despre greutate-sondaj
Raspunsuri - Pagina 3
bird70 spune:
quote:
Originally posted by denisabia
Am 20 de ani ...
Nu vreau sa te supar dar una e sa ai 20 de ani si alta e sa ai 30
mai ales daca ai facut si 1-2 copii. Metabolismul nu mai e acelasi, copiii si jobul iti ocupa tot timpul, stai sa vezi cum isi fac de cap hormonii . La 20 de ani nici nu stiam ce e aia cura de slabire.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by aiamoni
Dar dupa cum am specificat am doi copii acasa. Sa zicem ca atunci cind cumpar le cumpar numai lor, cit consuma odata. Dar aici in USA prajiturile sunt crima curata, asa ca trebuie sa mai fac acasa ca sa le dau, si ce sa fac, sa ma uit la toti 3 (sotul inclus) cum maninca baklava sau tort de ciocolata?
Acum dai vina pe prajiturile din USA?
Ai dreptate cu prajiturile ca sunt crima curata la statisticile care arata obezitatea, incidenta diabetului, a bolilor cardiovasculare, etc. Parerea mea este ca nici pentru copii nu e sanatos sa le dai atatea prajituri chiar daca sunt slabi. Nu zic sa le elimini de tot dar sa stabilesti o zi in weekend cand va cumparati prajituri, dar cu masura, cate una de caciula nu cu tava. Eu nu cred in reguli categorice gen: nu manaca niciodata aia, sau nu pune gura pe cealalta. In masura sta secretul 
. Si eu am 2 copii fara probleme cu greutatea dar nici nu ma gandesc sa le dau dulciuri zilnic, nu am dulciuri in mod normal in casa iar cand ma loveste rau de tot nevoia de o ciocolata am o tactica care de obicei functioneaza. Cel mai aproape magazin cu ciocolata de noi este cam la 10 minute de alergat asa ca imi spun ca daca vreau tare de tot atunci imi pun adidasii si trag o fuga (la propriu) pana acolo si apoi o fuga inapoi. Apoi ajung acasa, fac un dus si daca imi mai trebuie ciocolata o mananc. De multe ori nu imi mai trebuie si atunci o dau la copii. Altadata mi-e prea lene sa alerg pana acolo. In cel mai rau caz, cand o mananc, am consumat deja caloriile pe care le contine . E foarte important sa intelegi cum functioneaza creierul. Cel mai puternic stimul pentru creierul nostru este instant gratification. La asta nu putem rezista. Vrei o ciocolata, deschizi dulapul si o bagi in gura, placerea vine instant. Cu cat distanta dintre impuls si satisfactie e mai mica cu atat impulsul se va 'educa' mai puternic. Ca sa dezveti acest mecanism si sa scapi de impulsurile puternice iti trebuie o tehnica de-a amana gratificarea. De exemplu daca simti nevoia sa mananci dar esti constienta ca nu iti este foame, trebuie sa ai un ritual gen: fac 10 flotari, 10 abdomene, sau orice ti se potriveste, apoi fac un dus si apoi mananc. Trebuie sa amani satisfacerea impulsului, initial incearca cu 5 minute, apoi cresti distanta. In timp ai sa vezi ca o sa fie mult mai usor sa ignori impulsurile si ca intensitatea lor va scade.
ellinia spune:
Denisabia, sa nu crezi acum ca traiesc numai cu legume fierte, ca nici nu as putea. In plus ca sunt fierte cu unt si sunt chiar gustoase. Apoi e mereu o bucatica de carne pe langa ele, si salata, in functie de sezon (nici de la muraturi nu ma abtin), care oricum contine ulei si otet de miere si mere. Mananc si manacare gatita de mine, numai ca m-am obisnuit si nu folosesc deloc condimente gen delikat care au zahar, si orice gen de alimente gen bulion, mustar, eu stiu ce alte sosuri care contin mult zahar si multa sare. La fel si mezelurile au foarte mult zahar. Fa crema de fructoza arsa si iese super buna. La fel mai fac si tot elul de creme cu ciocolata neagra (retete din cartea lui Monti) si care inlocuiesc cu succes dulciurile din comert si nici nu sunt daunatoare copiilor. La mine asta a devenit un mod de viata, de fapt e a doua faza a Montignacului.
Cristina si 
Stefan Costin (25.02.2005)
http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c
ellinia spune:
Aiamoni, nu trebuie sa te cuprinda depresia. Dimpotriva! Gandeste-te ca ai sa arati bine, ca ai sa fii o mamica sexi! Eu asa ma simt! Am 28 de ani si sunt multumita de felul in care arat, avand in vedere ca am un copil. Am 55 kg la 1,68. Nu sunt vreun manechin desirat, am chiar si un pic de burtica (mi-as dori eu un abdomen plat, dar trebuie muncit mereu pentru asta). Am renuntat de mult la bluzele mulate care scot in evidenta aripioarele si burtica. Ce sa zic, ma lupt si eu cu celulita, fac tot felul de tratamente cu creme pentru fermitate, geluri de dus, spray-uri de corp, etc.
