BATRANII, un spin in talpa?
BATRANII, un spin in talpa? | Autor: linasobolina
Dupa cum banuiesc ca stiti in obiectul meu de activitate este si ingrijirea batranilor. Initial am crezut ca ma voi adresa celor bolnavi, imobilizati la pat, insa surpriza, nu este asa!
Din ce in ce mai multe persoane cauta "doamne de companie" pentru cei in varsta din familie, pentru ca :"noi nu avem timp". Este un lucru de apreciat, insa stau si ma intreb oare chiar asa de greu este ?
Sunt familii in care nu se pune problema spatiului sau a banilor, familii care au personal casnic,camere de oaspeti, insa nu ii vor cu ei, nu ii vor in casa lor cea noua, sa nu isi traumatizaze copii cu imaginea unui batran, care de fapt este bunica, care sa nu ii bata la cap.
Bun, si ei batranii?
Cei care sunt doar batrani, nu si bolnavi, cei care vor sa socializeze, sa stea cu nepotii, ce fac?
Este si aceasta reactia noii societati in care traim?
Avem grija de ei, insa acolo, la ei acasa, nu la noi.
Nu stiu sa fie cluburi pentru batrani, petreceri pentru batrani, locuri in care sa se intalneasca si sa povesteasca de ale lor, amintiri sau sa vorbeasca despre boli, medicamente sau familie.
Cele care sunteti pe afara, spuneti-ne, pe acolo cum este?
Ce optiuni au cei in varsta?
II ajuta statul cumva?
Stim ca se duc in excursii, insa au o pensie asigurata, o pensie decenta din care isi pot plati si intretinerea si medicamentele si mai isi pot permite si o placere.
Insa oare din ce cauza la noi, in Romania, copiii care isi permit vacante si vile si masini de lux, uita de cei batrani, de parintii lor?
Raspunsuri
Medeea76 spune:
Uf, au mai fost dubiecte pe tema asta si nimeni nu ajunge la nici o solutie... De multi ani imi doresc sa pot deschide un azil, probabil singura solutie va fi o fundatie, intrucat costurile de ingrijire a batranilor intr-un azil sunt mult mai mari decat veniturile lor.
Eu nu ii acuz pe cei care cauta doamne de companie pentru bunici, insami eu am facut acest lucru (am infiintat chiar si o agentie pentru plasare personal in acest scop), tocmai din cauza lipsei timpului. Imi iubesc bunica enorm, faptul ca a imbatranit imi sfasie sufletul, in fiecare zi ma intreb ce as putea face pentru a-i face batranetea mai frumoasa. O sun de doua ori pe zi, merg la ea cu fetita, o scot la cofetarie mai mereu (asta pentru ca ii plac mult dulciurile), ii fac cumparaturi si tot felul de surprize, insa in momentele in care e singura, aproape nu mai conteaza faptul ca am jucat cu o zi inainte rummy la ea acasa, singuratatea o apasa. I-am cumparat zilele trecute un papagal, desi nu mai poate avea grija de el, tot eu merg sa ii schimb apa si mancarea, dar macar are un sufletel cu care vorbeste tot timpul.
Nu am vila de care povesteai, dar daca as avea-o in nici un caz nu as locui cu ea in casa. Mai degraba i-as construi o casuta in curte la mine, mi s-ar parea cea mai buna solutie. Daca am locui cu ea, nu as avea incredere, de exemplu, sa o las cu fetita, din cauza ca nu mai are putere sa o tina in brate, nici reactii ca la 30 de ani (are 80 de ani si e foarte sanatoasa) si chiar au fost situatii in care nu a constientizat ca fetita putea pati ceva in momente in care eram amandoua cu ea si eu eram pe faza, cu reactii instantanee. Nu cred ca e vorba ca cei care nu isi tin batranii in casa nu vor sa traumatizeze copiii cu imaginea batranilor, asta mi se pare putin exagerat.
