai ramane sa simti decat mila crestineasca fata de cel care nu a stiut ce face cand te-a chinuit? lasa-ti agresorul in seama lui Dumnezeu si da-ti sansa sa te vindeci de durere si de trecut, ca altfel nu ai cum sa incepi ceva nou, cu sufletul impacat. o sa tot tarasti sentimentele astea negative dupa tine si o sa tot retraiesti mental abuzul.
nu onorezi pe agresor, te onorezi pe tine, necoborandu-te la nivelul sau cand ii imiti ura si dispretul. altfel, inseamna ca si-a implinit visul si anume acela de a iti distruge spiritul.
Am mai avut o discutie din asta pe alt topic si cu Elise, care intelesese din pacate la fel, ca eu acum as fi ramas incremenita in ura si ranchiuna si nu mai vreau sa ies de acolo
Eu nu am asemenea intentii. Cred ca tine de o inteligenta elementara sa realizezi ca ura si ranchiuna (ca si invidia, rautatea) sunt sentimente care pe termen lung nu iti dauneaza decat tie insuti. Deci nu ma identific deloc cu aceasta perspectiva.
Eu insa am pornit de la o situatie in care timp de 36 de ani am sarutat mana care ma lovise. Ei, si pentru a iesi din acest cerc vicios autodistructiv am avut nevoie de un motor: acest motor mi-a fost furia/ura, sentimente absolut indreptatite in clipa cand descoperi ca - dincolo de minciunile si de bezna emotionala intretinuta de parinti pana atunci - ai fost de fapt un copil abuzat, chinuit, exploatat etc. Ajutandu-ma de acest motor, am reusit sa ma desprind de influenta toxica a agresorilor. Altfel nu as fi reusit.
Am prelucrat mare parte din traume la terapie. Inceputul l-am facut cu tata, deoarece ruptura cu el a fost prima (cea cu mama a venit un an mai tarziu si a fost mult mai grea si mai dureroasa), iar acum pot spune ca nu mai simt pic de furie sau ura fata de tata, am reusit sa gasesc acel echilibru care-mi permite sa-l vad exact asa cum e el (cu toate greselile si defectele lui), sa identific si ceea ce a facut bun in copilaria mea (fiindca imediat dupa ruptura eram atat de pornita impotriva lui, incat nu mai vedeam decat raul) si in acelasi timp am gasit acum distanta sufleteasca necesara pentru a nu-i mai permite niciodata sa-mi faca rau sau sa-mi influenteze negativ viata.
Eu zic ca e o realizare (pentru mine, o co-dependenta cronica
) si de aceea sunt foarte multumita. Iar la punctul asta nu as fi ajuns niciodata daca nu as fi trecut prin acea faza de furie/ura care m-a ajutat sa-mi identific sentimentele si sa descopar adevarul pe care il reprimasem 36 de ani!! Repet: scopul unei terapii, al unei vindecari sufletesti in urma abuzurilor NU ESTE si NU POATE FI niciodata sa ramai captiv intr-o stare de ura/ranchiuna etc. E doar o faza, care trece. Iar mila am simtit din plin pentru tata, citind despre copilaria lui, am simtit chiar mai multa mila pentru el decat simte el insusi, care neaga totul...
Ramane sa ajung si cu mama (unde buba e mult mai grava si rana mult mai adanca) la acelasi stadiu. Nu doresc insa sa fortez nimic. Tocmai asta e ideea, ca o "mila" sau o "iubire crestineasca" impuse din afara nu pot aduce nimic bun nici pentru cel care le-ar "simti", nici pentru cel care le impune, fiindca totul ar fi o mare minciuna.
Eu incerc sa fiu autentica in tot ce fac si sa raman consecvent in armonie cu propriile mele sentimente. Si daca prin asta nu fac rau nimanui, ba chiar dimpotriva, sunt multumita.
P.S. Multumesc mult pt. felicitarile si gandurile bune despre sarcina, sa te auda Dumnezeu!
Edit ca sa adaug ca la mine nu e vorba de "razbunare" sau "ranchiuna" pentru ceea ce mi-au facut parintii mei in copilarie (cu asta se "consoleaza" ei in ceata de negare pe care o au in creier si in suflet), ci e vorba de modul lipsit de inima cum s-au purtat ei doi cu mine la maturitate, pana acum cativa ani, cand le-am inchis in nas definitiv usa vietii mele.
Felicia 7+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia