Colega de clasa cu SD
Raspunsuri - Pagina 7
ardeiash spune:
draga andrada .. cu tot respectul ... eu sunt doar sfatoasa nu agresiva.
oriunde ati citi despre aceasta boala veti afla ca acesti copii sunt cei mai afectuosi , sensibili , iubitori copii cu probleme. se spune ca sunt cei ma iaproape de Dumnezeu datorita capacitatii mari de a darui iubire... fetita aceasta se simte in nesiguranta.. sau isi bate joc cineva de ea... sau nu intelege.. .sau este in perioada de acomodare ... sau...
roxana ne-a cerut sfaturi , i le-am dat. insa ea nu tine cont de experienta noastra.
repet: in aceasta situatie tebuie sa se apropie acasa .. in particular de copil . el trebuie sa capete incredere in ceilalti , sa aiba o relatie mai apropiata ca sa nu poate fii agresiva .
multumesc
s-auzim numai de bine! si 
paula2003 spune:
Poti intelege cum vrei actiunea mea. Copiii care sunt perfect sanatosi sunt mult mai agresivi, sau mai violenti decat unul cu deficiente. E drept ca nu toti parintii sunt parinti ideali care se ocupa de copii, care vorbesc cu copiii si care le ofera o EDUCATIE, nu doar ii trimit la scoala ca sa scape de ei.
Sa observi urmatoarele: cand veti fi reusit sa eliminati "elementul negativ si complet needucabil" din clasa si deci nu mai este nici un motiv de ingrijorare, credeti ca s-au terminat problemele din clasa? Pe cel cu deficiente il veti elimina pe motive de deficiente ca "e altfel" si nu are ce cauta intre "cei normali", dar pe cel sanatos care este agresiv, de ce anume o sa va legati ca sa scapati de el?
In final, este vreun copil normal, care sa corespunda "standardelor" in afara de copilul propriu? Daca asa credeti, atunci inseamna ca propriul copil este prea bun pentru un colectiv dintr-o scoala de stat. Exista intotdeauna si varianta particulara in care se ofera performanta, sunt numai 10 copii in clasa si invatatura e invatatura, nu bataie de joc, iar educatoarea nu o sa raspunda niciodata ca nu mai stie ce sa faca.
Imi pare rau ca nu pot accesa niste statistici legate de violenta in scoli si unde elementele care stau la baza violentei sunt parintii care fie sunt despartiti, fie betivi, fie batausi iar copilul imita ceea ce vede acasa.
Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)
Andrada spune:
Ardeiash, Paula, voi credeti ca fata e in discutie acum din cauza SD sau din cauza faptului ca e agresiva?
Daca pe voi v-ar evita cineva, ar face-o pentru ca injurati, amenintati si agresati verbal sau pentru ca aveti copil cu SD?
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Witchie spune:
Eu cred ca subiectul a plecat de la o premisa gresita. Si anume ca fetita e agresiva pentru ca are SD. Daca roxanal nu ar fi mentionat asta nu se ajungea la afirmatii de genul: "copiii normali sunt mult mai agresivi." Irina a fost caftita la gradinita si acum se razbuna si ea pe cine poate: pe fetele mai mici decat ea, pe motan... Asta inseamna ca e un copil violent? Ca trebuie sa o leg sau sa o duc la alta gradinita? Nu, e doar o faza si va trece, i se explica si acasa si la gradi ca nu e ok ce face. Eu cred ca pana la urma orice copil poate sa inteleaga ca NU E VOIE sa dai. Cel putin sper ca a mea va intelege.
ardeiash spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Ardeiash, Paula, voi credeti ca fata e in discutie acum din cauza SD sau din cauza faptului ca e agresiva?
Daca pe voi v-ar evita cineva, ar face-o pentru ca injurati, amenintati si agresati verbal sau pentru ca aveti copil cu SD?
A
eu cred ca fata in discutie nu este intelesa pentru ca are down. tocmai de aceeea a cerut ajutorul roxana , pentru ca nu stie cum sa procedeze cu ea.. iar titlul topicului nu este "colega de clasa agresiva" este "colega de clasa cu sd"
si da, pe mine ma evita lumea din aceasta cauza. momentan nu am nicio prietena din aceasta cauza... chiar ieri o binevoitoare mi-a spus ca probabil ca am facut tot felul de rautati si ca am destule pacate in asa fel incat sa plateasca copilul meu.. si nu mai vreau sa explic aici cata durere am simtit si cum trebuie sa platesc in fiecare zi eu sau copilul meu atator binevoitori, sincer m=-am saturat! inima mea este o rana vie!