Am tot cautat in Ploiesti cluburi de pensionari unde sa joace rummy sau pur si simplu sa aibe companie, insa cluburile sunt exclusiviste si accepta numai batrani, nu si batrane (nu intelege ca scrie undeva lucrul asta, e un fel de selectie naturala). Pana la urma am sa infiintez eu un club, inainte de a-mi implini visul privind azilul.
Sa stai cu un batran in casa poate fi obositor, uneori fizic, insa de cele mai multe ori psihic. Eu am foarte multa rabdare cu bunica mea, pentru ca o iubesc mult de tot, insa am convingerea ca daca am locui impreuna nu ar fi bine nici pentru mine, nici pentru ea. Sunt totusi 50 de ani diferenta intre noi (suntem nascute in aceeasi zi, exact la 50 de ani diferenta), mai ales ca ea e sanatoasa, dar senilitatea (a se intelege senilitate in sensul strict, care se regaseste in DEX, nu degenerarea acestui sens) isi spune cuvantul.
Trebuie gasita o solutie pentru batranii nostri, eu nu ii inteleg nici pe cei care ii vorbesc de rau, nici pe cei care nu ii respecta, nu suport nici macar cuvantul "baba", poate sunt eu mai exagerata, poate legatura dintre mine si bunica mea e prea mare...
Parerea mea e ca nu toti copiii sau nepotii trebuie judecati, eu cred ca nu ar apela, de exemplu, la dame de companie, daca nu le-ar pasa de ei... Mai vorbim, ii e foame piticului.
Medeea, mamica de Tea - 17 iulie 2006 si cu bebe mic in burtica (18+)
Andries spune:
Eu imi iubeam bunica foarte mult (Dumnezeu s-o odihneasca!) si totusi nu am putut sa stau in casa cu ea.
In primul rand era curioasa vis a vis de viata noastra de familie, practic eu si sotul nu mai aveam intimitate.
In al doilea rand imi facea economie la banii mei 
adica imi stingea lumina (de la 4 becuri la unul singur) sau imi economisea pungile de gunoi (nu folosea saci, folosea pungi de la alimentara care se spargeau pe drum pana la ghena...) sau diverse... in conditiile in care noi plateam si cumparam tot fara sa simtim un efort. Nu ma lasa sa am menajera si-mi ieseau mie ochii din cap facand curat, in conditiile in care si munceam la job o gramada.
In al treilea rand nu putea sa renunte la pisica.
Asa ca eu am decis, cu tot regretul, ca am dreptul sa am o viata personala de calitate si ca noi vom trai in ap nostru si ea in al ei. Punct.
Si am sustinut financiar ori de cate ori a fost nevoie, am vizitat-o saptamanal, ii faceam cumparaturi, ii faceam curat, o ascultam si cu nebunia aia de ziar pe care il citea cu sfintenie, am dus-o la doctor, etc...dar eu consider ca un batran cu hachite in casa te oboseste psihic si poate sunt eu egoista, dar prefer sa imi directionez resursele catre copilul de 2 ani in defavoarea batranului de 70 si ...ca sa nu mai spun ca nu-mi pot permite sa-mi sacrific buna intelegere cu barbatul pentru ...bunica, bunicul, etc.
Cred ca e o alegere personala, am cunostinte care stau cu un batran in casa si care practic nu mai au viata ca lumea... daca nu ai bani si nu ai posibbilitate, da, stai impreuna, dar daca iti poti permite sa te dispensezi de niste bani ca sa poti sa stai linistit si relaxat acasa la tine...
Andries
Oliv75 spune:
buna,
era o vorba "cine nu are batrani sa-i cumpere"
; pai din ceea ce povestesti nu mai inteleg rostul sau talcul acesteia. Eu am fost crescuta de bunici in Ardeal, cele mai frumoase amintiri de acolo vin. Cand in Bucurestiul asta mare aud pe cineva vorbind ardeleneste zambesc instinctiv si tare as vrea sa-i spun "servus". In ceea ce priveste soarta batranilor, aceasta este mult prea dura pt cei care traiesc in orase mari, au venituri mici, sunt bolnavi iar pe langa toate astea rudele ii ignora. Intotdeauna o sa fie o problema la nivel general, dar nu-i inteleg pe cei care au posibilitati materiale si dupa cum ai spus platesc ca sa-i izoleze pe batranii familiilor lor, doar pentru ca nu mai sunt tineri si nu mai au o frumusete de tablou E absurd. Dar uite asa si firma ta are mai multi clienti. Din pacate majoritatae batranilor din Romania nu duce lipsa cluburilor pt batrani, a petrecerilor etc ci doar a unei vieti decente si a unei batraneti frumoase.