Bird, solutia ar fi sa-mi iau o bicicleta de casa, ca, pe aici, pe la noi nu prea ai pe unde alerga! Sau se uita toti la tine ca la vreun ciudat, si isi dau coate!
Cristina si Stefan Costin (25.02.2005)
http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp
http://community.webshots.com/user/ellinia_c
aiamoni spune:
Nici nu se pune problema sa le dau copiilor zilnic dulciuri, stati linistite, cu toate ca n-au probleme de loc cu greutatea. Prajitura fac odata la citeva saptamini,la noi nu se depoziteaza dulciuri, si doar in weekend de obicei cumparam ceva: o ciocolata, inghetata. Prajiturile de aici sunt oribile, n-am de unde sa cumpar cite o bucata buna (mama, ce dor mi-e de-o amandina!)Dar pe mine ma tenteaza si felia lor de piine cu unt si miere :), sau grisul cu lapte.
La serviciu in schimb e mult mai greu, ciocolata e la un pas si nici nu pot sa fac 10 flotari pina s-o maninc :) Te invidiez ca poti alerga 10 minute pina la magazin, aici nu exista trotuare, poate sa fie magazinul la 100 de metri, trebuie sa te urci in masina! Deci situatiile difera. Si pentru ca mie mi se pare imposibil sa eviti toate tentatiile caut inca ambitia aia care sa ma faca sa intorc linistita capul...
Imi amintesc ca aveam o colega de serviciu foarte slaba, o invidiam, insa ori de cite ori aveam sedinte cu gogosi si torturi vreau sa spun ca nici macar nu privea in directia lor. Cind i-a spus cineva odata sa ia o gogoasa a zis ca nu se atinge ea de porcaria aia. Punct. Asta imi trebuie mie :)
Nu stiu ce sa mai zic...uneori ma gindesc sa incep brusc sa maninc sanatos si putin (am incercat de citeva ori pentru citeva zile, si recunosc ca dupa 2 zile nu mai aveam asa pofte) sau sa fac schimbari mici reducind treptat (ceea ce culmea, desi pare mai usor teoretic, poate fi mai greu pentru mine sa ma oresc la jumatate...) Voi ce ziceti, sa tai raul din radacina sau s-o iau treptat?
oana_h spune:
Mi se pare foarte interesant subiectul. Poate pentru ca si eu ma confrunt cu aceeasi problema. Am 28 ani, 1.68 inaltime, 65 kg si un bebe de 1,5 ani. inainte de sarcina aveam 58 de kg. Eram multumita de cum aratam. Acum nu prea imi place. Si de fiecare data cand imi propun sa mananc mai putin parca sunt nebuna si ma arunc in mancare. A devenit un fel de boala. Uneori ma intreb cum reuseste un om sa se lase de droguri sau de bautura cand eu nu sunt in stare sa nu mai manac atat de mult. Parca exista ceva in creierul meu care face exact pe dos.
Este posibil sa fiu in starea asta din cauza ca stau acasa si cresc copilul?
Astazi am vrut sa fac miscare mai multa si am vrut sa incep prin a sari coarda. M-am ingrozit. Dupa 10 sarituri gafaiam si eram foarte obosita. Este groaznic. Daca o tin tot asa la 50 de ani nu o sa ma mai pot misca. Dar cum sa ma impulsionez? Cum sa fac creierul sa nu mai lucreze exact pe dos?
Din ianuarie voi reincepe serviciul si sper sa fie mai bine.
Felicitati celei care a deschis subiectul, din punctul meu de vedere este mai interesant si mai util decat oricare dieta.
aiamoni spune:
Si uite-asa, in loc sa aplic fie o metoda (taiat raul din radacina) fie alta (treptat) mai bine stau si ma intreb cum ar fi mai bine sa fac...si ca sa functioneze creierul cum trebuie sa pot lua decizia potrivita ii mai dau intre timp cu niste dulciuri...
Ai dreptate, Oana, parca cu cit ma gindesc mai mult ca TREBUIE sa fac ceva, cu atit mi-e mai pofta de toate! Ce-o fi cu noi, oare?
bird70 spune:
quote:
Originally posted by aiamoni
Si uite-asa, in loc sa aplic fie o metoda (taiat raul din radacina) fie alta (treptat) mai bine stau si ma intreb cum ar fi mai bine sa fac...si ca sa functioneze creierul cum trebuie sa pot lua decizia potrivita ii mai dau intre timp cu niste dulciuri...
