Durerea unei pierderi de sarcini (43)
Raspunsuri - Pagina 7
remaliss spune:
Michelle, Oana_oana, IreneCam, C.myry, Blueeyes, Alinushca, Miha74, va multumesc pentru gandurile bune!Sunteti minunate si cu suflet mare! Va pup
cristina26 spune:
Pepsi ce mai faci? m-am rugat pt voi, sper sa fie totul bine. pupici
Pupici la toate fetele minunate de aici
Ingrid Ecaterina si mami
ingerasul meu Paul
Pepsi spune:
cristina26, multumesc din suflet ca te-ai rugat ptr mine. sigur va da roade. azi a fost o zi grea ptr mine, david mi-a urlat toata ziua, ii dau dintii si dominic miriit si el,ce face Ingrid?
teo, esti o fata minunata, merci ca te-ai rugat, te tin la curent! iam iam ce bun a fost tortul!
dana, da frumos ai mai grait tu acolo!si eu ma aprind repede, data viitoare arunc pe tine o galeata de apa!ma bucur ca v-ati explicat si inteles!
michelle, vad ca nu asculti sfatul meu sa stai cumintica in pat si sa te ingrijesti. sanatate multa sa treaca grijpa asta sa sarbatorim cum trebuie ziua ta de joi!
lau, am sa fac reteta ta negresit, dar zi-mi te rog cita faina tre in g ca bag totul la mixer, deci nu merge dupa ochi! un pupic special ptr catel, na si unul si ptr tine ca ai grija de el!
mirelush, sanatate mare la sot, si poate n-ai ratat perioada fertila
ninia, sint cu sotul meu de 14 ani jumate, si de fiecare data cind au aparut greutati(si crede-ma ca au fost poate prea multe) el se purta ciudat, si poate si eu! barbatii sufera diferit de noi, eu, i-am reporsat sotului ca a plins mai mult cind ne-a murit ciinele decit cind am pierdut sarcina, atunci nu a varsat o lacrima! stii care era raspunsul lui, si lui i se parea si logic....cica pe copil nu l-a cunoscut, pe ciine da, de aia a plins.....eu nici nu m-as fi gindit la asa ceva....cel mai bine e sa vorbiti. noi, am avut probleme si dupa chiuretaj, cu reluarea activitatii, si acuma dupa sarcina....nu e deloc evident, cu piticii care se mai scoala cind cum...lipsa de intimitate, si tensiunea si problemele. trebuie sa vorbiti ca asta e cel mai important, ca altfel se inteleg lucruri gresite, se interpreteaza altfel, si tu tacerea lui, poate si el sufera, ca doar si el si-a pierdut sperantele visurile, deci e bine sa vorbiti, iesiti undeva voi doi si discutati!va fi bine ai sa vezi, e normal sa ne fie influentata viata privata, tocmai treci printr-o tragedie, nu poate fi totul ca si inainte, trebuie timp, dar se va rezolva ai sa vezi!
dany, na ca te-am facut curioasa 
http://en.wikipedia.org/wiki/Panic_attack uite eu citesc in franceza si zice ca simptomele atacurilor de panica variaza de la frisoane, la palpitatii cardiace, trecind prin transpiratii, voma, hiperventilatie,parentezie, si senzatia de a se sufoca. cica o criza de panica este un cerc vicios, simptomele mintale si cele fizice se declanseaza una pe alta. eu, cind le faceam iti jur ca eram sigur ca mor de inima, ma durea rau in piept, ma sufocam, ma intepa la inima de numa.....am reinceput sa fac dupa ce am fost ok cam 10 ani.....acuma cind am pierdut sarcina! uite ce mai zice acolo, cica pacientii simt o durere la piept si dificultati sa respire, pacientul crede ca viata lui e in pericol si cheama salvarea.si uite ca mai zice ca un atac de panica poate fi spontan, sa apara din nimic, si sa scoale persoana aceea din somn, sau in momentul confruntarii cu o fobie.partea buna e ca este tratament.ma opresc aici sa nu plictisesc pe cineva, daca vrei mai vorbim pe pm
va pup pe toate fetele dragi mie
Flavia mamica fericita de David 22 iunie 2007 si Dominic 17 mai 2004
albumele de familie
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=3d7f6050076153b58e971e" target="_blank">capsunici minunate de mai-iunie 2007
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank"> ajutor ptr Sonia
Ninia81 spune:
Pepsi, 
, multumesc mult pe sfaturi...Va multumesc tuturor care ati avut timp sa imi raspundeti.