TREBUIE SA RECUNOASTETI CA PARINTII DE COPII NORMALI CRED CA ISI APARA ODRASLELE TINANDU-I DEPARTE DE CEI BOLNAVI!
exista mici exceptii ! si-i felicit pe aceia! insa sunt atat de putini! eu una nu am intalnit in viata mea niciunul.. si duminica am facut 40 de ani.. nu-s asa de tanara!
exista copii cu down ce nu au fost scolarizati toata viata lor pentru ca au fost refuzati din orice scoala! puteti crede? cand alti copii normali isi bat joc de scoala?
este inadmisibil prin cata suferinta trec acesti parinti si copii lor!
s-auzim numai de bine! si
ardeiash spune:
vazusem anul trecut pe net un adolescnt ce i-a tras pantalonii profului de mate in timp scria la tabla ! toata clasa era pe jos..
cum de poate cheltui statul roman bani pentru un atfel de copil ce nu are nicio treaba cu scoala?
si o intrebare: cat de normal este acel copil normal?
s-auzim numai de bine! si
Lona spune:
M-am tot foit pe langa subiectul asta, dar acum chiar vreau sa spun ce gandesc.
Doamnelor, ardeias si Paula, nu stiu daca va amintiti, am intrat demult pe topicul vostru, si v-am povestit ca avem un tanar cu SD foarte apropiat familiei. Atunci, ca si acum, imi exprim tristetea ca Dumnezeu da asemenea poveri, si am tot respectul pentru cei lupta pentru copiii lor.
Dar, nu pot sa trec peste agresivitatea voastra. Am citit aici expresii care m-au speriat: "ca mor cu ea de gat si va arat si voua", "TREBUIE SA RECUNOASTETI CA PARINTII DE COPII NORMALI CRED CA ISI APARA ODRASLELE TINANDU-I DEPARTE DE CEI BOLNAVI!" si asa mai departe.
Si aveti dreptate, agresivitatea, de limbaj si fizica, uneori este imitatie de familie. Si atunci?!
In fine, nu vreau sa va cert, ci doar sa va spun ca noi, parintii cu odrasle fara aceasta boala, incercam sa intelegem, sa fim toleranti, sa fim empatici. Dar de aici si pana la a reusi sa explicam copiilor nostri ce se intampla, este departe. Pentru ei, cuvinte ca "special", "mai aproape de Dumnezeu" etc raman pura teorie. Ei ii percep asa cum pot, prin comportamentul lor.
Nu vreau sa ma intind, dar am sa povestesc scurt relatia fiului meu cu acest tanar cu SD.
Spuneam si atunci, este un tanar minunat, inocent, cu mintea unui copil de gradinita. Face gesturi surprinzatoare, ne mangaie, ne pupa, e generos. Are uneori accese de agresivitate, dar nu indreptate spre noi special, ci cred ca este furia propriei neputinte. Atunci este sedat usor, si lucrurile revin la normal.
Fiul meu avea vreo 7-8 ani cand a refuzat sa mai mearga la aceasta familie in vizita. L-am luat cu noi, a stat toata seara departe de tanarul bolnav.
Istoria s-a repetat. Am facut bataturi la limba spunandu-i exact ce le invatati voi pe fete sa spuna: i-am explicar ca-i blonav, ca nu vrea sa faca rau, ca are nevoie de dragoste. (Baiatul meu este extrem de sensibil si de afectuos, de altfel).
Intr-un final, mi-a spus: "Nu pot vorbi cu el, uneori nu-l inteleg. N-avem ce ne spune, nu stie de X,Z (filme, carti, personaje. Mi-e si frica de el...".
Tot efortul meu a fost inutil, a refuzat contactul.
Cum sa-l fi fortat eu sa relationeze cu cineva daca nu vrea? Eu fac asta? Ce sa-i spun, ca acela e "altfel" si trebuie si el, copilul meu, sa devina "altfel" ca sa comunice cu el? Din contra, ii spun ca daca nu este obligat conjunctural sa intre in relatie cu cineva, sa n-o faca. Toata viata va fi clar fortat sa suporte sefi, colegi, vecini care nu-i plac, si n-o sa aiba incotro. De ce sa devansez asta?
Slava Domnului, are toata compasiunea pentru oamenii cu probleme. Dar de aici si pana la a-l obliga sa se implice acum, cand are doar 11 ani, e departe.
E trist sa te lupti pentru copil, inteleg din suflet. Dar este trist si sa-ti vezi copilul agresat si sa fii jignit numai pentru ca nu esti "special", deci in consecinta insensibil, rau-voitor si surd la adevaratele probleme ale oamenilor.
Sanatate multa!
ardeiash spune:
eu am incheiat acest subiect.
stiu si simt ca roxana va face tot ce este in puterea ei sa ajute acest copil! Dumnezeu sa-i ajute pe toti copiii!
s-auzim numai de bine! si
roxanal spune:
Ardeiash, paula, nu va condamn ca ganditi asa..insa nici nu se pune problema s-o indepartam pe fetita din clasa..eu credeam ca voi ati inteles...pe mine ma interesa cum sa-mi fac copilul sa inteleaga..nu s0o indepartez pe fetita din clasa...
