BATRANII, un spin in talpa?
Raspunsuri - Pagina 2
elyda spune:
mi-am iubit bunica ffffffmult ,poate mai mult decat pe mama pentru ca ea m-a crescut.am ajutat-o de cate ori avea nevoie cu orice era necesar,dar ea a stat acasa la ea la tara pentru ca nu vroia sa plece si chiar daca avea nevoie de ingrijire permanenta tot nu as fi vrut sa locuim impreuna .este fffgreu sa locuiesti tu tanar ,cu familie cu copii cu un batran.sunt milioane de motive pentru care situatia devine tensionata fara ca vreo parte sa faca ceva intentionat.sunt nimicuri care late impreuna deranjeaza ambele parti si duc la frrustrari si conflicte vad asta si cu socrii mei care sunt batrani si atunci cand vin pe la mine ...nu as putea locui cu ei .asta nu ma impiedica sa-i ajut de cate ori au nevoie si sa avem o relatie normala.perioada cand trebuia sa-ti lasi viata ta ca sa ingrijesti batranii s-a cam dus si am vazut ca unii dintre ei au inteles ca nu mai este ca odinioara cand tinerii renuntau la toata viata lor pentru ca "asa trebuie".
dana
elena2001 spune:
Pe aici marea majoritate isi vand casa si se muta intr-un Nursing Home ...si uite asa au oamenii bani de batranete... sunt foarte putini cei care isi acopera cheltuielile numai din pensie iar statul ii ajuta doar din momentul in care nu mai au absolut nimic...
Eu cred ca exista si in Romania "resurse" , altele decat pensia aia amarata, numai sa vrem sa le vedem.
Iar eu personal cred ca batranii care stau in astfel de case ( nu vorbesc de aziluri, ci de casele de batrani private cu personal medical si tot confortul) sunt chiar mai fericiti decat cei care stau cu familia....
Irina
Andries spune:
quote:
Originally posted by elena2001
Pe aici marea majoritate isi vand casa si se muta intr-un Nursing Home ...si uite asa au oamenii bani de batranete... sunt foarte putini cei care isi acopera cheltuielile numai din pensie iar statul ii ajuta doar din momentul in care nu mai au absolut nimic...
Eu cred ca exista si in Romania "resurse" , altele decat pensia aia amarata, numai sa vrem sa le vedem.
Irina
Ei... aici e un adevar dureros pentru Romania, la noi nu se poate concepe ca bunica/bunicul sa-si vanda casa si sa se duca la azil cu banii aia (sunt si la noi azile f civilizate, dar costa pe masura). Aici casa se lasa copiilor, nepotilor, etc...in conditiile in care nu au casa si posibilitatea de a-si face una pe credit este redusa majoritatea rudelor nici nu concep ca batranul sa-si vanda casa, se merge pe principiul "mai bine stau eu cu el si-mi ramane mie apartamentul", doar ca dupa x ani de convietuire in multe familii se strica relatiile.
Andries
elyda spune:
am intalnit un caz la tara unde o batrana care era imobilizata la pat a refuzat sa se interneze la azil desi avea conditii bune ,mult mai bune decat la ea acasa intr-un colt uitat de lume de unde fiul ei o cara pe brate la medic nu a vrut nici o persoana angajata sa vina sa o ingrijeasaca pe motiv ca a facut copii sa o ingrijeasca la batranete ca si ea si-a sters fiul la fund cand l-a crescut acum e randul lui.motivul mi se pare...copii ii faci ca sa te stearga la fund???trecand peste imaginea fiului care si-a ingrijit mama cu tot ce implica acest lucru , mutandu-se la ea dar cu pretul destramarii familiei sale ,imteleg ca copii trebuie sa-si ajute parintii ca doar le sunt parinti ,dar nu sunt de acord sa-ti pretinda sa renunti la viata ta si sa te ocupi exclusiv de ei ,desi exista alte posibilitati care i-ar multumi pe toti.in Romania problema cu azilul este din start refuzata datorita mentalitatii celor in varsta desi uneori conditiile sunt bune au ingrijire medicala si ar petrece timpul cu persoane de varsta lor.
dana
Andries spune:
Dana ideea asta cu "l-am sters la fund, cum sa ma stearga el pe mine" am mai auzit-o de la multe persoane in varsta si multe persoane in varsta sunt foarte rautacioase pe aceasta tema. Ideea este daca esti dispus sa cedezi santajului sentimental sau nu. Daca ai 80 de ani si ai copil de 50 de ani, pai ce faci, ii pretinzi adultului de 50 de ani sa lase tot si sa se apuce de schimbat scutece chiar si in conditiile in care are posibilitatea de a apela la un serviciu specializat sau de a anagja pe cineva?