Elise spune:
E foarte trist, intr-adevar...
Mai ales cind te gindesti ca batrinii sint oamenii care ne-au ajutat sa facem primii pasi.
Eu n-am bunici, au murit. Dar daca as fi avut... probabil mi-as fi dorit sa-i pot ajuta, nu stiu in ce masura as fi si reusit in conditiile in care am job full time si kupil mic. Noaptea ma trezesc de cite 4 ori la doo ore pentru ca bb vrea cind apa, cind ceai, cind lapte, iar de la 8 dimineatza trebe sa fiu cap-limpede, pina ajung acasa si ma ia bb de odihnita. Nu prea mai am timp nici pentru barbatu-meu, nu stiu cit as fi putut sa indeplinesc necesitatile conversationale si afective ale unui batrin care sta acasa si se plictiseste, si n-are cu cine altcineva sa socializeze.
Am fi ajuns precis la "meciuri" de genul "eu sint bolnav, mi-e rau si tie nu-ti pasa" sau "nu vrei sa stai de vorba cu mine" sau "nu ma bagi in seama".
Pentru ca simt si ei nevoia sa le aloci timp si atentie... sufletul nu imbatrineste asa repede ca trupul, prieteni la virsta asta nu mai au. Iar familiile sint de multe ori foarte, foarte ocupate.
E simplu sa critici, e mai greu sa spus cum sa te imparti... Ce as fi putut sa fac? Sa rup din timpul limitat pe care il petrec cu copilul, in conditiile in care bb abia ma asteapta, si are atita nevoie de mine?
Pe sor'mea o vad la luna, prietenii ii aud doar la telefon, cu sotzu' ma mai vad uneori noaptea... asta daca nu ne e prea somn, mai schimbam doua vorbe, de complezentza, cascind amindoi.
E, si in conditiile astea as fi fost mai mult absenta decit prezenta, nu ar fi fost mai bine sa gasesc pe cineva care CHIAR sa fie in stare sa le tina companie?
Elise & BBLisa
dodo spune:
Eu pot sa-ti spun cum este aici:
1. Batrinii au un mare grad de independenta fata de copii, unii au joburi part-time sau voluntariat, nu neaparat pt. bani ci pt. a ramine activi. Unii nici nu concep sa stea cu copiii, fiecare are viata lui si tabieturile lui iar viata la comun ar crea inevitabil frictiuni
2. Sint batrini care atunci cind simt ca nu mai pot sa-si poarte singuri de grija isi vind casa si-si cumpara un fel de casuta intr-un mini-complex de astfel de casute cu drept de proprietate viager(asa-numite Retirement Villages). Aici au sala de activitati, inchiriaza autobuze si se deplaseaza in excursii, intilniri cu prilejul a diverse zile importante, aniversari, comemorari..
3. Mai exista si categoria de batrini care nu se pot deplasa si necesita ingrijire 24/7. Pt. acestia ai citeva optiuni-angajezi infirmiera personala(destul de scump, mai exista si varianta de voluntariat, insa nu poti apela 24/7, sint multe cereri), renunti la serviciu si stai sa ingrijesti persoana respectiva 24/7 si iei de la guvern un ajutor banesc pt. ingrijire bolnav sau internezi persoana respectiva in case speciale de ingrijire, "nursing homes", unde sint ingrijite de personal calificat iar ingrijirea nu inseamna numai schimbat+ hranit, inseamna tinut companie, jucat jocuri impreuna etc. Si aceasta ultima varianta este destul de costisitoare, insa e de preferat atunci cind copiii au joburi, au copii la rindul lor deci au responsabilitati multiple carora trebuie sa le faca fata.