Nu fi asa severa cu tine. Ai nevoie de timp sa-ti faci un plan. Cu cat planul e mai bine gandit si mai acceptabil cu atat ai sanse mai mari sa ajungi unde vrei si sa ramai acolo.
quote:
Ai dreptate, Oana, parca cu cit ma gindesc mai mult ca TREBUIE sa fac ceva, cu atit mi-e mai pofta de toate! Ce-o fi cu noi, oare?
Nu te gandi niciodata ca nu vei mai manca ciocolata de exemplu, asta nu o sa functioneze pe termen lung. Cum am spus, amana satisfacerea impulsului si stabileste exact cantitatea pe care o vei manca inainte sa te vezi cu ciocolata in mana. Eu am dat exemplul cu alergatul la magazin, nu trebuie sa fie neaparat asta, poti gasi ceva care ti se potriveste tie sau care iti este tie la indemana. Uite, sari coarda, fa genoflexiuni 5 minute, daca ai scari urca pana sus de 10 ori, orice ti se potriveste tie.
Delidana spune:
Oana, sa stii ca si eu am tendinta sa maninc mai mult cind stau in casa. Fac ce fac si parca tot in jurul frigiderului ma invirt. Incerc sa stau departe de el ocupindu-mi timpul.
Aiamoni, mi-a placut de colega ta si atitudinea ei vis-a-vis de dulciuri. Asa sint eu cu hamburgerii.
Personal nu cred in fraza "nu pot sa ma abtin". Poti, dar trebuie autoeducare, control. Important este sa reusesti sa rezisti de cele mai multe ori, ca nici eu nu cred ca as putea trai cu gindul ca nu mai maninc nimic dulce toata viata. 
Si mai e ceva: cred ca ne gindim prea mult la mincare, o analizam prea mult, ea trebuie sa fie ceva care face parte din viata noastra si o putem controla, nu ceva in jurul caruia sa "gravitam".
www.wrongspelling.com/album/" target="_blank">Pozele mele * www.squarethoughts.com/" target="_blank">Fotografie
Rallu spune:
BUna, interesant subiect.
Sa va spun si povestea mea.
Am gasit modul ideal si cela mai sigur de a slabi si a ma mentine: FRICA.
Eu am niste probleme destul de grave de sanatate...coloana, picioare in pioneze.
Cand aveam 18 ani m-am dus la un control de rutina la ortoped...aveam 75 kg (si eram in crestere) la 1,58 m. M-a speriat doctorul ala de moarte de dardaiam cand am iesit afara. Mi-a zis ca el nu crede ca organismul meu o sa suporte mai mult de 80 kg si ca o data ce va ceda, indiferent ce as face pe urma, nimic in lume nu ma va mai ridica din SCAUNUL CU ROTILE.
Frica fetelor e cea mai buna motivatie. Pe cuvant.
Nu te mai tenteaza nimic in lumea asta si ai in fata numai caruciorul ala afurisit.
M-am pus pe slabit.
Am dat intr-un an cam 15 kg. Apoi in 2-3 ani inca vreo 5.
Pe la 22 ani aveam 55 kg.
Acum am 28 ani (deci au trecut 10 ani) si am 56 kg.
Nu-s batute in cuie, in toti acesti ani am variat intre 55 si 60 kg dar niciodata n-am mai depasit 60.
Anul asta am vazut insa 62 pe cantar si am remediat imediat situatia cuprinsa iara de frica.
Sa nu va inchipuiti ca m-am chinuit ingrozitor 10 ani...am mancat de toate (pizza, cartofi prajiti, ciocolata, ce vreti voi) dar cu masura. Imediat ce mi se parea mie ca am sarit calul parca imi aparea imaginea aia de cosmar in minte si imi treceau toate poftele din lume.
Asa s-a format si stomacul meu. Nu sunt in stare sa mananc mai mult de un fel de mancare.
Ce sa spun, acum sunt mandra cand ma vad colegii/profesorii din liceu si raman cu gura cascata. Toti ma admira pentru vointa mea dar in afara de voi nu cred ca am mai spus cuiva adevaratul motiv al slabirii mele
As fi vrut sa ajung la 50 kg dar din pacate pragul de 55 e greu de trecut, cel putin pentru mine. Oricum eu mai incerc cine stie poate intr-o zi vad si 50 kg pe cantar.
Cateva poze de la nunta,
Diverse pentru nunta, Au inceput pregatirile
"Nu conteaza ce ti se intampla in viata ci conteaza cum reactionezi la tot ceea ce ti se intampla."