daca eu intelg multe si am empatie ptr acesti copii minunati(cum sunt toti copii, de-altfel), nu-i pot explica Mariei la nivelul ei..ea doar vede ca fara s-o atace in nici un fel, fetita este agresiva cu ea, agreseaza...se fereste de ea..si asa fac toti..acum nu inseamna ca toate pauzele fetita violenteaza restul copiilor si nimanui nu-i pasa...sa fim seriosi..insa calr tin sa va reamintesc ca am spus ca aceeasi pb as fi avut-o si fata de restul copiilor, daca mi-ar agresa copila...am cerut sfatul vostru tocmai ptr ca stiu ca ei sunt copii speciali..si au nevoie de o atentie speciala...cu nici un copil n-as merge pe indepartarea din clasa decat daca se dovedeste in timp ca nu exista alta solutie...si daca ar avea SD sau aorice altceva si daca ar fi doar un copil obisnuit
eu inteleg fetele care sunt ranite de viata intr-o societate cum este a noastra, care nu permite sa fi altfel...de aceea am si pledat ptr inima deschisa, ptr ca stiu ca fiind ranite zi de zi, v-ati mai nchis si nu va vine a crede ca mai sunt si oameni care fara sa se vrea altfelk, inteleg ca altii nu sunt la fel ca ei...acum ar tb sa ma gandesc la sintagma :" nici o fapta buna nu ramane nepedepsita" ptr ca am primit mai multe suturi decat sfaturi..dar eu n-o fac..ptr ca va inteleg si cre dca si eu poate as proceda la fel in locul vostru...
invatatoarea a primit multe reclamatii, insa din fericire, in aceasta clasa sunt si parinti isteti 
, toleranti, care inteleg ca altfel nu inseamna nici mai prost, sau mai destept, ci doar altfel...o relatie mai apropiata nu pot mentine din pacate, cum am amai spus, am un program super incarcat de nici ptr mine n-am 5 minute pe zi...acum sunt si bolnava...si practic, nu exista sansa de prietenie adevarata...nu ptr ca mi-ar fi rusine cu ea sau tampenii de-astea...insa eu n-am timp nici ptr alte prietenii..dar apoi de unele noi ..asta este, abia astept sa mai creasca putin Teo ptr a-mi relua cat de cat viata sociala...
asa ca fetelor, uite un 
de la mine ptr voi si puiutii vostrii frumosi si destepti..si deschideti-va inimile..nu toti suntem la fel
sa auzim numai de bine
gio spune:
Am citit subiectul acesta si constat, ca din pacate, integrarea la noi in tara se aplica asa, dupa ureche. Adica noi preluam concepte si idei si le aplicam ca sa dea bine la statistici nicidecum ca sa fie bine pt cei implicati. Cunosc colege de facultate care sunt profesori itineranti si din pacate am auzit mai multe de la ele, gen - l-am integrat ca au facut parintii scandal, las' ca la anul nu mai face fata oricum....Deci, dupa parerea mea, ca sa integrezi un copil nu e suficient sa-l pui intr-o banca la scoala cea mai apropiata de domiciliu, eventual. Trebuie redus nr de copii din clasa, copilul sa aiba ori un insotitor ori pe cineva care sa se ocupe indeaproape de el, copiii trebuie informati despre ce e vorba...invatatoarea pregatita...sa aiba materiale didactice, teme adaptate pt copilul respectiv...etc etc. Totul tine de cadrul didactic si de cum poate si se raporteaza la copil. Numarul max intr-o clasa in care este integrat un copil cu nevoi speciale ar trebui sa fie de max 20 - ma indoiesc ca la voi Roxana sunt atatia. De aceea copilul resimte o anumita tensiune, de aceea probabil au aparut si reactiile agresive - fetita necesita o atentie speciala pe care invatatoarea e si normal ca nu i-o poate acorda adecvat iar un alt cadru specializat am inteles ca nu e ...
Am tot citit despre copii care la gradi devin agresivi si unii dintre voi contestau ca acei copii ar fi fost educati corespunzator acasa..tot spuneati ca ar fi vina exclusiv a parintilor.Aici va contrazic - sunt copii si copii - unii mai timizi, altii mai indrazneti, unii mai sensibili.Unii plang la gradi in primele saptamani, altii, in lipsa unei supravegheri adecvate atrag atentia prin comportamente nedorite. Daca educatoarea nu e fin pedagog, si nu stie cum sa se poarte cu un astfel de copil, normal ca problemele se amplifica si dintr-un copil care acasa nu punea probleme deosebite ajunge la gradi un copil-problema. Eu insami am patit-o cu fetita cea mare, in primul an de gradi. Si pot spune ca educatoarele sunt depasite cel putin "numeric" de situatie.
In principiu, ca educatoare/invatatoare persoana e responsabila de ce se intampla in clasa/grupa ei. Daca se intampla lucruri gen comportamente nedorite la copii in mare parte semnifica esecul ei in a-i educa. De multe ori un copil se "muleaza" pe mediu. N-ati auzit de copii care sunt super cuminti la gradi si acasa scot parintii din pepeni? Sau invers?
Problemele comportamentale se rezolva prin terapii comportamentale - ceva intretine comportamentul respectiv, il stimuleaza. In cazul vostru Roxana, invatatoarea ar trebui sa dea dovada de tact pedagogic si sa rezolve problema. Fie si prin chemarea de "ajutoare" daca e posibil.
va pup