tensiune arteriala foarte mare - 2
Raspunsuri - Pagina 2
natynic spune:
Fetelor, Nikol va multumeste mult, zice ca Andra e o scumpa si probabil acum spre sfarsitul saptamanii vor merge acasa.
Gudinde, am inceput tratamentul si m-am simtit DEZASTRUOS, nu stiu daca sa continui
naty 12+ cu f probabil
gudinde spune:
Naty,
Pupam sufletista care sufera asa de mult. Ti-am trimis PM.
Ai grija de tine si de burtica.
Ellenuta spune:
buna fetelor,
am si probleme cu tensiune. pana in luna a sasea, nu depasea 11/8 insa cum am trecut de 24 de saptamani a sarit la 13/8, ba chiar intr-o zi am avut-o 14/8. doctorul a spus sa monitorizam tensiunea (sa merg sa mi-o iau saptamanal) si sa vedem cum stam. eu m-am uitat la simptomele preeeclampsiei si din toate ma regasesc la picioare umflate (inclusiv dimineata). intr-o zi, mi s-au umflat si mainile de nu mai puteam sa-mi pun verigheta .. dar s-au desumflat in cateva ore.
e cazul sa ma ingrijorez sau nu? acum astept si rezultatele sumarului de urina ...
va pupacesc
26
http://bd.lilypie.com/wA8ap3.png
nikol31 spune:
v-a fost dor de mine????
eu cred ca da. astazi am ajuns si noi acasa. sunt asa de fericita!!!!! am o dulceata de fetita, ca nu ma mai satur sa ma uit la ea.
astazi am intrat numai sa va salut si sa va spun ca suntem bine, dar promit ca maine va povestesc cu lux de amanunte TOTUL! acum sunt asa de obosita, numai patul il vad, credeti-ma.
va pup pe TOATE
gattasalvaje spune:
Nikol , bine ai venit acasa !
Sa-ti traiasca Andra , sa dea Doamne-Doamne sa fie o fetita cuminte , mancacioasa si deshteapta !
Asteptam povestea nasterii , cu lux de amanunte , dar asta cand te simti in stare , stim ca acum probabil esti franta , pana-ti intri in ritm cu micutza.
Poate ne pui si noua niste poze...cand ai timp.
Pupici
25+ cu Sara - Eliza
vacanta 2007
Bebelina din burtica
Cununia civila
Nunta
Am mai crescut?
gudinde spune:
Nikol felicitariiiiii!
Bine ai venit acasa mamico. Sa-ti traiasca Andra si sa fiti fericiti!
alice2004 spune:
Nikol, bine ai revenit acasaaa !! Sa iti traiasca minunea Andra, sa fie sanatoasa si cuminte !! Odihna placuta, sa te refaci cu bine si abia astept sa citesc povestea nasterii !
Te pup si iti doresc numai bine !
Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete
nikol31 spune:
buna dimineata fetelor.
nu vreau sa incep sa va povestesc istorioara nasterii papusii mele Andra, fara sa va multumesc inca o data tuturor pentru tot ceea ce ati facut pentru mine, pentru toate sfaturile si incurajarile voastre, pentru ca mi-ati fost alaturi atunci cand aveam mai mare nevoie. SUNTETI NISTE ADEVARATE PRIETENE, chiar daca nu ne-am cunoscut decat prin intermediul acestui forum. va multumesc din suflet.
si o voi lua cu inceputul. marti dimineata, 25 septembrie, m-am trezit ca eram programata la ora 9, sa vedem ce face bebita si sa stabilim ce facem cu nasterea. eram asa de speriata, nu dormisem aproape deloc de panica. voi de fapt stiti ce a fost in sufletul meu pe toata aceasta perioada, deci cred ca va dati seama cam ce sentimente m-au incercat stiind ca a venit ziua cea mare. nu eram foarte sigura ca urma sa se intample atunci, dar stiam ca este vorba de maxim cateva zile. intram deja in saptamana 42. am ajuns la clinica pe la 9. medicul mi-a facut un eco, fetita inca nu dadea semne ca ar vrea sa iasa, inimioara ii batea foarte repede insa si l-am auzit pe gine ca ii spunea unei asistente ca trebuie intervenit de urgenta pentru ca este vorba aici deja de o suferinta fetala. m-am speriat ingrozitor. il tot intrebam daca este ceva rau, el imi spunea sa stau linistita ca totul va fi bine.concluzia: intram in cezariana. ca atare, in urmatoarele 10 minute eram deja condusa intr-un salon, m-am dezbracat si asistenta mi-a pus o perfuzie si mi-a pus o sonda ca sa nu fiu nevoita sa mai merg la toaleta. aceasta operatiune nu a fost foarte placuta, dar nu mai conta nimic. stiam ca in cateva ore urma sa-mi vad copilasul. dar eram asa de speriata. cred ca i-am spus medicului si asistentelor de vreo 50 de ori ca mi-e teama ca voi inmtra in panica. au fost toti foarte draguti si mi-au zis ca stau linistita ca de aceea sunt ei aici sa ma ajute orice ar interveni. am stat asa pret de o ora pana s-a terminat perfuzia si a fost pregatita sala de operatie. sotul meu a stat cu mine in tot acest timp si incerca saracu' sa ma linisteasca. la un moment dat a venit o asistenta si mi-a spus ca trebuie sa intram. spre surprinderea mea nici nu mai simteam atat de tare frica, tot ceea ce vroiam era sa scap. m-au bagat in sala de operatie, o asistenta m-a ajutat sa ma urc pe masa, dar in pozitia