Dezamagiri cu cunoscut de pe net

Draglele mele,

si eu as vrea sa lansez o mica statistica, in paralel la intrebarea Oanei, dar de data asta cealalta fata a medaliei: cati/cate dintre voi au avut o mare dezamagire cunoscand pa cineva de pe net? Si o sa incep eu, cu povestea unei bune prietene, care a corespondat si telefonat 2 luni de zile cu un barbat cunoscut pe net, s-au inteles nemaipomenit, au povestit cate in luna si stele, dar, atunci cand a venit MAREA CLIPA a cunostintei, cand s-au vazut ochi in ochi, ea a avut o mare dezamagire. Acum sunt prieteni buni, dar atat. Am mai auzit si de oameni care au avut experiente si mai neplacute, si sunt tare curioasa sa aflu si alte povesti desptre aceasta tema. Si inca ceva: sunt noua pe acest Forum, si mi se pare extraordinar sa poti povesti atatea lucruri de suflet cu atat de multi oameni, sa poti afla atatea opinii si povesti, sa poti primi sfaturi si vorbe bune...si din cand in cand si o critica, care daca este facuta cu bune intentii, si ea ajuta. Deci...traiasca Forumul "despre copii" !!:-)) Si acum ma duc sa fac de papa pentru pranz, si abia astept sa povestiti si voi pataniile voastre neplacute cu cunostitele de pe net!
Pa si o duminica buna! Mirunda

crinuta spune:

Ce spui tu este perfect posibil. Nimic nu este clar pana in momentul in care cei doi se intalnesc face to face. Acela este momentul decisiv, indiferent cat timp au vorbit pe chat cu sau fara web cam si microfon, sau indiferent cat de mult s-au sunat. Este acel ceva care este sau nu este.
Crinuta

Crystinne spune:

Mirunda
Intr-adevar nu este usor sa cunosti pe cineva pe net langa care vrei sa ramai...

Eu am avut o asa zisa dezamagire... Am stat de vorba cu un tip din Olanda pe email, chat, telefon ore in sir... Nu spun ca avea o voce... hmmm.... buna pentru versiunea " hot line " Si asta stia si el si de accea prefera sa dea telefon chiar daca era mai scump.

Astfel ca dupa vreo 3 luni m-a convins sa ne cunoastem si a venit in Romania. Il stiam numai din poze si de la telefon dar imi aprinsese curiozitatea tot mai mult. Vreau sa spun ca primul implus pe care l-am avut cand l-am vazut in aeroportul Otopeni, a fost sa-l las acolo si sa plec... hahaha... A fost un soc pentru mine. Tipul saracul nu mintise cu nimic, dar probabil ca in mintea mea, informatiile primite au creeat un alt tip. Si atunci cand mi-a spus ca, printre altele este antrenor de baschet... eu mi-am imaginat un tip inalt cu o alura de sportiv. Insa pe aeroport am vazut un piticut... iar trasaturile care pareau chiar deosebite in fotografie , "life" aratau cam din topor... Cu alte cuvinte "imaginea" din creierul meu era total alta... tipul care ma atragea era doar in mintea mea.

Asta a fost prima si ultima mea dezamagire. Mi-am dat seama cat de diferiti sunt oamenii in fotografii si la telefon si cat de usor se nasc confuzii.

Ceea ce nu m-a dezamagit a fost faptul ca nu m-am inselat in privinta caracterului... tipul era si este foarte cumsecade, fara insa sa-mi creeze vreun alt sentiment. Am ramas si astazi prieteni desi i-am respins cererea de casatorie.
Sper sa-si gaseasca totusi perechea.