E ciudat pt conceptia romaneasca si in general balcanica, sa lasi un parinte in nursing home si sa-l vizitezi numai periodic, sa-l scoti la plimbare sau sa-l aduci in mijlocul familiei si apoi sa-l duci inapoi la nursing home, insa multi batrini se simt mai safe in mijlocul celor de seama lor si nu e greu de inteles, impartasesc aceleasi conceptii, amintiri etc..
mathilda spune:
quote:
Originally posted by dodo
Eu pot sa-ti spun cum este aici:
1. Batrinii au un mare grad de independenta fata de copii, unii au joburi part-time sau voluntariat, nu neaparat pt. bani ci pt. a ramine activi. Unii nici nu concep sa stea cu copiii, fiecare are viata lui si tabieturile lui iar viata la comun ar crea inevitabil frictiuni
2. Sint batrini care atunci cind simt ca nu mai pot sa-si poarte singuri de grija isi vind casa si-si cumpara un fel de casuta intr-un mini-complex de astfel de casute cu drept de proprietate viager(asa-numite Retirement Villages). Aici au sala de activitati, inchiriaza autobuze si se deplaseaza in excursii, intilniri cu prilejul a diverse zile importante, aniversari, comemorari..
3. Mai exista si categoria de batrini care nu se pot deplasa si necesita ingrijire 24/7. Pt. acestia ai citeva optiuni-angajezi infirmiera personala(destul de scump, mai exista si varianta de voluntariat, insa nu poti apela 24/7, sint multe cereri), renunti la serviciu si stai sa ingrijesti persoana respectiva 24/7 si iei de la guvern un ajutor banesc pt. ingrijire bolnav sau internezi persoana respectiva in case speciale de ingrijire, "nursing homes", unde sint ingrijite de personal calificat iar ingrijirea nu inseamna numai schimbat+ hranit, inseamna tinut companie, jucat jocuri impreuna etc. Si aceasta ultima varianta este destul de costisitoare, insa e de preferat atunci cind copiii au joburi, au copii la rindul lor deci au responsabilitati multiple carora trebuie sa le faca fata.
E ciudat pt conceptia romaneasca si in general balcanica, sa lasi un parinte in nursing home si sa-l vizitezi numai periodic, sa-l scoti la plimbare sau sa-l aduci in mijlocul familiei si apoi sa-l duci inapoi la nursing home, insa multi batrini se simt mai safe in mijlocul celor de seama lor si nu e greu de inteles, impartasesc aceleasi conceptii, amintiri etc..
E ciudat pt conceptia romaneasca si in general balcanica, sa lasi un parinte in nursing home si sa-l vizitezi numai periodic, sa-l scoti la plimbare sau sa-l aduci in mijlocul familiei si apoi sa-l duci inapoi la nursing home, insa multi batrini se simt mai safe in mijlocul celor de seama lor si nu e greu de inteles, impartasesc aceleasi conceptii, amintiri etc..
dodo,
nu stiu daca e ciudat dar nu face comparatie intre pensia mamei si pensia unei femei de acolo- si nici nu face comparatie intre mentalitatea de m mult 40 ani intiparita la noi, cand parintii mei se duceau la tara cu paine , mancare si cadouri pt parintii lor. si depinde f mult de persoana- sora mamei a fost doctor , a paralizat, din pacate nu a putut nimeni sa o ingrijeasca dar si constiienta fiind a refuzat pana in clipa cand a murit sa se duca la azil.
[/quote]
dodo spune:
quote:
Initial creeata de linasobolina
Cele care sunteti pe afara, spuneti-ne, pe acolo cum este?
Ce optiuni au cei in varsta?II ajuta statul cumva?