Inteleg, nu are bani/nu poate financiar... ok sta si il spala la fund ca doar n-o sa-l arunce in strada, dar daca are cu ce angajeaza si cu asta basta.
Eu cand m-am aflat in situatia asta am cautat si am angajat femeie, indiferent cine ce a zis sau ar fi putut zice. La varsta de 21 de ani ai mei am ingrijit-o pe strabunica de 90, dar nu aveam familie, ei bine la 33 de ani casatorita si cu un copil mic EXCLUS sa stau sa ingrijesc un adult de 80, mai ales ca nici forta fizica nu mai aveam. Si sa nu crezi ca erau niste silfide doamnele mele...dimpotriva. Partea mai proasta este ca de obicei batranii se poarta foarte urat cu personalul angajat, tocmai din dorinta de a ii izgoni si de a forta pe cineva din familie sa stea cu ei, tocmai in ideea ca n-o sa-i lase sa moara singuri in casa. Si asa se gasesc greu persoane care sa aiba grija de un batran si sa fie si serioase, daca mai are si hachite, ii vorbeste urat sau ii mai trage un baston pe spinare (nu glumesc e poveste reala) pai si personalul angajat isi ia campii.
Ca daca ar fi doar batran dar lucid, ar fi usor, dar majoritatea sufera de un anume grad de decrepitudine, sunt nediagnosticati (pentru ca refuza sa mearga la doctor), au diverse afectiuni degenerative si tu nepot/nepoata sau fiu/fiica il vezi in fiecare zi si nu-ti dai seama, dar un specialist iti spune sec pe hartie "dementa senila" si tu stai si te uiti ca prostul la hartia aia si la tomografii si te intrebi unde e omul pe care il stiai de atata timp. Nu degeaba se roaga unii "Ia-mi Doamne zilele, dar nu-mi lua mintile".
linasobolina de multe ori primesti cereri de companie pentru batrani despre care ti se spune ca sunt sanatosi, dar ca se plictisesc acasa, ei bine eu nu cred ca e asa... foarte multi sunt bolnavi dpdv neurologic, desi sunt capabili sa mearga la piata, la toaleta sau sa se spele singuri, totusi ei sunt persoane bolnave care refuza sa fie diagnosticate si tratate, ma rog... in limita in care mai pot fi tratati.
Andries
elyda spune:
exact asta este :santaj sentimental"!!! si ce nu suport eu chestia asta!!!mi s-a intamplat si nu am cedat si acum stiu sigur ca am facut bine chiar daca atunci eram oarecum nesigura .am servici ,familie si nu consider ca este nevoie sa renunt la tot doar pentru ca persoana respectiva nu vrea "om strain" ci familia si trebuie sa te conformezi ca altfel..intri in gura lumii. este o prostie si cred ca treptat o sa mai terminam si noi cu ideile preconcepute .
dana
Ortansa spune:
si noi am locuit cu bunica sotului meu,timp de 5 ani si nu mai cred deloc in zicala aia" cine n-are batrani sa-si cumpere".a fost f. greu,chit ca aveam pe cineva care se ingrijea de ea.a murit la 102 ani,intr-un azil de batrani.nepotii au hotarat s-o interneze acolo ,chiar daca o iubeau f mult,atunci cand situatia a scapat de sub control si era intr-o stare critica.sincer,decat sa-mi chinui copiii,as prefera sa-mi petrec ultimele clipe ale vietii intr-un azil,cu conditia sa fie decent sau macar in casa la mine,nu pe capul copiilor(pastreaza-mi Doamne mintea si ideile astea:-)).