Si v-as mai povesti ceva ce i s-a intamplat unei prietene dar nu acum... Va pup
Alina

moto spune:

Bine ai venit printre noi draga Mirunda .Eu nu cunosc pe nimeni care sa se fi cunoscut pe net,dar parerea mea ramane aceeasi cum am scris mai inainte ...eu nu cred si nu am incredere in intalniri de genul asta pe net ....dar poate multi,multe au patit-o ....Te pupam Delia si bb-ul Sebastian.

imagine_me spune:

Dragele mele, v-ati gasit experta, fir-ar sa fie!! Intrebati si va voi raspunde pe larg cum e cand ceea ce vezi cu ochii mintii descoperi ca e doar rodul dragostei de dragoste pe care o are fiecare in sine. Cat de usor se transfera sentimentele, cat de simpla, pe nesimtite adica (in sensul fara-simtirii) e confuzia sentimentelor! Ca una percepe sufletul intr-o comunicare virtuala si alta percepe inima in realitatea apropierii de cel/cea cu care ai comunicat ani buni ar fi ceva demn de studiat daca n-ar fi in cel mai bland caz, penibil. In pericolul acestui dualism se afla toti cei nemultumiti de viata, de relatia lor actuala. 'comunicarea' -scuza favorita pentru amanarea momentului adevarului; 'aveam nevoie de comunicare, de comfort emotional' spun cu nonsalanta tot mai multi ignorind introspectia: 'la naiba, ce nu merge in viata mea ?' N-ar fi mai simplu sa-si puna intai intrebarea si abia apoi sa caute partenerul de 'discutii' ? Pe mine ma scoate din sarite fariseismul celor care n-au curajul asumarii esecului. "bun, n-a iesit bine relatia asta, zicem <pa> civilizat si mergem fiecare pe drumul lui", ei, bine, nu, ea/el au nevoie mai intai de tatonari, confirmari, asigurari din partea cui ? a unui ilustru necunoscut care la un moment dat a fost prin preajma. E cinstit asa ? Eu cred ca nu!

Cami_30hu spune:

Este un subiect interesant. eu ori de cate ori am intrat pe chat de atatea ori imi tot facem rost de cate o intalnire, noroc poate ca le refuzam.
Eu nu am incredere in astfel de relatii. Te ajuta daca nu ai cu cine sa comunici dar atat.
Cami

Crystinne spune:

Eu l-am cunoscut pe sotul meu pe net... Si sunt fericita.
Nu spun ca merge intotdeauna sau ca este usor. Depinde si de persoana.

Uite o intamplare a unei prietene:

El din USA,ea Elveti.Se cunosc pe un site si incep sa-si scrie. 10 luni, 1 an, 1 an si 3 luni. Intre timp schimburi de fotografii,discutii la telefon cu orele.
Dragoste puternica. Scriau pagini intregi, romane.Totul parea perfect, ea se simtea pe fiecare zi mai indragostita si el la fel. isi scriau in fiecare zi si povesteau intr-una.O multime de puncte comune.
Se hotarasc sa se intalneasca pana la urma intr-o vacanta in Mexico. Dezamagire!! Cand se intalnesc desi amandoi apreciaza cum arata celalalt, nu ia nastere nici un sentiment. Raceala, sunt chiar stingheriti de prezenta celuilalt. E ca si cum vraja s-a desfacut... Oare de ce?
Raman prieteni dar cu un gust amar...

Pacat!! A fost un vis al net-ului....

Oana_B spune:

Adevarul e cyber-relationships sunt ca un joc alunecos, lipsa unor simturi le amplifica pe celelalte, a citi printre randuri, incercand sa intuiesti o posibila intonatie a vocii sau un caracter poate fi inselator. Mi se pare important sa pui intr-o propozitie exact cuvintele potrivite pentru a exprima cu exactitate o stare de spirit sau un punct de vedere, astfel incat sa nu fii interpretat in mod eronat. Imaginatia, gandul omului este cea mai puternica arma cu doua taisuri a omului.
Si eu mi-am cunoscut sotul pe net, aveam compu-n nas toata ziua la munca, pentru mine nu era decat o noua jucarie si delectare, cunosti tot felul de oameni pe net, petrecand mult timp intr-o camera de chat poti chiar sa iti dai seama dupa stilul de exprimare cand un user foloseste alt nickname.
Prietena ta, data viitoare cand va cunoaste pe cineva, va sti sa priveasca lucrurile printr-un filtru nitelus mai obiectiv.
Oana_B