Mathilda, fata a cerut o opinie, asta am si facut, i-am spus cum este pe-aici, n-am facut nici o comparatie dpv financiar ci dpv "emotional" (nu gasesc termenul potrivit), atit..nu doresc sa polemizez, ideea era ca pt mentalitatea balcanica azil de batrini= groapa in care sint aruncati batrinii nevolnici nedoriti de familie, pt. altii azil=loc unde batrinii isi pot petrece timpul mai usor, depanind amintiri, jucind o canasta..
mathilda spune:
dodo,
imi cer scuze pt exprimare. nici eu nu vreau sa intru in polemica. in principiu ai dreptate cu dif de ceea ce inseamna 1 azil in vest si in est
dodo spune:
E ok, poate mi s-a parut mie ca mesajul suna cam ca un repros...
Apropos, la voi cam cum e cu pensionarii? Tot asa au spirit de independenta, sau legaturile familiale sint asa de strinse incit nu este vazuta cu oki buni ideea de azil (nu stiu, dar in lb. romana suna asa de sinistu cuvintul "azil"...brr)
lilach spune:
quote:
Originally posted by dodo
Eu pot sa-ti spun cum este aici:
1. Batrinii au un mare grad de independenta fata de copii, unii au joburi part-time sau voluntariat, nu neaparat pt. bani ci pt. a ramine activi. Unii nici nu concep sa stea cu copiii, fiecare are viata lui si tabieturile lui iar viata la comun ar crea inevitabil frictiuni
2. Sint batrini care atunci cind simt ca nu mai pot sa-si poarte singuri de grija isi vind casa si-si cumpara un fel de casuta intr-un mini-complex de astfel de casute cu drept de proprietate viager(asa-numite Retirement Villages). Aici au sala de activitati, inchiriaza autobuze si se deplaseaza in excursii, intilniri cu prilejul a diverse zile importante, aniversari, comemorari..
3. Mai exista si categoria de batrini care nu se pot deplasa si necesita ingrijire 24/7. Pt. acestia ai citeva optiuni-angajezi infirmiera personala(destul de scump, mai exista si varianta de voluntariat, insa nu poti apela 24/7, sint multe cereri), renunti la serviciu si stai sa ingrijesti persoana respectiva 24/7 si iei de la guvern un ajutor banesc pt. ingrijire bolnav sau internezi persoana respectiva in case speciale de ingrijire, "nursing homes", unde sint ingrijite de personal calificat iar ingrijirea nu inseamna numai schimbat+ hranit, inseamna tinut companie, jucat jocuri impreuna etc. Si aceasta ultima varianta este destul de costisitoare, insa e de preferat atunci cind copiii au joburi, au copii la rindul lor deci au responsabilitati multiple carora trebuie sa le faca fata.
E ciudat pt conceptia romaneasca si in general balcanica, sa lasi un parinte in nursing home si sa-l vizitezi numai periodic, sa-l scoti la plimbare sau sa-l aduci in mijlocul familiei si apoi sa-l duci inapoi la nursing home, insa multi batrini se simt mai safe in mijlocul celor de seama lor si nu e greu de inteles, impartasesc aceleasi conceptii, amintiri etc..
Exact asa e sila noi(Israel).
Eu am lucrat citiva ani in asa un loc ca si director administrativ, asa ca am ceva experienta in acest domeniu ...ma refer la virsta de aur asa cum ii spune aici. Credeti-ma ca aici e si foarte greu sa lucrezi cu ei ...multi dintre ei au fost prin lagare in timpul razboiului...erau cam de pe la 70 de ani si aveam chiar si de 100 ani. In interiorul "azilului" aveam si un spital unde erau tratati cei bolnavi si erau si doua sectii unde erau cei care aveau nevoie 24/7 de ingrijire.
Batrinii se simteau foarte bine, sint independenti pot sa isi gateasca singuri sau au posibilitatea de a manca la sala de mese, au in fiecare zi tot felul de activitati jocuri, filme, organizeaza excursii merg la concerte, teatru si nu in ultimul rind faptul ca sint intre ei si pot sa vorbeasca de-a le lor e foarte important.
Chiar ca nu inteleg de ce nu se fac asa "aziluri" si in Romania?!
"Un sfirsit e un inceput..."
ella&com.