sezand, pentru ca anestezistul urma sa-mi faca rahianestezia. nu am simtit mai nimic, decat o impunsatura de ac si in cateva secunde au inceput sa mi se incalzeasca picioarele, pentru ca in 2 minute sa ajung sa nu mai simt nimic de la brau in jos. senzatia nu a fost foarte ciudata , chiar neplacuta ca nu-mi mai simteam picoarele, ca si cum nu as mai fi avut nimic de sub sani in jos. m-au intins pe masa, o asistenta mi-a pus ceva electrozi pe piept, o alta m-a conectat la aparatul de luat tensiunea si pulsul, iar o alta a venit in spatele meu, chiar la cap, si de acolo nu s-a miscat pana la finele operatiei. mi s-a instalat si un paravan in fata, asa ca nu am vazut mai nimic, decat pe cei 2 medici care erau unul in dreapta mea si celalalt in stanga. si am simtit efectiv cand m-a taiat, nu simteam durere dar simteam ca se lucra ceva la mine, cam asta era senzatia. doctorul vorbea incontinuu cu mine, asistenta din spatele meu ma incuraja si-mi spunea ca in cateva momente o voi auzi pe bebita mea plangand. nu m mai incerca teama, eram asa de concentrata sa aud acel planset dupa care tanjeam de 9 luni de zile. si deodata se aude ceva, ca un chitait de soricel la inceput, dupa care un plans in toata regula. in acele momente efectiv mi-au dat lacrimile, stiam ca este copilasul meu, as fi recunoscut palnsul lui dintr-o mie. si plansul s-a orpit dintr-o data. am intrat in panica, am iceput sa intreb de ce nu se mai aude cand plange, ce s-a intamplat. asistenta mi-a zis ca au dus-o la incubator si ca acum o consulta neonatologul. cred ca au fost cele mai lungi minute din viata mea. nimeni nu mai zicea nimic, eu stateam ca pe ghimpi. si apare si neonatologul chiar la capul meu si-mi spune: " felicitari, aveti o fetita frumoasa si sanatoasa de 3.350 kg si 50 cm. " atunci chiar ca am izbucnit in plans, efectiv nu ma mai puteam opri. le tot spuneam ca vreau sa o vad, ca unde este. si imi spuneau ca o voi vedea dupa ce se termina operatia. si a mai durat cam 30-40 de minute pana au terminat, eu nu simteam decat ca se lucra intens in zona de sub buric. si gata, m-au dus in salon. ei fetelor, ati avut voi dreptate cand mi-ati spus ca nu ma va apuca nici un atac de panica!!!asa a si fost. iar cu tensiunea, am si uitat. mai tarziu am intrebat-o pe asistenta cat aveam tensiunea in timpul operatiei si mi-a zis ca nu a urcat mai tare de 135/80. deci totul a fost ok. si cate ganduri imi facusem, voi stiti cel mai bine asta. a mai durat cam jumatate de ora pana mi-am vazut fetita. au adus-o si mi-au pus-o pe piept. era asa de micuta, de plapanda, dar cand am vazut-o l-am vazut pe sotul meu. ii seamana perfect. multi spun ca nu iti dai seama cu cine seamana un copilas asa de mic, dar nu e adevarat, este leita sotul meu. am strans-o in brate pentru cateva minute, am plans si eu si barbatu'meu, dar de FERICIRE!!! apoi mi-au luat-o si nu am mai vazut-o pana sper seara. eu nu ma puteam misca, nu aveam voie sa-mi ridic capul de pe perna, inca eram complet amortita. dupa ce efctul anesteziei a trecut, am inceput sa simt niste dureri destul de nasoale in zona burtii, dar mi se administrau calmante tot timpul. aceasta parte a fost cea mai nasoala din toata operatiunea, pentru ca ma durea cu toate calmantele rau de tot. dar nu mai conta, fetita mea era bine, sanatoasa si eram CEA MAI FERICITA MAMICA DIN LUME!!!!cam asta a fost tot. de a doua zi am inceput sa ma ridic din pat, destul de greu ce-i drept, dar pe zi ce trecea ma simteam tot mai bine. si ieri mi-am luat copila si am venit acasa. asta este istorioara noastra, daca am omis ceva, sau daca aveti sa ma mai intrebati ceva, cu cea mai mare placere. am incercat sa detaliez cat de tare am putut, tocmai ca stiu ca sunt multe dintre voi care vor trece printr-o cezariana si poate ca experienta mea va va ajuta. nu a fost nici 1% din tot ceea ce m-am asteptat. stiti vorba aia "floare la ureche". cam asa a fost.
acum sunt mamica. Andra mea este cumintica, nu plange doar cand ii este foame sau trebuie sa o schimb. este o experienta cum n-am crezut ca voi trai vreodata.
acum s-a trezit pitica, va las. va pup pe toate si astept sa-mi srieti.
Nikol si Andra
alice2004 spune:
Minunat, Nikol ! Felicitari si sanatate multa !!
Veeezi ca a fost bine ? We told you so, right ???
Te asteptam cu pozeeeeeee !!!
Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete
bursucelu spune:
Nikol.....ce pot sa-ti spun FELICITARI,asa de tare ma emotionat povestea ta ca mi-au dat lacrimile.Ai fost o curajoasa si tare as vrea sa fiu ca tine si eu si in privinta curajului si a tensiunii,dar asta o sa va povestesc peste 3 saptamani.