Crystinne spune:

Oana, sunt de acord cu tine <<Adevarul e cyber-relationships sunt ca un joc alunecos, lipsa unor simturi le amplifica pe celelalte, a citi printre randuri, incercand sa intuiesti o posibila intonatie a vocii sau un caracter poate fi inselator>>
Parerea mea este ca net-ul este potrivit pentru cei care nu au timp de "viata sociala", care nu au unde sa iasa si cu cine, sau sunt timizi.

Eu am apelat la internet ptr ca lucram 10 ore, mai eram si la facultate si mai aveam si un magazin de care trebuia sa ma ocup. Prietenii nu ma asteptau pe mine sa-mi fac timp sa ies, deci posibilitati sa cunosc oameni si sa pot sa-l gasesc pe EL nu prea aveam. In plus cand traiesti de 30 de ani intr-un oras cu 60 mii locuitori, aproape ca ii stii pe toti.Asa ca eu imi cam pierdusem speranta ca langa mine voi reusi sa-mi gasesc iubirea.
Norocul meu a fost ca aveam internet-ul la indeamna la serviciu si asa... a fost posibil sa-l intalnesc pe sotul meu.
Dar nu dau prea multe sanse unei cyber-relatii daca nu te intalnesti cu persoana care te atrage (important sa nu te atraga toti si sa nu accepti orice cuvinte frumoase ca fiind adevarate)si mai ales daca nu incerci sa comunici BINE cat mai mult si live.

Unele persoane au spus ca este riscant sa te intalnesti cu o persoana cunoscuta pe net. Dar eu m-am intrebat intotdeauna care este diferenta intre a te intalni cu o persoana cunoscuta la : o petrecere sau o discoteca sau intamplator prin niste cunostiinte si o persoana cunoscuta pe net? Regula de baza este oricum aceeasi: nu ai incredere de la inceput, accepti pana cunosti mai bine locuri de intalnire in public si ore acceptabile. Restul depinde de flerul fiecaruia...

Si prietena mea din Elvetia , ghici ce a facut? Nu a renuntat la internet ( la ei relatiile prin internet sunt dese) iar acum este de 1 an cu un tip cunoscut tot asa, dar din Elvetia. Se intalnesc cam de 2-3 ori pe saptamana (sunt din orase diferite)

Scuze ca vorbesc atat :-))) Sper ca nu rapesc timpul vostru si sa nu va plictisesc

Steffi spune:

Eu l-am cunoscut pe sotul meu tot pe net, dar ne stiam adresele de mail de la o cunsotinta comuna. De la inceput am simtit ca el este sufletul meu pereche si la fiecare 6 saptamani venea la mnine in vizita, ne-am placut din prima clipa. Suntem casatotiti de 1 an si 8 luni si ne bucuram de fiecare clipa impreuna. Am o fetita din prima casatorie(primul sot decedat in '99) si suntem o familie fericita. Eu nu am visat un fat frumos, mi.am dorit "doar" un om bun, care sa ma respecte si sa ma iubeasca, langa care sa fiu fericita ca traiesc.
Deci pot fii cazuri fericite! Asa cum cineva face cunsotita la o benzinarie sau la un magazin(exemplu),la o petrecre, se poate si pe net, f bine :o))

Mirunda spune:

Hmmmmm,

ma gandeam ca sunt mult mai multi "dezamagiti" pe acest Forum, dar iata ca ori sunt rusinosi si nu vor sa isi zica povestea, ori este chiar adevarat, ca esecurile nu sunt mult mai mari si mai dese cu cunoscuti de pe net, decat cu cei de la ...laptaria lui Enache de exemplu??? :-))
Noapte buna !!!
Mirunda