acum locuim cu socrul meu,care desi e inca lucid, imbatraneste pe zi ce trece.avem opinii/vederi/pareri diferite fata de el,atat eu cat si sotul meu.eu ignor, sotul evita cat poate confruntarile.nu este usor deloc si inteleg pe cei care prefera si-si permit sa locuiasca separat de parinti sau bunici.nu sunt de acord cu "aruncatul in strada "in ruptul capului,dovada ca locuim inca cu socrul.si aici,casele ca si batranii se mostenesc
.noi nici macar n-avem ce mosteni,casa e cu chirie-[icon_cu_omulet_care_rade si plange-n acelasi timp)
I've g
t you under my skin
elyda spune:
Ortansa...rabdare . te inteleg perfect.o perioada (scurta!!!) a stat la mine socrul meu care are 80 de ani si ...credeam ca ajung la spitalul de nebuni!!!
nu ne mai suportam reciproc si nici sotul meu nu era prea multumit de atmosfera din casa .nu era nimeni multumit de nimic!! nu o sa mai repet in viata mea asa experienta!!!
dana
Corina spune:
O sa incerc sa va povestesc cum e in Franta ,pentru ca sint in meseria asta de doi ani. Am facut un curs de un an,am diploma de auxiliare de vie sociale(asta s-ar traduce ca infirmier pregatit sa lucreze cu persoane dependente)
In Franta politica acuala este axata pe pastrarea la domiciliu a persoanelor in virsta ,cit mai mult timp posibil.Tinerii nu au obiceiul sa isi ia parintii,bunicii si sa ii ingrijeasca la ei,ci ii lasa in casa lor si angajeaza personal pentru ei.
Cei care au venituri mici beneficiaza de o alocatie de la stat(alocatia plateste personalul angajat)si se acorda in functie de gradul de dependenta a persoanei.
Un caz concret: o batrina de 98 de ani,care nu se ridica singura din pat deci dependenta ,are alocata o suma care ii permite sa aiba dreptul la 2 ore pe zi. Cele 2 ore se impart in 3,iar persoana angajata sa se ocupe de ea ,vine dimineata ii da sa manince,vine la prinz ii face de mincare ,ii da sa manince,pune o rufa la spalat daca trebuie,matura si spala vasele,iar seara vine din nou si impreuna cu infirmiera care vine sa ii faca toaleta o pun in pat,ii da masa de seara si o pregateste de culcare. Femeia de care va spun are 3 copii,6nepoti si 10 stranepoti. Vin toti sa o vada, au grija sa nu lipseasca nimic,dar ea ramine in casa ei.
Azilele de batrini in Franta au si bune si rele.Azilele de stat(sint destul de scumpe) sint cele mai ieftine,dar si conditiile sint destul de slabute:personal putin,buget limitat(am facut practica intr-un astfel de azil).Apoi, sint azilele private,unde conditiile sint mai bune,iar cele mai scumpe dintre ele sint un fel de rezidente de lux,unde chiar numai bogatasii pot merge.
Sper ca m-am facut inteleasa,cam astea sint conditiile in Franta.
mariamunteanu spune:
Multi batrani sunt foarte, dar foarte dificili. Vor sa fie ajutati dar numai cum si cand vor ei, nu sunt niciodata multumiti, niciodata nu gatesti destul de bine, nu faci curat destul de temeinic, nu faci destul cat ar merita, nu ai voie sa pleci nicaieri etc.
Imi vine greu s-o spun pt. ca mi-am iubit nespus de mult bunica, dar ani la rand a fost un calvar pt parintii mei. De fapt ambele bunici sunt artagoase, certarete, dificile, suspicioase (de ex. femeile care vin la curatenie n-a fost nici una acceptata pe motive inchipuite ca: fura, bea, se uita la televizor, asteapta de mancare, n-a facut exact cum i s-a spus, a cumparat din piata lucruri prea scumpe/rele/putine/multe etc). Orice are fi facut parintii mei de 60 de ani, niciodata nu era bine. Nici o apreciere, nici o multumire, nici o vorba buna ...
E gresita vorba "cine nu are batrani sa-i cumpere". Sunt si oameni buni printre ei, dar e tare greu ... pacat.
maria