Am plans pana la 2 noaptea si mi-am asternut pe hartie tot ce simteam...acum de dimineata parca nici nu imi9 recunosc in oglina chipul...M-a simtit ca plang si s-a trezit sa discute cu mine. Nu am putut sa vorbesc cu el din cauza lacrimilor, dar i-am aratat ce am scris. Nu i-a venit sa creada ca sufar asa...a inceput si el sa planga, m-a imbratisat si mi-a zis ca nu este nimic legat de noi doi...Ma bucur ca dupa atata timp vorbim deschis despre noi, despre tot ce s-a intamplat in ultima perioada. El dupa chiuretaj, s-a inchis in el, nu a vorbit cu mine niciodata despre pierderea copilului. Mi-a fost alaturi si atat. Oricum fetelor, din discutia cu el, mi-am dat seama ca suferinta pe care o simtim in suflet ne face sa uitam de sotii nostri, ne face sa uitam sa mai fim femei. Eu aveam pretentii sa ma vada el femeie, dar eu una am uitat sa ma mai gandesc la asta...am uitat ca si el este barbat si ca uneori are nevoie de o femeie care sa zambeasca, nu sa planga....
Inca simt tristetea in suflet, dar m-am linistit ca am vorbit cu el, ca am regasit din nou iubirea in ochii lui...
Va pup pe toate si va doresc o zi buna!
Ninia
http://tt.lilypie.com/TRdsp3.png
Teo2rina spune:
Ninia, scumpo, exact asa s-a intamplat si la noi dupa ce am pierdut a doua sarcina:in prima zi lui i -a parut ca sunt ok cand eu sufeream groaznic. credea ca daca nu vorbesc despre treaba asta nu e nimic neobisnuit. durerea mai mare la mine a fost ca in ziua aceea am aflat ca a ramas gravida cumnata-mea, sora lui, care nu-si dorea bebebul.. si statea cu noi..la fel cum povestesti tu am scris tot ce simteam pe o hartie, asta era a doua zi, el era plecat de acasa.. am plans pana credeam ca am ramas fara lacrimi, dar eu incepeam din nou. cand a venit seara acasa l-am luat in brate si am apucat doar sa-i spun ca mi-a fost foarte dor de el si am izbucnit in plans. am vorbit si-am vorbit..nu stiu cate ore, dar mult si-atunci am descoperit langa mine un inger. noi nu ne certam nici inainte, dar dupa acea zi se lumineaza cand ma vede, iar daca vorbim la telefon p[arca ma imbratiseaza cu vocea. eu zic, draga mea, ca barbatii de foarte multe sunt in dificultate in a-si exprima sentimentele, daramite sa le mai si aline suferinta celor din jur. cu toate astea poti avea surprize!iti doresc sa fie sufletul lui aproape de tine pentru ca nu vei depasi prea usor perioada asta si suferinta daca nu ai un sprijin foarte bun in el! 
multi de tot, revin mai tarziu ca m-a luat plansul si trebuie sa vina educatoarele si restul lumii si ma vad asa.
Marina, o 
in 
cu 
Mihnea-Adrian 20+
musettepink spune:
Ninia nu am mai intrat aseara si am vazut ca aveai nevoie de niste sfaturi dar fetele te-au ajutat.Eu nu stiu ce sa te sfatuiesc,decat sa-i spui,sa discuti cu el sa-i spui ca tu seferi f mult si ca ai nevoie de iubirea s incurajarea lui.Sotul meu cand a povestit cuiva ca noi am pierdut o sarcina,respectivul a intrebat daca am reusit sa trecem peste ca niste colegi de-ai lui de serviciu tot asa au pierdut o sarcina si ea nu a mai reusit sa-si revin si au divortat.....acest lucru pe mine m-a impresionat enorm.....am promis cu sotul meu ca orice probleme am avea sa ne spunem unul altuia ce ne deranjeaza si astfel sa nu ajungem niciodata sa ne despartim.Deci sfatul meu este sa-i spui mereu ce ai pe suflet,sa nu tii in tine pt ca astfel vei acumula probleme si la un moment dat vei rabufni si atunci un scandal nu va mai putea fi evitat.Nu stiu cat te ajuta sfatul meu,ma bucur ca peste noapte ati dicutat.Sper sa fie totul bine si sa va regasiti pacea si linistea,ca inainte sa pierdem sarcinile.
http://tt.lilypie.com/ZZ8sp3.png
consi_s spune:
Remaliss, sa ai o sarcina fara probleme de acum inainte, sanatate multa tie si la bebele tau. Ce s-a intamplat? Sa ne tii la curent cu starea ta!
Irene, am inteles ca avenit sotul tau acasa. V-ati facut de cap ?
Dana, emotionant mesaj... Sunt intru totul de acord cu tine. Asa cum spuneam si ieri, durere a fost in sufletul tuturor de aici, la un moment dat, la altele mai este inca si probabil de tot nu o sa dispara niciodata. Dar noi trebuie sa aratam ca DUREREA SE POATE INVINGE. Cu speranta, cu optimism, cu un umar pe care sa plangi, cu persoane dragi in jurul nostru, cu motive pt care sa traim si sa ne trezim vesele in fiecare dimineata.
Mii de pupici si imbratisari pt 2 fete minunate , Dana si Michelle, care au facut IMPACARE-IMPACARE.
Ninia, imi pare rau ca treci prin aceste momente. Sa stii ca si eu m-am speriat de reactia pe care al ar putea-o avea dupa chiuretaj, mai ales ca el isi dorea ENORM acest copil. Deja ne vedeam despartiti. Dar a fost minunat, cu toate ca in ziua aceea el era de servici, s-a invoit si a venit acasa sa stea cu mine, mi-a dat medicamente, etc. In urmatoarele zile a fost grijului cu mine, dar in acelasi timp f nervos si ii sarea tandara din orice. Dar asta a fost felul lui de a-si manifesta supararea. Chiar ii parea rau in special datorita neputintei. Eu am incercat sa nu plang in preajma lui si nu am vorbit f mult despre ce s-a intamplat. Ce rost mai avea ? Cert e ca mai imi spune uneori ca el nu mai viseaza la nimic, ca de fiecare data cand isi doreste mult ceva, asta nu se intampla. Oricum, spre surprinderea mea, relatia noastra s-a sudat mult de atunci, el isi doreste enorm sa ne casatorim, cat mai repede posibil, daca se poate. L-am intrebat: ok, ne casatorim. Si daca nu mai putem avea un copil? Iar el mi-a spus ca asta ar fi o tragedie. Si atat. Si nici nu stiu cum sa interpretez asta.
Oricum, Ninia, fii daca nu vesele, cel putin nu suparata cand te vezi cu el. Cu siguranta numanui nu-i place sa intre pe usa si sa vada o fata trista. Sufera aici, cu noi, dar nu mai suferi cu el si langa el. Cel putin o perioada.
consi_s spune:
Ninia, acum vad ca intr-un fel ati rezolvat problema. ma bucur pt voi, si "IUBITI-VA MULT"!
Sa va astepte numai zileinunate de acum incolo!
Ninia81 spune:
Musette, , ai dreptate. Aseara dupa ce am comunicat m-am simtit mult mai bine. Probabil ca stia ca sufar, dar incerca sa nu discute cu mine, crezand ca a deschide subiectul bebe, m-ar rani si mai tare.Cert este ca dupa ce a citit ce am scris, a izbucnit si el in plans si s-a eliberat de toate sentimentele.
Teo, este foarte frumos si profund ce ai scris despre tine si sotul tau. Si noi ne iubim enorm de mult, dar...atunci cand se intampla ceva urat, parca te instrainezi un pic. La noi nu a fost doar durerea chiuretajului, a pierderii copilului. Cand am mers prima oara la medic, am aflat ca nu pot pastra copilul si ca trebuie sa fac avort. A urmat o saptamana de disperare, de nopti pierdute, de plans...nu puteam sa mai vorbesc, nu mai puteam face nimic. Parca eram un mort in viata. Cum sa decid ziua in care va trebui sa impiedic venirea bebelului pe lume? Apoi, cand am gasit alt medic...care ne-a spus ca putem avea copilul, din pacate era prea tarziu, sarcina se oprise...Au fost clipe de cosmar, de agonie...nu credeam ca voi fi puternica sa mai suport...Din pacate si eu si el am suferit in tacere, fara sa ne exteriorizam ce simtim...
Consi_s, multumesc mult!Sunt inca ravasita sufleteste, ceea ce s-a intamplat aseara m-a facut sa imi amintesc totul...
Va pup pe toate!
Ninia
http://tt.lilypie.com/TRdsp3.png
Teo2rina spune:
Ninia, exact acelasi lucru s-a intamplat cu sarcina despre care vorbeam si cu ingerasul meu. sa fiti increzatori, veti dispera la un moment dat, dar va veti bucura de alt sufletel, Dumnezeu va avea grija. nu vreau sa te ingrijorez, in timpul sarcinii urmatoare vei fi efectiv paralizata de frica. eu aseara l-am simit jos, prea jos pe bebe, azi nu l-am simtit deloc... cateodata sunt disperata efectiv. sa nu va pierdeti increderea!
Flavia, pup Davidutul pe dintisorii ce-i vor iesi.
Michelle, azi fac antrenament la cantat pentru maine.aseara am facut in sala de mese pe pereti un tort mare cu lumanari, stelute, baloane, note muzicale si-am scris Happy birthday. am pregatit sala pentru ziua ta, fara sa-mi dau seama. te pup
Cristina-Ana, ce face voinicul?
Cristina26, cand ne mai poze cu Ingriduta ca mi-au placut celelalte la nebunie.
Irene,
Liana, nu te-ai intors?
Remaliss, sanatate multa.
Lau-Meli, bafta la dr!te pup
Marina, o in cu Mihnea-Adrian 20+